Intr-un editorial incendiar ocazionat de aniversarea mineriadei din 13-15 iunie 1990 si publicat in Romania libera (14.06.2007), Emil Hurezeanu atragea atentia ca vreme de 17 ani Romania a batut, in privinta inlaturarii efectelor comunismului, pasul pe loc. Astfel, in timp ce la Washington presedintele George W. Bush a inaugurat saptamana trecuta un monument dedicat luptei anticomuniste, la Bucuresti grupari politice neocomuniste sau pro-rusesti, in frunte cu Ion Iliescu, mai au inca forta necesara sa organizeze puciuri parlamentare.
Problemele mentionate de Hurezeanu in editorialul sau, „Sfarsitul continuu”, sunt deopotriva grave si aparent insolubile in viitorul apropiat prin metode exclusiv democratice. In opinia lui, situatia poate chiar sa genereze o alta revolutie, de care fireste nu ducem lipsa.
Intr-adevar, daca luam in considerare modul in care ing. Tariceanu refuza sa isi asume esecul suferit la 19 mai, precum si disponibilitatea sa de a reedita performanta lui N. Ceausescu (aceea de a pune in pericol alianta cu NATO, la fel cum dictatorul a scos Romania din Pactul de la Varsovia, pentru a-si pastra fotoliul), inclinam sa ii dam dreptate editorialistului. Apoi, mai trebuie luate in considerare si eforturile disperate si inexplicabile pe care seful (teoretic) al Opozitiei si al PSD, Mircea Geoana, le face pentru a suporta acelasi guvern Tariceanu, conducandu-si astfel propriul partid la implozie politica, cu o seninatate care aminteste de Zona Crepusculara.
Nu in ultimul rand, atat ministrul de Externe cat si cel al Apararii par decisi sa nu isi dezamageasca seful politic, contribuind astfel din plin la stirbirea in continuare a reputatiei, si-asa in zdrente, a Romaniei ca aliat de baza al NATO si aceea de membru onorabil al Uniunii Europene. Daca evenimentele politice la care asistam de cateva luni incoace s-ar fi petrecut in 1990, totul ar fi fost macar explicabil… la acea data singura forta politica capabila de a organiza masele revoltate de romani impotriva dictaturii a fost FSN-ul lui Iliescu, amplu sprijinit din umbra de cei 26,000 de agenti sovietici care activau pe teritoriul romanesc si care, aflam tot din editorialul domnului Hurezeanu, au fost pusi la dispozitia acestuia de Moscova.
In realitate, fenomenul la care asistam este unul mai complex, care consta atat in falimentul institutional al „republicii inginerilor”, cat si in implozia politica a fesenismului iliescian, reciclat in PSD. Faptul ca si astazi Iliescu si suporterii sai ideologici, interni sau externi, isi mai pot inca permite sa organizeze „mineriade” parlamentare si sa incerce sa puna pe butuci firava democratie damboviteana nu este, din fericire, decat o ultima incercare – disperata si aceasta – inainte de disparitia definitiva a acestora de pe scena politica romaneasca.
Amenintati de legea lustratiei si de iminenta introducere a votului uninominal, lipsiti de sprijinul logistic al socialistilor francezi dar sprijiniti din umbra de Moscova, partizanii politici ai blocajului actual isi joaca ultima carte, constienti fiind de faptul ca dupa viitoarele alegeri, fie ele anticipate sau la termen, rolul lor istoric s-a incheiat. Pana atunci, insa, strategia adoptata de PSD si de majoritatea neocomunista care il compune este aceea de a pune la incercare rabdarea si nervii electoratului – o veche tehnica kaghebista care conduce la disperare, lehamite si apatie.
Reactiile noastre colective la aceste jocuri trebuie sa fie contrare celor la care se asteapta din partea noastra acesti veritabili „agenti ai haosului”. In fond, Romania este membru deplin al NATO, iar Secretarul de Stat american, Condoleezza Rice, este o experta recunoscuta in jocuri geopolitice de tip sovietic si in metode de contracarare a acestora. Pana una-alta, trebuie sa incercam sa nu ne atacam unii pe altii, sa strangem randurile in jurul presedintiei si sa evitam agravarea crizei pe care o parcurgem prin intarirea solidaritatii dintre intelectuali. Numai procedand astfel vom reusi sa scapam definitiv de virusul sovietismului, care, asa cum l-a caracterizat acelasi Alexandr Zinoviev, „este cea mai mare molima care poate afecta umanitatea deoarece atinge insasi esenta fiintei umane”.
Note
Nota 1
Uzand de calitatea mea de istoric, in 1983 am inaintat prin consulatul URSS din Sydney un memoriu adresat lui Yuri Andropov, in care faceam o scurta descriere a problemelor grave din Romania si responsabilizam voalat conducerea sovietica pentru situatia de criza profunda din tara. Potrivit principiului „cui pe cui se scoate”, ii rugam in concluzie pe sovietici sa preia initiativa in privinta inlaturarii acelui regim si a efectelor asianizarii structurilor politice si administrative. In cuprinsul memoriului, am indicat si faptul ca nemultumirile cele mai mari se acumulasera in randurile maghiarilor, care fusesera supusi de Ceausescu unor tentative de deznationalizare de tip Han, de inspiratie chineza. Nu intamplator, in toamna lui 1989 pastorul Tokes a fost cel care a dat semnalul nesupunerii civice fata de regimul Ceausescu.
Evenimentele din 1989 au dovedit faptul ca singurii care aveau infrastructura necesara debarcarii lui Ceausescu erau rusii, desi a existat si un plan de inlocuire a regimului cu o structura de comanda-si-control de tip sud-coreean, controlata de militari. Cu toate acestea, mortii revolutiei se datoreaza exclusiv dorintei lui Ion Iliescu de a transforma inlocuirea regimului Ceausescu intr-o revolutie de tip bolsevic, in scopul salvarii comunismului, „intinat” de dictatura ceausista.
Incercarea de re-satelizare a Romaniei ar fi trebuit sa inceteze dupa implozia Uniunii Sovietice, iar regimul lui Iliescu ar fi trebuit sa predea fortelor democratice puterea cu ocazia alegerilor din 1992. Mai mult, dupa inlocuirea competentului ministru de Externe rus A. Kozirev cu Yevgheni Primakov (1996), tendintele anti-NATO ale Rusiei si imixtiunea in politica interna a fostilor sateliti s-au intensificat constant, culminand cu actualele tensiuni dintre Kremlin si Alianta. Re-kaghebizarea politicii externe rusesti nu va aduce un prestigiu sporit Kremlinului, dimpotriva.
Nota 2
Daca in 1990, 85% din populatia Romaniei votase pentru Iliescu, la referendumul din 19 mai 2007, 75% dintre votanti au preferat sa voteze pentru mentinerea in functie a lui Traian Basescu. Cu alte cuvinte, „molima sovietica” a fost invinsa, chiar daca nu eliminata, de catre cei 75% dintre romani care sunt purtatori ai „microbului vestic”.
Nota 3
Gruparile neocomuniste controleaza o parte a PSD, cleptocratii lui Voiculescu, si o buna parte a PRM, si sunt prezente si in PNL, agitand cauza liberalismului social. Gruparea Tariceanu-Patriciu poate fi considerata o grupare pro-rusa, afiliata intereselor oligarhilor rusi.
In editorialul sau, Emil Hurezeanu recunoaste deschis ca in anii 80 Romania (si Bulgaria) se aflau undeva la periferia preocuparilor Vestului.Tara vedeta a fost fireste Polonia, urmata indeaproape de Ungaria si Cehoslovacia.
Momentul pentru memoriul inaintat de mine autoritatilor sovietice (!983) a fost bine ales. Uniunea Sovietica era confruntata in acea perioada cu un dezastru militar (Afghanistan), unul ideologic (Polonia) si scaderea puternica a prestigiului international (datorat administratiei Reagan). In aceste conditii, rusii au inceput sa asculte si au incercat sa previna dezagregarea necontrolata a societatii sovietice sau cea a satelitilor. Oricum, tot ei, care au instalat comunismul in Romania erau si cei mai in masura sa contribuie la demolarea acestuia, fapt ilustrat de evenimentele care au caracterizat sfarsitul anilor 80.
Recomandarea pe care am facut-o in anii 90 pentru largirea G7 si includerea Rusiei (care a devenit astfel G8) am conceput-o ca pe un fel de contra-serviciu facut rusilor pentru ajutorul acordat in inlaturarea dinastiei Ceausescu. Asa cum o demonstreaza evenimentele actuale din Coreea de Nord sau Irak, instaurarea socialismului dinastic in Romania ar fi fost catastrofala.
Din pacate, \”romanii mancatori de salam cu soia\” continua sa vehiculeze minciuna potrivit careia inafara de suferintele indurate de ei, nici un alt roman, mai ales din diaspora, nu a facut altceva decit sa bea, sa manance bine si sa se uite la televizor in culori !(Radu Vasile a fost un asemenea specimen, dar si multi altii).
Anul 1989 la romani a fost singeros in mod necaracteristic pentru o tara din fostul bloc rasaritean. Folosind o terminologie specifica industriei cinematografice, actorii (Iliescu, Brucan, Roman, Dinescu, Militaru, etc) si regia au fost de la noi, figurantii au fost de la sovietici (cei 26000 de moldoveni vorbitori ai limbii romane) Rezultatele acestei co-productii romano-sovietice au fost tragice, consider eu, pentru ca liderii dimboviteni (Ceausescu, Iliescu) si traditia istorica pe care o reprezinta este una singeroasa. (Vezi cultul lui Dracula, initiat in timpul lui Ceausecu si amplificat chiar in timpul lui Iliescu). Este greu de crezut ca sovieticii ar fi avut ceva de cistigat din uciderea unor studenti nevinovati si persoane fara importanta politica. Regimul Iliescu, pe de alta parte…
Pe data de 24 ianuarie 1997, oficiali rusi mi-au propus, cu ocazia prticiparii mele la o conferinta in Londra, sa vin la Moscova (?!) si sa renunt la lobby-ul meu dedicat constructiei de autostrazi in Romania (am relatat cite ceva la revenirea in tara, comentariul fiind publicat de Bogdan Ficeac in \”Romania Libera\”). La refuzul meu, firma mea de import a fost atacata si distrusa citeva luni mai tarziu de agenti Hezbollah operind in Romania. Firma araba care a condus atacul comercial avea birouri si in Moscova, nu numai la Bucuresti.
Dupa atac, patronul Mahmoud Hamoud, libanez de origine, s-a refugiat la Voronin, care i-a acordat protectia necesara (1997) Noul ministru de Externe , devenise,din 1996, Primakov – fost sef de statie KGB la Beirut…
In general, aveti dreptate. Trebuie sa adaugati si PNTCD la lista dv. Trebuie sa se inteleaga faptul ca in dec.’89, Securitatea s-a impartit in mai multe partide, creind actuala clasa politica. Nu erau altii. Unii au fost sinceri, altii la ordin. A treia castegorie o formeaza cei santajati sau cumparati intre ’90-’07. Politicienii nostri sunt, toti, compromisi. E nevoie de altii. Nu atit fara dosar, cit oameni corecti, care nu se lasa cumparati. Arma cea mai redutabila a rusilor a fost si a ramas coruptia. Fie sexuala (de aceea au desfiintat bordelurile si nu vor sa le infiinteze; pierd un potential imens de santaj si asupra femeilor si asupra barbatilor, intelectualii si ofiterii in special) fie economica. Banii. Si aici, avem iar de observat salarii de mizerie pentru intelectuali si pensionari. (N-are tara bani! Dar pentru 469 de parlamentari are? Daca nu sunt bani, de ce nu se reduce nr. de parlamentari la 100? Dar pentru datoriile anulate ale PETROM, etc. are bani tara?Pentru subventii directe sau mascate si tot felul de ajutoare cu adresa: buzunarele marilor oameni de afaceri, are tara bani?) In acelasi timp, trebuie sa faceti diferenta dintre Moscova democratica, ce se zbate sa supravietuiasca si Moscova dictatoriala, imperialista, care a reusit sa revina la conducere in toate componentele. Au acceptat proprietatea privata si atit. Democratia e necunoscuta pentru ei. In ce priveste proprietatea privata, confunda monopolul cu economia de piata. Situatia este incordata pentru toata lumea, caci esecul reformei la Moscova nu ne va afecta doar pe noi. Si cred ca cei mai afectati vor fi rusii si statul lor, care se va zbate mai bine de 40 de ani in pustiul dictaturii capitaliste de tip sud-american. Dar asta e treaba lor. NATO si UE au o bogata experienta in lupta cu rusii. Noi avem o experienta bogata. Si ca inamici si ca „aliati”.Nu cred ca ne vom lasa pacaliti. Nu trebuie sa-i uitam pe agentii rusilor in Romania, care sunt multi si care vor incerca sa ne incurce. Numai ca acum inamicul nu prea mai are surprize pentru noi.
Cred ca aveti dreptate. Ca istoric, nu am specialitatea in domeniul kremlinologiei. Cu toate acestea unele lucruri sunt evidente pentru mine.
Statul rus (si cel prusac, de altfel) au aparut in istoria europeana ca o simple anexe pentru nevoile armatei. Si astazi, statul rus postsovietic functioneaza in beneficiul armatei, a obiectivelor sale strategice, si a serviciilor secrete care au condus si continua sa „ghideze” politica Moscovei.
Ce dovada mai buna doriti decit faptul ca in urma acumularii de insemnate rezerve valutare din comertul cu petrol si gaze, se planuieste sporirea semnificativa a cheltuielilor militare? Pentru a o face acceptabila pentru populatie, Kremlinul a reinceput sa atace SUA si UE, amenintand chiar cu declansarea unui al doilea razboi rece. Tactica dovedeste circularitate in gindirea liderilor postsovietici si multa, enorma lipsa de imaginatie politica …
Mai cred ca sansele instaurarii unei democratii de tip occidental in Rusia sunt, cel putin deocamdata, minime, mai ales datorita faptului ca democratia pare inca rusilor obisnuiti ceva haotic, ce nu le convine si nu se potriveste traditiilor rusesti. Conducerea de tip autoritar si asigurarea unor conditii de trai bazice, dar garantate de stat, sunt de preferat pentru masa de rusi obisnuiti.