Acum vreo doua saptamîni, un ziar frantuzesc titra un articol dedicat tarii noastre, preluat si de agentiile noastre de stiri, „România îsi arata banii murdari la televizor”, care analiza criza politica de pe la noi ca pe un serial de televiziune infinit, aidoma interminabilului „Tineri si nelinistiti”. Si nu mi se pare defel lucru de mirare. Aproape complet lipsiti de simtul realitatii – cînd nu e vorba de propria lor procopsire –, distantati ca de la cer la pamînt de agenda reala a tarii si a populatiei, politrucii nostri democrati joaca roluri, în telenovele, „reality” showuri si tragicomedii televizuale. Ba chiar, de vreo trei saptamîni, plecînd de la „biletul roz sau galben” evocat mai întîi de „muza de la Cotroceni”, viata noastra politica s-a inflamat peste masura, sta sa dea peste margini. Asta, desigur, la televizor, pentru ca acesta este spatiul predilect de manifestare al politrucilor nostri, de parca ar fi vedete mediatice, nu oameni cu responsabilitati, în grija carora cade administrarea afacerilor publice si, în fapt, destinele noastre. Doar ca, daca se mai gîndesc la cele din urma, ei o fac doar în virtutea fapului ca noi sîntem telespectatori si platitori de abonamente si de cablu, nu cetateni si contribuabili, care dam din greu impozite pentru altceva decît pentru spectacolele politice de prost gust cu care sîntem sufocati, vorba lui Lenin, „zi de zi si ceas de ceas, în proportie de massa”. Nu mai suntem nici macar electorat, ne-am procopsit audiomat! Si asa, din spectacol în spectacol, am ajuns sa scoatem la taraba vorbariei fara sens subiecte grave, care nu-s din filme, nici din jocuri video, ci chiar din realitate, precum suspendarea presedintelui, caderea guvernului, spargerea Aliantei de la guvernare, taxele neeuropene etc.
De trei saptamîni, în afara protagonistilor, d-nii Basescu si Tariceanu, ce se acuza reciproc ca-s prizonierii „grupurilor de interese” – ambii au dreptate, de altfel, dar asta trebuie sa fie preocuparea organelor abilitate, nu spectacole pentru noi, „prostii”! –, se perinda pe ecranele prea multora si prea jalnicelor televiziuni aborigene si-si dau cu parerea, cu competenta de capre, dar cu parti-pris-uri care-ti plesnesc în ochi, toata oastea de strînsura a politicii noastre postdecembriste, de la îmbatrînitii în rele Iliescu, Voiculescu, Iorgovan, Melescanu, Stolojan la „tinerele sperante”, unele penale, altele doar ratate, precum Seres, Elena Udrea, Boureanu, Corlateanu, Raluca Turcanu, Cosmin Gusa si cealalta jumatate a partidului ce-l pastoreste, Lavinia Sandru parca o cheama. Despre „marii barbati politici”, de dimensiunile uriesesti ale unor Boc, Ludovic Orban, Berceanu, ori Geoana, nici nu mai vorbesc, ca mi s-a cam acrit. Si ca sa nu ramîna doar politrucimea la festinul mediatic, iata, se înghesuie abitir si „jurnalistii & analistii”, fara de care lucrurile ar putea parea prea de tot rafuiala politica. Desi, chiar asta este, iar cei din urma, „impartiali si echidistanti”, precum d-na Alina Mungiu ori d-nii Cristian Pârvulescu, Sever Voinescu sau Alexandru Lazescu, acreditati cumva pe la PLD, nu sînt nici ei mai lipsiti de parti-pris-uri suspecte decît cei prinsi direct în aceasta „joaca de-a masacrul”.
Ce conteaza ca nu avem strategie post-aderare credibila, ca se apropie euroalegerile? Noi avem spectacol pluralist de televiziune non-stop! Nu spargem noi, rizînd prosteste, bomboane agricole în fata televizoarelor? Facîndu-le sa curga mai usor pe gît cu o înghititura de „Ciucas” ori cu alta de „Rachiu aprig de Cîlnau”, ba chiar cu amîndoua laolalta. Ce importanta are ca ciobanii habar n-au ce-i cu aderarea si ca pîinea se scumpeste laolalta cu costul vietii? Avem circ? Avem din plin, cu protagonisti parca desprinsi din pînzele lui Goya. Batrînii romani erau ceva mai întelepti, dadeau si una si alta. Noi dam doar bîlci. E mai ieftin, nici nu cere eforturi îndîrjite de guvernare. Iar Jiji creste constant în sondaje, dublîndu-si parca scorul din decembrie pîna în ianuarie, ca doar are bîlciul în sînge!
Multumesc de atentie si de vorba buna. Da-mi un semn cu Noua Zeelanda, unde mai pleaca o prietena de-a mea zilele astea.