ACUM.TV

În întelepciunea populara, exista o expresie care spune „gura pacatosului adevar graieste”, care se refera la situatiile în care cuiva îi scapa porumbelul pe gura – iata, alta frumoasa expresie populara! –, adica spune ceea ce n-ar trebui si nici macar n-ar dori în mod constient sa spuna. Adesea, spune chiar inversul celor dorite efectiv! Acest fenomen este încadrat de Freud în „teoria actelor ratate”, una din cele mai interesante descoperiri ale inventatorului psihanalizei. Freud nu se multumeste sa le descrie si clasifice, de la simplele lapsusuri verbale la acte efective, ci le si explica. În esenta, rezumat la maximum, teoria actelor ratate spune ca aceste fenomene de suprafata marturisesc de fapt asupra unor probleme destul de complicate în relatiile dintre instantele eului, respectiv inconstient, subconstient si constient, fiind, în cele din urma proba unei „constiinte vinovate”. Simtindu-se vinovata, cenzura constiintei nu mai functioneaza cum trebuie si lasa sa iasa la suprafata cele ascunse în profunzimile psyche-ei.
Toata presa de miercuri si joi a semnalat cu delicii un astfel de eveniment referitor la dl. Mircea Geoana, presedintele PSD. La o conferinta de presa a partidului, în care tocmai lansa strategia acestuia de modificare a legilor sigurantei nationale, un jurnalist, plecînd de la o afirmatie a premierului Tariceanu ca în România ar fi prea multi ofiteri de informatii, l-a întrebat cîti agenti ai serviciilor sînt de fapt în tara noastra. Raspunsul a venit prompt si stupefiant: „Nici macar nu stiu cîti sîntem!” cu varianta: „Nu stiu cîti sîntem în primul rînd!”. O gafa colosala, care a facut rapid turul tuturor redactiilor din România, fiind preluata si de o multime din agentiile de presa straine acreditate la Bucuresti. Si pe buna dreptate – nu-ti cade în fiecare zi un asa dar pe tava! Un fel de lapsus, deci, un act ratat în termenii lui Freud.
Bun, un act ratat, dar ce ascunde el? Fara a fi psihanalist practician, îti dai imediat seama ca jurnalistul a atins cu întrebarea sa o zona sensibila a mintii dlui Geoana. Poate fi un semn al simplei oboseli, al stressului? Fara îndoiala, dar e putin probabil sa fie numai asta. Marturiseste actul ratat o „constiinta vinovata”? Probabilitatea este mult mai mare. Asta nu înseamna neaparat ca liderul PSD este un agent de informatii, unul acoperit, dar e o proba clara ca problema îl preocupa. Motive ar fi. Unele legate de functia de general în timpul comunismului a tatalui sau, în legatura cu care presa a facut multe speculatii. Altele se refera, însa, la propria sa persoana si la afirmatii facute de presa însa în ceea ce-l priveste. Multa lume a fost uimita de evolutia sa diplomatica care a ars toate etapele posibile. Inginer constructor înainte de 1989, dl Geoana a intrat dupa Revolutie în Ministerul de Externe, a fost trimis rapid de Ion Iliescu ambasador la Washington, a fost pastrat de Emil Constatinescu, dupa celebra si slugarnica telegrama, în 2000 a devenit ministru de Externe, iar în 2004 candidatul PSD la functia de premier. Într-adevar, n-am vazut foarte multi ingineri constructori, ba si fiu de general comunist, sa faca o cariera diplomatica, apoi si politica, atît de stralucita! Înca o data, nu sustin ca dl Mircea Geoana ar fi neaparat un agent de informatii acoperit, ci doar ca jurnalistul a atins o zona sensibila, care-l preocupa constant si intens, in mintea dumisale. Presa si analistii s-au întrebat adesea daca senzationala promovare nu se datoreaza si sprijinului, vorba presedintelui Basescu, „structurilor”.
Dar acest act ratat nu e singurul fenomen ce merita un efort de interpretare psihanalitica. Modul în care îsi „îngroasa” vocea cînd vrea sa aiba un discurs polemic si „tare”, ca si gesticualtia „americana”, care cade ca nuca în perete la publicul românesc, sunt mai degraba semne ale nesigurantei de sine si ale slabiciunii interioare decît ale vreunei puteri suprafiresti. Cîteva din declaratiile D-sale din ultima vreme cad manusa pe o asemenea ipoteza. Aflat într-o vizita în teritoriu, la Craiova daca nu ma însel, liderul PSD a declarat ca nu se teme decît de Dumnezeu si… de soacra sa! O autoîncurajare însotita de o tentativa de a da impresia ca are umor, dar cu totul silnica. Formula întrutotul psihanalizabila. Altadata, s-a aratat convins ca PSD ar trebui sa faca politica precum… Pantera Roz! De ce nu chiar ca Superman ori Omul Paianjen?! Ultima declaratie, as spune ca e proba nu doar pentru inconstientul personal încarcat, ci si pentru cel colectiv, al partidului pe care îl pastoreste.
De altfel, dl Mircea Geoana nu este singurul politician PSD care merita sa fie întins pe divanul unui psihanalist. De la „gluma” cu numaratul oualelor la nenumaratele declaratii întesate de aluzii sexuale, si dl. Nastase ar face bine sa se împrieteneasca cu vreun discipol al lui Papa Freud. Iar daca aruncam o privire mai larga pe scena politica bastinasa, cu aluziile sexuale ale presedintelui, cu Jiji cel consiliat direct de Dumnezeu si care da ceva, ceva care nu pot scrie, daca nu la tot cartierul, atunci macar breslei jurnalistilor, ne dam seama ca, daca politrucii nostri ar mai merge si la doctor, s-ar putea face averi fabuloase în cabinetele de psihanaliza! Nu doar dl Geoana, ci legiune de politruci îl confirma stralucit pe Freud.

Acest articol a fost publicat luni, 29 ianuarie 2007 la rubrica Editorial.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.