Imi amintesc ca prin anii 1980, la radio „Europa libera” au fost difuzate stiri si comentarii despre felul in care copiii polonezi se rugau in scoli, despre crucifixe aduse in clasa, interzise, date jos la ordin, repuse pe perete de elevi curajosi, tolerate cu complicitatea unor profesori. Este un subiect interesant, despre care se poate vorbi mult, dar in acest moment vreau doar sa fac o legatura cu recenta intentie de a se interzice prezenta simbolurilor religioase in salile de curs din institutiile de invatamant. Cum conflictul a fost amorsat pornind de icoanele tinand de religia crestina ortodoxa, este normal sa presupunem ca scopul urmarit este in primul rand inlaturarea acestora.
Majoritatea locuitorilor Romaniei sunt crestini ortodocsi. Persecutiile pe criterii religioase nu ne caracterizeaza, intoleranta nu este un defect al nostru. Daca in scoli sau spitale sunt prezentea icoane, nu este in nici un caz un gest de ostilitate fata de cei de alta credinta, nu este propaganda, nu este nimic agresiv in asta. Este poate o incercare de a compensa intr-un fel o jumatate de secol de laicizare fortata. Poate este, din partea unora, si putin oportunism, o tentativa de a-si exagera credinta ca sa fie la moda, ca sa „dea bine” la imagine. Dar, repet, prezenta icoanelor in clase nu inseamna sub nici o forma agresivitate, propaganda.
Exista, desigur, copii care nu sunt crestini ortodocsi si care poate se intreaba de ce colegii lor pot sa afiseze un simbol religios in sala de curs, iar ei nu. Problemele de acest fel trebuie rezolvate cu bun simt, cu diplomatie si respect, chiar de catre conducerea institutiei de invatamant. Normal este ca, daca intr-o clasa exista si copii de alta credinta decat a majoritatii, sa fie prezente in acea clasa si simboluri ale religiei lor. Desigur, trebuie pastrata o echivalenta privind sursele de finantare, dar si costurile, ca sa nu se creeze discriminari. Exista o masura in toate si nu trebuie nici sa transformam scolile in lacase de cult si nici sa incepem o intrecere socialista cine este mai credincios decat cine!
Interesant este ca intr-o Romanie in care simplul cetatean este doar oaie de muls si tuns, uite asa deodata se sensibilizeaza organele in drept pe tema icoanei de pe peretele clasei! Of, s-au terminat problemele, a mai ramas doar asta!
Dar ceea ce m-a frapat in toate aceste discutii este pozitia de pe care se trateaza problema. Cineva constata ca un altul pune o icoana pe perete. Ce face acest cineva, ce doreste el? Sa puna un simbol religios propriu, alaturi? Sa-i fie respectata optiunea, iar el, la randul lui, sa respecte optiunea celuilalt?
Nu!!!
Ceea ce doreste acest cineva este sa dispara simbolul religios pe care nu-l poate suferi! In loc de toleranta si buna intelegere, interdictii si conflict! In loc de „SI TU, SI EU”, mai bine „NICI TU, NICI EU”!
Este o mare naivitate sa pretindem oamenilor sa se iubeasca intre ei ca fratii. Dar respectul reciproc, este posibil, este civilizat, este normal.
Aveti dreptate, domnule Popescu: majoritatea sunt ortodocsi prin botez. Si nu prin credinta adevarata, din pacate. Nu, nu suntem noi, romanii, mai rai sau mai buni decat altii.
Si, la urma urmei, de ce n-am impana peretii claselor din scoli cu icoane? Precum bine se stie, icoana alunga pe necuratu’.
Si iar precum bine se stie, clasa, ma refer aici la incaperea din scoala, e locul unde se predau copiilor cunostinte. Si precum bine stim, de aia a fost alungat omu’ din Rai: pen’ ca a mancat din pomul *cunoasterii*, indemnat de chiar necuratu’.
Si, ca atare, ca sa-l alungam din chiar incintele unde-si oficiaza murdara-i indeletnicire, eu propun chiar mai mult decat tapetarea peretilor de clasa cu icoane: eu propun chiar ca un preot sa vina in pauze si sa *dezinfecteze* clasa inainte de fiecare ora (exceptand pe cele de lucru manual, educatie fizica, religie, desen sau muzica).
Precum se stie, dracu’ fuge de tamaie, asa ca, pe langa creta si burete, comitetele de parinti ar trebui sa puna banu’ (ochiu’ dreacului) deoparte pentru a cumpara tamaia necesara dezinfectiei.
Si da, bineinteles, precum propuneti dvs., la buna intelegere intre parinti, ar fi de dorit sa punem pe langa icoane si semilunile
necesare in caz ca sunt in clasa copiii ai unor
tatari din Dobrogea. Sau vitzavercea.
Iar cand fomeile de bine din Ro vor gasi de cuvinta sa angajeze bone indiene copiilor lor (ca de, alea din Frantza costa!), daca unii elevi vor fi avand parinti din India si daca parintii lor vor fi crezand in aia cu zece perechi de picioare (sau bratze), tre’ neaparat facut loc si posterelor cu Shiva.
Eu vaz doar un singur impediment aicea: anume ca nu vor mai putea fi disectii de sobolani la ora de biologie, ca aia ar prefera sa le dea lapte zilnic dintr-un lighean tinut in coltu’ clasei.
Eu nu stiu daca-ati inteles despre ce scriu eu p-acilea. Dar, desigur, sunt mesagerul necuratului, ‘cercand sa-si bage coada-n ciorba chiar acu’, inainte de sarbatori.
Apropo, va urez tuturor un Craciun fericit!
Nea Marin
Aici se aplica proverbul acela care spune ca: un nebun arunca o piatra in lac si 1000 de oameni destepti se chinuie sa o scoata.
Nu stiu de ce a luat o asa de mare amploare sesizarea unui invatator de tara, care probabil a vrut sa iasa si el in evidenta cu ceva (pentru ca realizarile lui pe plan profesional erau nule) si a carui observatie a devenit o problema nationala. Discutiile au ajuns la nivel de minister al invatamantului, care a fost nevoit sa i-a atitudine. Mie mi se pare ca afisarea simbolurilor religioase in localurile de invatamant este o problema ce trebuie rezolvata pe plan local, nu la nivel de guvern. Indefinitiv este treaba scolii ce anume afiseaza pe pereti si nu stiu de ce trebuie neaparat sa existe un echilbru de reprezentari. Hai sa presupunem ca intr-o clasa de 25 de elevi, exista 15 elevi de religii diferite. Ce anume s-ar intampla daca toate aceste religii si-ar afisa simbolurile pe pereti? Unde ar mai incapea materialul didactic? Si apoi elevii pentru ce sunt la scoala? Doar ca sa-si afiseze convingerile religioase sau pentru a invata? Cred ca aceasta problema este doar o furtuna intr-un pahar cu apa si nu inteleg de ce trebuie sa o ridicam la rang de ciclon. Pe de alta parte, mi se pare corect sa avem o icoana oriunde ne desfasuram activitatea si aceasta pentru ca trebuie permanent sa ne amintim ca suntem copiii lui Dumnezeu. Credinta nu face rau nimanui, dar fanatismul poate ucide, indiferent de forma in care se manifesta. Ar mai fi un aspect si anume acela care este promovat de majoritatea religiilor, pe nume TOLERANTA. Cum putem sa cerem indurare de la Dumnezeu, daca noi nu suntem induratori cu semenii nostri, daca nu acceptam ca pot fi diferiti de noi?
Domnule Dan Danila,
Stiu ce doresc, pe acest subiect. Doresc libertate religioasa. Si nu cred ca laicizarea fortata e o solutie de echilibru, ci doar o alta forma de extremism religios.
Ca sa avem o societate condusa prin legi si reguli foarte clare (nu credeti ca si corecte?), trebuie mai intai sa existe discutii pro si contra, de care sa se si tina seama.
Cand e vorba de religie, e de preferat sa impacam si capra si varza, decat sa manifestam o intransigenta generatoare de conflicte.
Mi se pare normal ca fiecare sa aiba parerea lui. Nu e nimic injositor in asta. O discutie in care fiecare are parerea lui, vi se pare la nivel zero, din ce punct de vedere?
Cand vorbiti despre legi si directive care coordoneaza totul, va ganditi cumva si la religia fiecaruia?
Nea Marine, amplifici si regret… Ori e solidaritate mate-filo?
Prin paragraful 3, mai pe la urma, incerc sa spun ca exagerarile strica si crede-ma ca nu doresc pereti de clasa impanati cu icoane, pe intinsul tarii. Ca opinie personala, si mie mi se pare deplasat sa facem parada de credinciozitate, dar traim totusi intr-o lume libera, in care nu avem de ce sa interzicem ceva ce nu face rau nimanui.
Despre paradoxul prezentei in salile de curs a unui simbol religios dintr-o religie ce pare (pare!) a considera cunoasterea un pacat (ba chiar intaiul dintre toate), cred ca am depasit si vremea cand se ardeau pe rug oameni si pisici, dar si vremea lui „religia, opiu pentru popor”. Povestea cu Adam, Eva, sarpele si marul din pomul respectiv, da-mi voie sa o pun, mai degraba, in legatura cu relatia dintre FERICIRE si CUNOASTERE, pentru ca povestile, invataturile, se deschid ochilor mintii odata cu maturizarea noastra si e dreptul fiecarei generatii sa le inteleaga din ce in ce mai profund.
Desigur că sunt necesare discuţii pro sau contra, dar numai după ce fiecare se informeaza, domnule Popescu! Cred ca dumnevoastră consideraţi că scoaterea simbolurilor religioase din şcoli înseamnă laicizarea forţată a societăţii. Aici e vorba doar de stabilirea legalităţii – cum şi când au apărut aceste obiecte în şcoli? Imediat după revoluţie, dar fără un temei legal, pentru a înlocui portretul dictatorului, într-o perioadă în care s-au făcut multe exagerări în toate sensurile, în care fiecare român avea o soluţie pentru orice şi când toţi secretarii de partid mergeau la biserică pentru a fi văzuţi de vecini!
Acum se pune problema găsirii unui cadru legal fiindcă intrarea în UE înseamnă că nu mai e ţara lui Papură-Vodă şi că avem legi, iar Statul şi Biserica fiind separate prin Constituţie, iar şcolile publice fiind instituţii de stat, ce concluzii putem trage?
Ori capra, ori varza, stimate domn!
Dan Dănilă
Da, domnule Popescu, iar aveti dreptate! Am exagerat nitzel, ca sa se simta mai bine ce vreau sa spun, sa se vada mai clar treaba.
Mie nu mi-a placut comunismu’ pen’ ca-mi spunea ce e bine si ce e rau. Acuma-mi vin altii, cu crucea-n frunte, sa ma forteze sa pun *alte* chestii pa pereti.
Si v-o spun sincer, nici asta nu-mi place. Pe scurt, nu-mi place ca altii sa-mi spuna ce e bine si ce e rau, cred ca sunt la varsta cand mi-am format o parere.
Treaba cu parentii, e parelnica (desi pare o solutie convenabila la prima vista – vad ca MInisterul MEC si-a insushit aceasta solutie
cam labila). Sa ma explic: all right, anul asta comitetul de parinti accepta sa se puna icoane in clasa. Dar daca la anul vine *alt* comitet de parinti si nu accepta? ce facem, ne jucam de-a icoanele?
Mie solutia asta mi se pare de neacceptat. Icoana e un lucru sfant, la ea te-nchini cu convingere, in intimitate. Si-n fata ei te rogi.
Poate ca pentru altii e *altceva*, doar un insemn. Icoanele trebuie, culmea, sa fie protejate de ingerintele fariseilor. Locul lor *nu* e in spatiul public. Parerea mea, la care nu voi renuntza nicicum.
Toate cele bune,
Nea Marin
Asemenea dispute sunt bine cunoscute in alte tari ale lumii si mai ales in SUA. Ele au fost rezolvate de foruri judecatoresti si chiar de Curtea Suprema. Cred ca e bine ca disputa a ajuns pe prim plan, indiferent de geniul sau nulitatea invatatorului de la tara care a ridicat problema.
Inteleg faptul ca multa lume e dezamagita de gradul de imoralitate la care a ajuns societatea romaneasca acum, de la problema „spagii” la problema coruptiei si furtului cotidian. Cursuri de morala nu ar strica, iar pentru unii morala religioasa e suprema. Numai ca in realitate morala religioasa de acum 3 mii de ani, propagata de biblie, e complet depasita acum. Chiar si morala crestina a Sf. Pavel e depasita: evident nimeni nu mai crede ce spunea el: ca pentru femeie barbatul trebuie sa fie ceea ce este Isus Cristos pentru barbat. Sau ca sclavii trebuie sa se intoarca la stapanii lor.
Traim alte vremuri, nu stiu daca ati observat, dle Aurel Popescu.
Si totusi nu asta ar fi problema centrala, ci faptul ca uneori copiii sunt total dezorientati: ce sa creada, in Adam si Eva sau in evolutie? Sau cum spunea o fata de liceu, „cum pot eu sa cred in Biblie cand ne spune ca Abel si Cain au avut copii? Cu cine i-au facut? Cu mama lor, Eva?” Asemenea mituri sunt grotesti azi, dar erau bune pentru vremurile comunei primitive.
Sigur ca singura solutie este sa despartim religia de scoala. Oricum copiii de azi sunt mai inteligenti decat ii credeti, ei sunt singurii care se pricep la internet, si nu generatia „intzeleptzeasca” a bunicilor lor. In plus unii au o interpretare mult mai spirituala a religiei si s-ar simti jigniti daca sunt adusi la un nivel proletar, de „IN GRADINA RAIULUI/STA ADAM CU EVA LUI”. Da, vorbesc chiar de ortodocsi!
Deci, sa nu amestecam ciorba cu felul trei! Ciorba cu frisca si ciocolata nu se face!