Cand am inceput sa scriu acest articol stiam foarte bine titlul lui, dar nu aveam (si inca nu am) nici cea mai vaga idee despre cum va fi primit. Articolul apare in numarul 100 al publicatiei, dar nu are o legatura intentionata cu evenimentul respectiv. Realitatea poate fi privita si invers, nu ca o celebrare ci chiar pe post de «mea culpa» caci iata, de 100 de editii (aproape doi ani) «batem apa in piua» cu sute de mii, milioane de cuvinte si totusi nu pare sa se intample nimic bun pentru Romania care sa aiba o legatura si cu noi, cei care scriem aici despre un viitor mai bun pentru tara.
Asa ca am luat decizia sa fac publica aceasta afirmatie: «M-am saturat de discutii». RLIV-ACUM a scris despre tot ce se putea scrie: despre coruptia endemica din Romania, despre marlanie si tzopism dar si despre speranta, cultura autentica si valori ale civilizatiei. Am scris despre defecte si despre calitati, despre solutii si probleme. S-a scris despre lumea care ne inconjoara, despre «capsunari» si despre elite, despre saraci si bogati. S-au scris povesti originale, s-au asternut poeme de o neinchipuita sensibilitate si, pe alocuri, forta. Indirect, RLIV-ACUM a reusit sa-si dovedeasca apartenenta la o cultura romaneasca vie, in permanenta cautare, in permanenta fierbere, deschisa exteriorului dar si inclinata catre introspectie si dorinta de a fi mai buna, de a lua parte activa la concertul umanitatii.
Cand spun ca m-am saturat de discutii, pornesc de la urmatoarele premise:
– Discutiile sunt necesare, nimic nu este mai pretios decat comunicarea si circulatia libera a ideilor. Totusi, exista imprejurari in care discutiile tind sa inlocuiasca faptele concrete, iar atunci putem spune ca din binefacere ele se transforma intr-un agent nociv, sufocant, capabil sa anihileze actiunea;
– Personal nu mai stiu despre ce sa scriu in asa fel incat sa mi se para ca nu pierd timpul, ca nu prestez o pura activitate menita sa amuze, sa distreze, sa intretina (in sensul cuvantului englezesc cu rezonanta universala «entertainment»). Simt nevoia sa actionez, sa nu las legatura pe care o am cu Romania sa treaca, asa cum o caracteriza in editorialul trecut Aurel Popescu, «ca o gluma»;
– Exista nenumarati oameni onesti stabiliti de o parte si de alta a granitelor Romaniei, care sunt in masura sa-si construiasca viata si sa duca proiecte la bun sfarsit fara a depinde de un guvern sau altul. Acesti oameni pot avea succes prin relatii directe, demne, bazate pe onoare si cuvant, pe garantii contractuale, pe munca prestata cu constiinciozitate si raspundere;
– O multime de romani aflati in afara granitelor tarii au experienta realizarii de produse si servicii competitive, stiu sa castige fara a fura, cunosc secretul realizarii calitatii care devine cel mai bun orator cand vine vorba de marketing. Unii dintre acestia sunt dispusi sa investeasca intelept si sa foloseasca resurse existente in Romania, in cadrul unor activitati reciproc avantajoase. Aceste activitati pot reprezenta pentru ei surse de profit mai mari decat dobanzile oferite de bancile din societatile «asezate» in care traiesc. Pe de alta parte, pentru partenerii lor din Romania, aceleasi activitati pot reprezenta pasul de la saracie la o viata demna, de la dependenta la controlul propriei vieti, de la necesitatea de a-si vinde forta de munca escrocilor care au devalizat tara in ultimii 17 ani la libertatea de a munci pentru sine;
– Tehnologia moderna, procedurile contractuale legale si protocoalele capabile sa minimizeze riscurile, sa construiasca incredere si transparenta sunt disponibile, trebuie doar puse «cap-la-cap» si ele vor da roade mai repede decat isi poate imagina oricine. Nu este nevoie de bani publici in acest scop, nici de fonduri europene, nici de granturi, nici de donatii, nici de imprumuturi nerambursabile. Exista bani la tot pasul, exista oameni dispusi sa-i puna sa lucreze daca li se ofera premisele de siguranta de care au nevoie, exista cei care au nevoie de bani si pot face o diferenta cu ei, atat in viata lor cat si in viata celor dispusi sa investeasca.
In aceste conditii, asa cum anticipam si intr-un mic mesaj adresat Forumului acum cateva zile, am decis sa infiintez un Fond de Microimprumuturi destinat in special intreprinzatorilor din Romania, si sa aloc acestui fond prima suma: este vorba de 3000 de dolari, proveniti din economii familiale. O suma care pare o gluma azi, stiu asta.
Nu am inca o denumire pentru fond, nu exista inca o procedura de evaluare a proiectelor pentru alocarea sumelor, banii nu sunt inca depusi intr-un cont dedicat, fondul insusi nu are inca un statut legal, etc., etc. Nu-mi puneti inca aceste intrebari, pentru ca nu voi discuta despre ele. Voi discuta despre solutii pe care doriti sa mi le propuneti la problemele pe care le vedeti, voi discuta despre sume pe care ati fi dispusi sa le utilizati daca ati avea increderea necesara, despre conditii de asigurarea securitatii si proceduri contractuale, despre lucruri concrete – la care se vor gasi solutii, in timp. In timp scurt!
Lucrez deja la aceste elemente, ma astept sa am o prima varianta de solutii pana la sfarsitul acestei saptamani si le voi impartasi cu placere tuturor celor care doresc sa devina parteneri la Fond. Atentie, in tot ce tine de acest fond, nu ma bazez pe nici o persoana fizica sau juridica neimplicata direct. De asemenea, in utilizarea si administrarea Fondului, dependenta de institutii romanesti, susceptibile de coruptie si instabilitate, va fi nula sau cel mult minimala.
Practic insa, incepand de astazi primesc propuneri de proiecte pe care, in lipsa unei organizari colective – va veni si aceea – ma angajez sa le studiez, sa argumentez deciziile pe care le voi lua si sa operez cu acest fond 100% privat dupa cum voi considera de cuvinta, fara explicatii publice. Aceasta, bineinteles, pana cand banii din fond nu vor mai fi doar ai familiei mele. Ceea ce sper sa se intample foarte curand.
Voi incerca sa refuz pe viitor orice discutii despre Romania, atata vreme cat nu implica o componenta concreta capabila sa schimbe in bine viata cel putin a unei familii. Voi lasa discutiile despre politica pe seama analistilor politici, cele despre macroeconomie pe seama finantistilor, cele despre cultura pe seama criticilor literari, cele despre sport pe seama comentatorilor sportivi, si asa mai departe.
In tot ceea ce tine de Romania, am decis sa ma intereseze un singur lucru, si anume cum se poate pune pe masa oamenilor cinstiti si muncitori, o paine mai buna sub un acoperis mai demn de incredere.
Cei care doriti sa lucram impreuna la acest obiectiv, sunteti nu doar bine veniti, sunteti partenerii mei. Obiectiv vorbind, este singurul mod adecvat in care pot caracteriza genul de relatii pe care se bazeaza proiectul care incepe azi.
HELPING ONE PERSON AT A TIME – AJUTAND PERSOANELE CU VISE SI PLANURI
STIMATE SI DRAG COLEG STEFAN NICULESCU MAIER: FELICITARI PENTRU ATITUDINEA SI FAPTELE PE CARE LE IEI PENTRU A DEVENI O PARTE DIN SOLUTIE. FIE CA MULTE PERSOANE SA FIE INSPIRATE SI SA AIBA ACELASI CURAJ SI BUNA VOINTA. IN ACEST FEL INTR-ADEVAR SA SE REALIZEZE IMPORTANTUL PAS DE LA VORBE LA FAPTE.
Nu cu mult timp in urma propuneam unui bun prieten o idee literara de-a mea la care el mi-a raspuns: „Adela, e un vis frumos…”. Sincera sa fiu atunci nu intelegeam daca el ma lua in serios si poate ma tachina. Putin confuza i-am raspuns zambind insa cu o puternica ambitie: ” Dragul meu, acesta nu mai e in stagiul de vis ci de plan cu pasi de urmat. Dupa aproximativ jumatate de an s-a adeverit totul. SIMTAMANTUL A FOST MINUNAT… si multa lume mi-a admirat curajul. Nu ar fi corect sa declar si nici macar sa cred ca am realizat acel plan singura ci prin colaborarea mai multor persoane ce doreau sa fie parte dintr-o solutie. Cred in astfel de actiuni si sunt covinsa ca Romania si romanii de pretutindeni vor avea un viitor mai bun.
„ONE PERSON AT A TIME”.
Adela-Adriana Moscu, 5 Decembrie 2006, SUA
Te felicit pentru hotararea luata si sper sa aiba ecou in diaspora romaneasca de pretutindeni, pentru ca de acolo cred ca va veni ajutorul pentru romanii saraci. Proiectele mari incep cu realizari mici, iar in momentul cand vei putea sa afirmi ca ai facut fericit un roman, atunci inseamna ca ai facut primul pas al acestui proiect frumos si generos. Sunt foarte multi romani care asteapta ajutorul celor cu posibilitati si cred ca daca vei reusi, tu si echipa ta, sa-i invatati cum sa faca bani, atunci misiunea voastra va fi indeplinita. Oamenii sunt saraci in Romania pentru ca nu au fost lasati sa castige, pentru ca piata a fost acaparata de niste rechini care au profitat la maximum de pe urma muncii prost platite, iar exploatarea situatiilor critice ale populatiei a fost principalul element de imbogatire a unora. Parerea mea este ca ar trebui sa nu te astepti la cine stie ce proiecte din partea romanilor, ci mai degraba sa initiezi proiectele (pentru ca ai aceasta capacitate), iar ulterior sa cauti oameni capabili sa le indeplineasca, aici in tara. Romanii nu prea mai stiu sa gandeasca singuri, pentru ca au fost obisnuiti de regimul comunist si chiar si de cel post revolutionar, sa li se comande. Totusi romanii sunt buni executanti si printre ei poti gasi oameni cinstiti si corecti. Cred ca de aici ar trebui sa incepeti.
Cu stima si prietenie,
Lica Mihail
Cam subita maturizarea aceasta dar… pare un progres. Logic nici nu putea sa se intample altceva. Va dati seama ca dupa ce ati spus ce ati spus inapoi nu se poate da? Oricum la situatia anterioara nu se va mai reveni. Viata este unica si ireversibila.
Nu s-a inteles cum si unde se aduna banii. Nu s-a inteles cum se va transforma investia intr-un mic castig. Neclaritati. Puneti-l putin in miscare pe domnul economist Limberea sa ne mai dea lamuriri, sa devina mai credibila actiunea.
Bineinteles ca nu se poate da inapoi. Voi reveni cu detalii in atentia persoanelor interesate. Va rog scrieti-mi direct pe adresa editor@romanialibera.com daca sunteti realmente interesati sa participati la acest proiect.
Intre timp cred ca am gasit si un nume potrivit pentru acest fond. Va purta numele domnitorului Stefan Cel Mare.
ÎNTREBARI la care, eventual, astept un raspuns:
1) ÎN ROMÂNIA EXISTA ORGANIZATII PERMANENTE ÎN SCOPUL AJUTORARII PERSOANELOR CU VENITURI REDUSE SAU PUR SI SIMPLU CARE TRAIESC DIN AJUTOR SOCIAL?
2) Exista campanii organizate în perioade de sarbatori pentru strângere de fonduri în scop umanitar?
3) Companiile si respectiv oamenii de afaceri, subventioneaza aceste organizatii?
4) Exista persoane, care în mod voluntar se ocupa de viata celor fara sprijin al statului sau al familiei?
Daca DA, atunci sa ni se comunice Statutul acestor organizatii, programul lor, cine garanteaza fondurile si eventual prin ei sa putem face donatii, asa cum se întâmpla în Canada.
Doamna Venera,
Sper ca mesajul meu a fost inteles corect. Nu propun ajutoare umanitare pentru Romania si nici activitati caritabile. Nu propun nici macar fonduri de consum. Propunerea mea se refera la fonduri care sa ajunga la dispozitia unor intreprinzatori care sa creeze activitate economica cel putin autosustenabila daca nu chiar profitabila. ACESTIA vor hrani pe plan local pe sarmanii, bolnavii si batranii Romaniei, care nu vor mai trebui sa astepte conserve expirate, haine la mana a doua si aparatura de orice fel scoasa din uz in alte tari.
Stimate Domnule Maier,
Pentru ca mi-ati raspuns direct, ma adresez direct Dvs. Eu am înteles foarte bine ideea Dvs. si o consider onorabila, totusi continui cu întrebarile:
– Cine sunt acei „întreprinzatori” si daca eventual posedati deja niste nume de persoane care ar fi interesate sa se îmbarce în aceasta frumoasa actiune, cred ca ar fi bine sa ne fie comunicate?
– În acest caz, cred ca nu ar mai trebui sa apara mesajul RLIV cu /OPORTUNITATI DE MUNCA ÎN STRAINATATE SAU PENTRU COMPANII STRAINE, deoarece se stie prea bine ca tineretul României tinde din ce în ce mai mult spre plecarea în Occident.
– Nu este nici o rusine, ca cei într-adevar lipsiti de cele mai elementare necesitati vestimentare sa poata obtine în mod gratuit îmbracaminte la „second hand”, iar în privinta alimentelor perisabile, acestea sa fie triate de eventualele persoane benevole si sa fie refuzate. Am întrebat daca existe aceste organizatii benevole în România, dar se pare ca NU.
– Marile companii alimentare, pot face donatiuni, în afara de bani, dar si de alimente.
– MARILE COMPANII autohtone sau straine sa fie mobilizate PRIMORDIAL în acest scop umanitar, asa cum exista în America de Nord.
Deocamdata ma opresc aici si va multumesc pentru raspuns.
Doamna Venera,
Sunt de acord cu propunerile dv. umanitare dar din pacate nu putem decat discuta despre ce fac sau ar trebui sa faca ALTII…
Nu voi face public nici un nume dintre cele ale intreprinzatorilor sau ale finantatorilor, dar va asigur ca ei se vor cunoaste intre ei cat se poate de bine, ca sa stie primii de unde iau fonduri iar ceilalti cui si in ce conditii le ofera!
Ma intereseaza insa daca exista persoane care agreaza ideea si cum pot contribui cu solutii pentru ca ea sa devina viabila, ce fac concret in acest scop persoanele respective. Cand afirm „m-am saturat de discutii” este o figura de stil, si bineinteles o invitatie la fapte concrete.