Ne place sa radem. De prost, de arogant, de escroc, de grandoman, de semidoct, de corupt, de demagog, de puturos… Dar cand el traieste mai bine decat noi, cand el decide in numele nostru, cand el face legea, mai e ceva de ras? Nu cumva, tot glumind, tot satirizand, neglijam ca timpul trece, ca asteptam din 20 in 20 de ani sa se schimbe ceva si asteptam degeaba, ca viata ni se transforma intr-o gluma si inca una proasta?
Ne mai arde de ras? Ne mai arde de glumit?
Cersetorul de la colt de strada castiga pe zi mai mult decat cel care-i da de pomana, un individ onest, cu loc de munca stabil, platit cu salariul mediu pe economie! Amuzant, nu?
Hotii de metal distrug bunuri a caror inlocuire costa de 30 de ori mai mult decat ce se poate incasa pe materialul vandut la kilogram, la centrele de colectare. Ca sa vezi pana unde a ajuns campania celor 3 R din Epoca de Aur! Sa radem, tovarasi!
Se maresc pensiile! Ce banc de nota doispe! Cu cat creste, real, ca putere de cumparare, pensia unui consumator de medicamente, gaze, energie, carbuni si lemne de foc, produse alimentare, benzina, servicii, apa? A unui platitor de taxe si impozite?
Ce umor de situatie si cu Securitatea asta! La 17 ani de la plecarea de la putere a PCR (asta e alta gluma!) inca studiem, prin harnica institutie CNSAS, cine a facut politie politica si cine nu. In 1990, cand aplicarea Punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara ar fi facut o curatenie generala ce s-ar fi simtit pana azi, nu s-a intreprins nimic. La viteza cu care trage concluzii CNSAS, intr-un secol, doua aflam tot adevarul si sa te tii infierari in manualele de istorie! Ca tot veni vorba, cat costa CNSAS pe zi?
Filmul “Omul nostru din Panama” e un film de actiune. In schimb, serialul dambovitean “Omul nostru din Bruxelles” a ajuns o comedie ieftina! In timp ce vecinii bulgari, pe care ne cam grabim sa-i privim de sus, au rezolvat problema comisarului european scurt si la obiect, noi ne-am facut de ras cu numiri in reluare si cu trocuri de functii, de parca reprezentarea noastra europeana si armata romana ar fi bunuri de partid bune de dat la schimb asa cum negocia pe vremuri pustimea, pe maidan, capace de bere sau cutii de chibrituri.
Si tot noi ne suparam ca nu suntem luati in serios si ni se ofera un portofoliu minor. Pai de cata incredere ne bucuram, ca sa ni se ofere altceva? Am trimis acolo un om plin de calitati si nu suntem apreciati? OK! Atunci omul nostru sa demonstreze cat e de capabil si sa innobileze el o functie pe care noi o consideram plebee! Iar fortele politice de pe plaiurile mioritice, si in primul rand PNL si PD, sa faca bine si sa-l trateze ca pe reprezentantul tarii si nu al unui singur partid!
Creatorii de umor au in stabii din fotbal un subiect inepuizabil. Dar in timp ce noi suntem ocupati cu rasul, rechinii fotbalului prospera, castiga in popularitate, in importanta si sunt toate sansele ca in urmatorul an electoral sa ajunga, cu partide cu tot, in Parlament si atunci o sa rada ei!
Cat e de cand presedintele tarii a ales sa se opereze in Austria, de hernie de disc? Acum primul ministru e cel care s-a operat la genunchi, in Franta. Sa ne bucuram, cei mai mari in functie dintre romani au si intrat in Europa, deocamdata medical! Daca optiunile celor doi demnitari sunt de inteles, omeneste vorbind, in sensul ca oricine cauta sa-si rezolve problemele de sanatate in cele mai bune conditii pe care si le poate permite, cum sa trecem cu vederea nota proasta data, cu sau fara voie, sistemului sanitar din Romania? Sa nu uitam ca, in mod sigur, domniile-lor ar fi avut parte aici de cei mai buni medici, cele mai bune conditii si cea mai moderna tehnica, disponibile in tara, la care nu are acces cetateanul de rand! Si tot n-au avut suficienta incredere! Multii contribuabili care nu-si permit sa se trateze pe alte meleaguri, continua sa intretina financiar un sistem care nu le va oferi vreodata nici macar ce au refuzat un presedinte de stat si un prim-ministru!
La orizont, un orizont extrem de apropiat si tangibil, Uniunea Europeana! De la mic la mare, de la simplu cetatean la prim-ministru, nu mai putem de fericire asteptand punguta cu multi bani europeni si privim spre Europa nu cautand modele de comportare, eficienta, corectitudine, curatenie, ci asteptand, tolaniti pe spate, cu gura larg deschisa, sa cada in ea o para malaiata, daca se poate deja mestecata…
Mi-a placut articolul! Este o sinteza reusita a ceea ce inseamna democratie in Romania. Din nefericire cainii latra, ursul merge. Tare ma tem ca tot ceea ce incercam, unii dintre noi, adica, sa trezim o constiinta amortita, la un popor prea mult incercat, sa nu fie in zadar. Problema esentiala in urnirea „balaurului” (a poporului), este informarea corecta, cinstita si realista. Pana acum ni s-au turnat minciuni, pe care noi le-am inghitit cu nesat, dar o data cu 1 ianuarie 2007, data la care visam demult, ar trebui sa ne schimbam si atitudinea. Cred ca a sosit momentul adevarului.