Magazinul de paine din colt are vad. E la intersectie de strazi importante, in drumul spre piata, e pe traseul multora de la serviciu spre casa… Patronul, cine o fi el, inspirat, a avut ideea de a vinde la geam, direct la strada, iar asta atrage cumparatori.
Mai zilele trecute, ma opresc si eu sa cumpar, stau la coada, imi pare bine ca tocmai se descarca painea. Vanzatoarea inca nu vinde din painea mare, rotunda, proaspata, adusa chiar acum, asa-zisa “paine taraneasca”. Deocamdata, pana se termina descarcarea, e la vanzare painea de ieri, un fel de franzela. Din ce se vede, mai sunt cam 20-25 de astfel de franzele, asteptand cuminti in doua navete. Coada se mareste, pentru ca nimeni nu vrea paine veche si toti cumparatorii nou-veniti se aseaza la coada pentru painea proaspata.
Vanzatoarea se uita la peisaj, coada creste, soferul descarca painea, apoi vanzatoarea, tacticoasa, incepe sa mute painea noua din navete in raft, de pe un raft pe altul, iar coada… ce sa faca, tot creste. Masina de paine a plecat deja, iar cetatenii cer “paine taraneasca”. Neclintita pe pozitie, vanzatoarea ne lamureste, in caz ca n-am inteles: o sa vanda painea proaspata, dar numai dupa ce se termina franzela de ieri! Incep inutile, nervozate, plictisitoare parlamentari…
Renunt, plec. De la distanta, ma mai uit odata, curios daca s-a schimbat ceva. Nu s-a schimbat nimic. In strada, cetatenii mai rabdatori inca stau la coada la paine. De partea cealalta a geamului, painea sta la coada, ca sa fie vanduta in ordinea stabilita.
Suntem in Romania, anul 2006.
Mai e ceva de spus la asemenea „trista realitate”? Cred ca NU! Ramânem muti, dar nici nu ne mira, ca de fapt în România postdecembrista nu s-a schimbat absolut nimic, decât „pe ici pe colo, prin partile esentiale”… unde esti tu Caragiale sa vezi progresul României în „iepoca democratiei si libertatii mult visate”? Firmele s-au schimbat, dar negustorii sunt aceiasi.
În schimb „mallurile” cresc si ele precum ciupercile, peste noapte, oare pentru cine? În prezent exista acelasi paradox existent si în perioada comunisto-dictatoriala: toata lumea se plângea, în schimb la multi… stim noi cine, frigiderele duduiau de specialitati, iar altii le desfintau ca nu aveau ce pune în ele. Vechiul proverb este foarte valabil si azi – CINE POATE, OASE ROADE, CINE NU, NICI CARNE MOALE. O RUSINE!
„Clientul are dreptate” este prima lecţie în comerţul civilizat.
Ca în multe alte domenii, românii din România de azi mai au multe de învăţat. Răbdare şi tutun. Dacă clienţii ar boicota respectivul magazin şi nu ar accepta ceea ce vînzătorul impune, atunci totul ar arăta altfel.
Cum scrie si in ecoul precedent, clientul are totusi puterea de a nu cumpara, daca un comerciant se comporta incorect (aici intervine insa si problema ca multi se complac cu situatia, iar majoritatea dicteaza).
Mi s-a intamplat sa fiu tratat mai nepoliticos la magazinul de paine cel mai apropiat de locul unde locuiesc, in consecinta la un moment dat am hotarat sa cumpar de la alt magazin de paine, unde eram tratat cum trebuie. Merg o distanta mai mare, dar barem nu ma enervez inutil.
De asemenea, mi s-a intamplat un lucru similar la o patiserie, unde intai vand marfa de ieri, si apoi pe cea proaspata. Practic daca cumperi un pateu care nu e proaspat e ca si cum ai arunca banii pe fereastra. Mai nou vad ca patiseria respectiva s-a inchis. Se pare ca economia de piata totusi elimina de pe piata pe cei care nu satisfac clientii.
Acum si patronul da cateodata tonul frustrarilor angajatilor. O data, in timp ce luam eu paine de la Vel Pitar vanzatoarea isi manifesta nemultumirea in discutia cu o colega, pentru faptul ca programul incepe la 6 dimineata, si ca sa ajunga asa devreme nu prea are mijloace de transport. Inteligent ar fi ca si patronul sa tina cont de angajat, ca sa nu creeze frustrari si suparari inutile, care se rasfrang in cele din urma si asupra clientului.
In cazul evocat de dumneavoastra, poate ca vina e a patronului, si nu a vanzatoarei. Ca daca vanzatoarea vinde painea proaspata si ramane cu cea veche nevanduta, poate ca patronul ii da cu ea in cap, cum se mai obisnuieste.
Eu zic ca totul pleaca de la lipsa de organizare. Un comerciant, un patron organizat nu are cum sa ramana cu paine nevanduta in momentul cand primeste paine proaspata. O solutie ar fi: stiu ca vand in medie 1000 de paini pe zi, pana cand vine livrarea urmatoare. Un patron ar putea comanda insa 980 de paini proaspete + 20 de paini din acelea la punga, feliate, care nu se invechesc imediat. Dupa ce termina painea proaspata, pana vine livrarea noua, poate vinde din painea la punga. Mi-e greu sa cred ca ar pierde clienti astfel, omul grabit cumpara si din aceea, ca tot paine este. Mai multi clienti enerveaza cu vandutul asta de paine de ieri.
La supermarket-ul de cartier din colt, chiar asa fac. Seara, inainte de inchidere nu mai au paine proaspata care s-a vandut, ci doar din aceea la punga. In felul asta, nu arunca nimic, eficienta este maxima.
Dragi cititori, cred ca toate aceste probleme NEGATIVE ÎN TOT COMERTUL ROMÂNESC, si nu numai, au la baza lipsa educatiei personalului, a oamenilor în general si a tinerilor în special, la care se adauga lipsa de respect fata de cumparator, de individ, oricare ar fi el.
Acesti indivizi din „comertul românesc de astazi” nu urmaresc decât sa „treaca timpul si leafa sa mearga”, la care se adauga furtul. Degeaba firme luminoase, sloganuri „anglicesti”, hoteluri ***** stele, ca lipsa educatiei personalului este flagranta.
Acum un an, aflându-ma ca turista în Bucuresti, intrând într-un magazin de artizanat, de lux chipurile, pe Calea Victoriei, dorind sa cumpar ceva amintiri… vânzatoarea, asezata pe un scaun „plescaia” muscând dintr-un sandwich, raspunzându-mi la buna-dimineata cu gura plina. Nu s-a deranjat de pe scaun, cu atât mai mult sa ma întrebe ce ma intereseaza. Am plecat, bineînteles, fara sa cumpar ceva, dar nu fara a-i atrage atentia asupra comportamentului ireverentios fata de client; raspunsul ei a fost simplu: „si ce daca!”
În concluzie si pe scurt, am dat un simplu exemplu, ar fi însa zeci. Fara educatie NIMIC nu se poate schimba în România, dar exemplul vine de SUS, de la cei care guverneaza, ei însisi fiind needucati. Nu degeaba se spune ca „Pestele se strica de la cap, dar se rade de la coada”.