Nu mai e mult pana la caderea serii de Craciun cu colinduri si popasuri prin vecini, brazii isi scutura cetina, cozonacii imbie printre clinchet de pahare – e ca si cum revezi un tablou iernatic, o inchipuire. Rafturile, vitrinele se intrec in sclipiri pentru cei mici, pentru adulti.
Aceeasi intrebare apasa:
– De ce tocmai noua, romanilor ne este dat un destin greu de urnit ?
Bunicii, parintii, noi, copiii nostri isi descriu tristetea lipirii fruntii de geamul vitrinelor despartitoare a lumii printului de cea a cersetorului.
De secole s-a instituit dorinta de transfer a responsabilitatii civice pe seama altora.
Ne-am obisnuit, ca natie, adesea. sa gasim o scuza, un pretext.
Ne-am obisnuit sa dam pe vina pe regimul anterior, regimul anterior pe punea totul pe seama regimului burghezo-mosieresc, astazi ba pe presedinte, ba pe PNL, ba pe PSD, ba pe America samd.
Ni se pare firesc sa gasim intelegere la neimplinirea unei recolte agricole din pricina unor calamitati naturale.
Institutionalizarea obiceiurilor fanariote pe care nu le enumar, s-a extins asupra individului.
Plecand de la un micro-scenariu la macro-scenariu societatea pe ansamblu remarcam scaderea productivitatii, intrevedem un bazar in care totul se reduce la tranzactii pe comisioane. Tot omul e broker !
Micii producatori agricoli sunt constransi la un areal al subsiztentei. Pietele sunt monopolizate de catre cativa mandatari (“comersanti”) cu acte in regula (certificate de producatori eliberate nu stiu de catre cine).
Am trait o scena reala, in spatele pietii unui oras romanesc.
Un tanar oltean isi descarca marfa- ladite cu capsuni dintr-o Dacie papuc. Dupa cei aproape doua sute de kilometri parcursi, baiatul spera sa scoata si el un ban dupa vanzarea produselor sale.
Nici nu apuca sa-si indrepte marfa catre taraba inchiriata ca doi haidamaci ii taie calea si ii propun negustorului sa le lase lor marfa in schimbul unei sume de nimic. Tanarul refuza categoric si isi continua drumul catre locul de vanzare. Unul dintre mitocani ii rastoarna o ladita de capsuni ranjindu-i cu niste dinti de aur, ca de fiara. Lumea adunata ca la circ nu zice nimic. Olteanul pune mana pe-un topor, se posteaza in fata stivei cu ladite gata sa riposteze. Intre timp din spatele multimii apar alte doua gorile.M-am alaturat baiatului apostrofand mitocanii:
– Da’ tu ce mortii ma-tii, te bagi, bai barbosule ? imi replicheaza unul in slangul binecunoscut al infractorilor.
– Lasati baiatul in pace, daca nu…
– Daca nu ce ?! Sau crezi ca ne-o fi frica de tine !
Deodata din multime o sateanca mai in varsta, bine facuta si pare-se ca muncile de la tara de la manuirea sapei si a galetilor o transformasera intr- o femeie tenace, apriga le taie calea:
– Banditilor, miseilor, nu v-ajunge cat furati la cantar ? striga cat o tinea gura si incepu a lovi mitocanii cu o plasa din rafie incarcata cu ceva cumparaturi.
Intr-un final apar si oamenii legii, politia comunitara. Huliganii vocifereaza si protesteaza ca au afost agresati, nu renunta nici in fata jandarmilor la intentiile lor.
Multimea nu comenteaza si priveste muta la scenariu.
M-am oferit sa semnez procesul lor verbal si sa ma constitui ca martor la incident.
In acele momente huliganii s-au furisat printre oameni si dusi au fost.
Cativa dintre spectatori au inceput sa vocifereze si ei. Dupa razboi !
Am mai ramas ceva timp alaturi de oltean. Si femeia de la tara. Nu voiam sa-l lasam singur pe baiat. Nu stiu cum si de unde le-au venit in cap sa mi se adreseze cu “dom’ profesor” in sus, “dom’ profesor” in jos.
Baiatul si-a vandut repede marfa. Fericit ne-a invitat la unul dintre birturile din piata sa ne cinsteasca. Le-am ascultat povestile, le-am privit mainile batatorite, ingreunate parca de ridurile pamantului muncit de ei…
Revin la evenimentele din ultimele saptamani pe cand un sef de politie din Piatra Neamt poseda bunuri de peste 200 000 de euro si se asociaza cu grupuri criminale.
Pare nefiresca inaltarea in avere a demnitarilor publici intr-un scurt timp de la investirea lor in functii de mare raspundere.
Totul se intampla sub ochii poporului, fara nicio cortina. Ei sunt alesii multimii- spectator la disproportia dintre omul sarac si omul bogat de astazi.
Nu incercam o partinire a presedintelui, dar ii dam dreptate cand acesta afirma ca institutiile statului scapa de sub control. Politistii alaturati sefului politiei din Piatra Neamt amenintand cu demisia ne demonstreaza gradul de anarhie actuala, de pangarire a misiunii nobile a reprezentantilor ordinii.
Imi staruie mereu imaginea femeii revoltate, exemplu civic, de atitudine impotriva nedreptatii, alaturata cetateanului din Brasov ucis in interventia sa de a prinde atacatorii unei case de schimb din Brasov. Daca multi dintre noi s-ar trezi din pasivitate, din teama ori din alt somn am avea mai putini infractori in autobuze, prin piete ori prin alte locuri publice.
Am intalni mai putini soferi-ucigasi pe trecerile de pietoni…