Cand locuiam in Bucuresti, o vecina de alaturi avea un cotoi urias cenusiu. Dar mai avea si un mic catel de rasa Yorkshire. Cei doi se intelegeau foarte bine, dar motanul ei avea prostul obicei de a se incaiera in fiecare noapte cu motanul meu cel tarcat pe care il aveam pe vremuri. Era loc pentru toata lumea si pisici existau destule. Dar ei preferau sa se bata intre ei ca niste chiori, de parca ar fi fost politicienii de astazi din Alianta DA. O sa-mi spuna cineva acum ca sunt numai niste animale proaste, lipsite de inteligenta si discernamant si ca sunt agresive mai ales in timpul de imperechere. Bine, dar si oamenii fac asta de mii de ani, strang osti si pornesc razboaie, indiferent daca este timpul de imperechere sau nu. In fine, nu vreau sa aprofundez aceasta tema. N-are nici un rost si oricum nu se poate schimba nimic.
Intr-o zi de vara, venind acasa, ii vad pe amandoi, motanul si catelul vecinei, dormind unul langa altul in iarba la soare in fata blocului. Catelusul incepe sa latre la mine cu glasul sau ascutit si strident. Vadit plictisit, deranjat si somnoros, cotoiul se ridica, se zburleste si stucheste cainele. Acesta face un salt in laturi, speriat. Normal, motanul era cel putin de trei ori mai mare decat el. Apoi a fost liniste. Am ras in sinea mea de aceasta intamplare si mi-am spus:”Ei poftim, eu nu sunt singurul, caruia i se arata pisica!“
Timp de o jumatate de secol, peceristii au aratat pisica romanilor. Adica securitatea. Unii s-au speriat si au facut un salt in laturi. Altii au facut un salt peste hotare. Cei mai multi au crezut ca nu e bine sa faci prea mare zgomot pentru a nu supara si enerva pisica si au stat linistiti, renuntand la latrat. Altii au preferat sa pupe pisica in bot, pentru a putea latra in liniste. Melodia latratului, era bineinteles, dirijata si comandata de pisica.
Acum pisica noastra de rasa “secu-patriotica” s-a dezvoltat, devenind mare si puternica, aproape ca un tigru. A gasit carne intotdeauna, fara sa fie nevoie sa stea la coada. A mai imbatranit (ii mai scapa cate un soarece terorist printre labe), dar este la fel de solida si agila ca odinioara. Chiar daca i s-au cam tocit ghearele si cateilor mici nu le mai este frica de ea, tot este periculoasa. Nu se mai ocupa de catei. Acum nu mai zgarie, dar arunca cu dosare in cei care o supara. Dupa cum observ, dosarele zboara mai ales in directia guvernantilor. Nu stiu cum se face ca, de la PSD si PRM nu a colaborat aproape nimeni. Acum zece ani a aruncat cu Radu Vasile in CDR si a avut succes. A pus repede capacul pe oala cu lapte si a prins-o acolo pe Mona. Si daca cateii cei mici nu se mai tem de ea, marii dulai, (senatori, deputati) tremura in fata ei, desi declara sus si tare ca sunt nevinovati si ca nu au colaborat niciodata. Ba a inceput sa-i sperie si pe unii ziaristi, care au inceput sa latre pe la diferite gazete. Pisica asta ciudata obisnuieste sa sara si sa se joace pe holurile si prin salile parlamentului. Iar acolo, foarte sus, bine ascunsa pe cel mai inalt raft, este o cutie a Pandorei. Si daca o da jos si se sparge e jale. De aceea le este frica unor dulai mari si puternici de ea.
Avem asadar, de a face cu o noua sperietoare, mai moderna, mai evoluata, dar, intre noi fie vorba, tot cu o institutie pe numele de familie Bau-Bau care se ocupa cu santajarea incomozilor, care nu se jeneaza sa scoata la iveala trecutul unora. Foarte bine! Dar eu tot mai cred ca scopul ei principal este ca intotdeauna, franarea viitorului tarii si apararea intereselor sale personale. Sa dea Dumnezeu, sa nu am dreptate!
Desigur pisica a fatat intre timp. Are o multime de pisoi frumosi, toti cu ochi albastrii. Insa toata lumea stie intre timp ca, ce se naste din pisica sau pcr…
NIMIC DE ADAUGAT, decât FELICITARI PENTRU FORMIDABILA COPARATIE !
Felcitari pentru articolele tle!