In mod normal, ar trebui sa ne aflam in „sezonul castravetilor”. In argoul jurnalistic, acesta este sezonul estival, in timpul caruia se scrie despre toate nimicurile, in lipsa de altceva. Nimic important nepetrecandu-se, jurnalistii sunt nevoiti, in decursul „sezonului castravetilor”, sa transforme in stire de senzatie ceea ce, alminteri, ar intra (daca ar intra) la capitolul „alte stiri”. In marea lor grija fata de societate, politicienii nostri ne-au ferit anul acesta de „sezonul castravetilor”. Nu lipsesc informatiile, si mai ales nu lipsesc informatorii. Mai mult, o organizatie formata din jurnalisti cu voci curate si stridente insisa ca si formatorii de opinie, adica ziaristii, sa fie decorticati de coaja si investigati in scopul de a se stabili daca vor primi sau nu aprobul „bun de muratura”.
Riscam sa ramanem fara capitolul „alte stiri”. Cele ce urmeaza sunt destinate sa umple acest gol.
Este normal ca in aceasta vara lipsita de normalitate sa avem parte de multe sondaje. A „cazut” Mona Musca? Hop si sondajul INSOMAR. Ca publicarea lui a devenit intre timp irelevanta, el reflectand o situatie precedenta descoperirii trecutului politicianului liberal–ce mai conteaza? La capitolul „alte stiri” nu te astepti ca un cititor sa puna intrebari. Altfel, s-ar lamuri cum de o majoritate semnificativa este preocupata de trecutul comunist al politicienilor nostri, si totusi Musca se numara printre cei mai populari dintre ei. Problema nu este insa cea a sondajelor. Ele reflecta situatie intr-un anumit moment–nimic mai mult. Sondajului INSOMAR, realizat intre 1 si 4 august, nu i se poate imputa ca nu a prevazut ce se va intampla saptamana viitoare si ca publicarea rezultatelor sale va cadea ca Mona-n lapte. Avem insa o mare problema cu „castravetarii”. Si anume nu una a trecutului lor colaborationist, ci a prezentului necolaborationist. Cu alte cuvinte, cu jurnalistii care nu colaboreaza deloc cu limba in care scriu. Si nici cu abecedarul profesional.
Sa luam, spre exemplu, o stire publicata in cotidianul „Evenimentul zilei” la data de 16 august, sub titlul „C.T.P. si Paunescu, in topul preferintei romanilor”. Este destul de socant sa afli ca potrivit sondajului realizat intre 1-7 august, bardul ceausist ocupa primul loc in topul personalitatilor culturale ale zilei. Ar fi fost insa si mai socant daca ziarul bucurestean ar fi catadicsit sa mentioneze ca tot Paunescu ocupa primul loc pe lista oamenilor de cultura suspectati de a fi colaborat cu Securitatea (vezi „Ziua, 16 august). Cu alte cuvinte, cele doua sondaje (cel al INSOMAR, realizat intre 4 si 8 august, si sondajul Biroului de Cercetari Sociale, realizat aproape in paralel) se cam bat cap in cap in cel putin un punct: sunt sau nu romanii deranjati de trecutul securist al unei persoane? Ce are de comentat in aceasta privinta jurnalistul de la „Evenimentul zilei”. Nimic, castravetarul nostru e „silentio stampa”.
Dar ce sa comenteze un jurnalist care face afirmatia ca „Adrian Paunescu este personalitatea culturala preferata de majoritatea romanilor” si indica in paranteza ca ar fi vorba de… 7.3 % dintre respondenti. Pe vremea mea, o majoritate era formta de 50% plus 1. La fel, aflam din pana aceluiasi castravetar ca „majoritatea ‘simpatizantilor’ lui Florin Piersic (19.1%)” inclina sa voteze PSD. Termenul ce s-ar fi impus in ambele cazuri este cel de pluralitate si nicidecum cel de majoritate. Iar in cazul Paunescu, pe vremea mea am fi spus ca avem de a face cu o pluralitate foarte mica. Dar daca–o stim de la alt poet–„vremurile trec”, ce sa te mai miri ca trecerea aduce si metamorfoze? Pe semne ca asa se explica faptul ca in relatarea din ziarul „Evenimentul zilei,” Cristian Tudor Popescu devine „Cristian Tudor Petrisor”.
O exceptie de la regula? Nicidecum. Recent am avut ocazia sa vizionez la TVR 1 un reportaj transmis din „capitala elvetiana Zürich”. Exact la „ora doispe”. Trecute fix, ma grabesc sa adaug. S-a schimbat si geografia, se schimba si masuratoarea timpului.
Dar ceva-ceva tot ramane: Mi-e teama ca sezonul castravetilor nu mai trece niciodata.
Marele poet Adrian Paunescu a ocupat si zeci de emisiuni la ProTv International. Pacat ca dantura sa lasa mult de dorit si expunerile, nu mai zic. Pe vremea Flacarei am facut o vizita la poetul Florin Mugur(z”l). Aveam un manuscris la Cartea Romaneasca care s-a pierdut odata cu moartea sa subita (se pare ca sinucidere). Pe vremea aia…”caramida” lui Adrian Paunescu, ca asa se exprimase Florin, trona pe masa lui… de birou. Imi zicea cu tristete, trebuie sa-l public ca m-a ajutat cu dializele pentru Iulia. Da, puterea poetica era folosita si in scopuri de sanatate si, pentru publicare obligatorie!
Nimic nu s-a schimbat de atunci doar „castravetii” au putrezit pe ici pe colo! Jocurile sunt masluite de acelasi poet, pacat!
bianca marcovici
Haifa, Israel
la noi, gustul pepenilor, este pe sfarsite