Printr-o coincidenta usor amuzanta pentru vorbitorii de limba romana, unul dintre cele mai moderne medicamente avand ca efect scaderea colesterolului se numeste LIPITOR. Prima data cand i-am auzit numele mi-am imaginat fara sa vreau o lipitoare agatata de incheietura mainii unui bolnav, sugandu-i selectiv grasimile nocive din sange. Dar nu despre asta imi propun sa meditez alaturi de dv. in aceasta saptamana si nici despre vindecarea cu lipitori specifica secolelor Renasterii.
Gandurile, desigur stimulate de intamplari reale, mi s-au oprit asupra omului-lipitoare si a acolitilor sai, lipitori de asemenea, de diferite dimensiuni, agresivitati si capacitati de pompare in tubul lor digestiv a sangelui victimei. Acestia actioneaza exact invers fata de medicamentul LIPITOR: ei extrag din sangele societatii exact substantele nutritive, eliminand pentru consumul celorlalti diferite concentratii, invers proportionale cu rapacitatea care-i caracterizeaza.
La inceput, asemenea lipitorilor autentice care nu si-au gasit inca o prada, omul-lipitoare are o mare mobilitate fizica si mentala. Permanent in cautare de oportunitati, impresioneaza prin vivacitate, reflexe si capacitate de a se mula pe profilul unor situatii, persoane, ocazii, adesea cucerind prin curtoazie si umor. In particular omul-lipitoare se orienteaza spre gasirea unor medii in care gradul de ocupare cu munca si nivelul de stress cotidian conduc la o relativa scadere a nivelului de autoaparare firesc al celor care incearca sa traiasca pe picioare proprii.
In societatea umana, omul-lipitoare (pe scurt, lipitoarea) nu se va agata decat rareori direct de incheietura mainii celui care munceste efectiv pentru ca realizeaza ca in acest fel deranjeaza atat pe cel care munceste cat si pe cineva aflat pe o scara ierarhica superioara. In plus, o astfel de intruziune se poate demonstra direct si imediat. Deci lipitoarea va incepe sa se interpuna intre cel care munceste si cel care il conduce, ori care il are angajat pe un anumit nivel ierarhic. Bineinteles, exista lipitori pentru toate tipurile de relatii umane, dar sa ne limitam la relatiile de munca, pentru ca avem la dispozitie doar spatiul limitat al unui articol!
Lipitoarea nu incepe sa suga imediat. Ea imagineaza un scenariu pe care il promoveaza cu relativa usurinta celui care conduce relatia vizata. Potrivit acestui scenariu, ea ar avea capacitatea de a genera mai mult «sange» in intreg sistemul, impunand un nivel nou de eficienta structurilor existente, justificand un venit bunicel pentru ea insasi si aducand profituri mai mari patronului sau sefului. Evident, o eficienta mai mare comparativ cu situatia absentei lipitorii. Iar pentru a fi si mai convingatoare, lipitoarea devine turnatoare, alimentand paranoia liderilor.
Asa se face ca treptat-treptat, in zonele unde au apucat sa patrunda lipitori, sa zicem intre patroni si angajati (cum spuneam, exemplul se poate extinde) incep sa se interpuna cohorte intregi de lipitori care pompeaza sange de jos in sus retinand o parte in propriile stomacuri. Ei aduna nu doar rezultatele muncii celorlalti, dar si informatii despre ei. Exploateaza slabiciuni umane, erori si momente de deruta si le dau dimensiuni mai mari decat au in realitate, pentru a avea permanent ce turna. Evident, sufocati de acest strat intermediar care nu aduce nici o valoare adaugata domeniului particular in care isi desfasoara activitatea, cei care muncesc, oricat de bine ar munci nu pot mentine nivelul de competitivitate cu alte structuri similare in care nu exista lipitori. Ei nu mai trebuie doar sa munceasca, ci sa fie si perfecti pentru a se apara de agresivitatea celor care, fara sa aduca nici o valoare noua in sistem, nu-si propun decat sa-i eficientizeze pana la stoarcerea ultimei picaturi de sange pe cei care muncesc. Drept urmare, structura care este victima lipitorilor si turnatorilor, moare.
Interesant este ca desi astfel de structuri mor, nu mor nici cei care muncesc, nici lipitorile si nici cei care guverneaza jaful. Fiecare migreaza intr-o alta directie, fiecare isi gaseste cate un nou loc. Muncitorul priceput gaseste un nou loc de munca, lipitoarea traieste o vreme din sangele acumulat pana cand, slabind, simtul orientarii si foamea i se ascut suficient ca sa patrunda intr-o noua structura parazitabila. Guvernantii, administratorii sau sefii – numiti-i cum doriti – ori se muta dintr-un loc in altul, ori devin muncitori, ori lipitori. Cel mai rar, aproape niciodata, devin muncitori.
Per ansamblu, o societate infestata de lipitori-turnatori nu apuca sa produca institutii puternice, sanatoase, capabile sa supravietuiasca si sa se dezbare periodic prin forte proprii de paraziti. Mediul infestat ramane provincial si plat ca o mlastina iar din loc in loc mai rasare cate un broscoi gras, sub forma sefului care este si lipitoare in acelasi timp si care are „talentul si viziunea” de a suge sangele celor care muncesc pentru el si de a-i inlocui in permanenta cu altii, fara cele mai mici scrupule si eventual si fara a le plati salariul din ultima perioada muncita.
Nu trebuie sa ne imaginam ca toate astea mi s-au intamplat mie personal. Ma uit insa in jurul meu si parabola lipitorii se potriveste in multe cazuri. Din pacate se potriveste foarte bine Romaniei. In jurul paranoiei ceausiste si a politicii de stat pentru «un om nou» s-au impuiat mii de lipitori (in fond lipitorile si turnatorii au fost chiar acesti „oameni noi”, iar imperfecta natura umana le-a propulsat in primul rand prin turnatorie. O turnatorie care n-a avut nici o clipa de-a face cu interesul national (cum se pot autojustifica lipitorile) ci doar cu ineptia comunismului, aceeasi care continua pana in ziua de azi sa mentina tara in mlastina. Urmasii lipitorilor si turnatorilor, tineri si cu entuziasm bine calculat, sunt deja formati si inarmati cu ventuze adaptate momentului, mult mai eficiente – ei se aliniaza ferm inspre Vest. Deviza lor, intr-o lume care imbratiseaza tot mai mult valori globale ale civilizatiei, este ca isi apara – ce altceva ? – saracia si nevoile si neamul.
Din pacate, acelasi paradox care face ca in jungla o turma de o mie de zebre sa poata fi amenintata de trei hiene care ar putea fi calcate in picioare si facute zob in doar cateva secunde, functioneaza si in societatea umana. Cei onesti si muncitori sunt multi dar sunt tinuti in sah si batjocura de mici grupuri de lipitori si turnatori.
De aceea, pentru supravietuire solutia nu este lupta cu lipitorile ci cultivarea unei specii care se hraneste cu lipitori. Mai pe sleau spus, insititutii compuse din oameni bine platiti si incoruptibili avand ca activitate apararea legalitatii si analizarea modului cum s-au facut averile in Romania post-decembrista.
Altfel, tare mi-e teama ca lipitorile si turnatorii vor reusi, ca si pana acum, sa faca in asa fel incat substantele nutritive produse in Romania sau menite sa civilizeze la nivel european tara, sa treaca mai intai prin burdihanurile lor.
Un material foarte interesant… si cu aceasta ocazie recomand celor interesati, citirea sau recitirea romanului LIPITORILE SATULUI, scris în anul 1863 de Vasile ALECSANDRI (n.21 Iulie 1821-m.22 August 1890).
De cata sare e navoie la o cana cu apa, pentru ca solutia sa fie insuportabil de sarata? De 51% din volumul total? In nici un caz, ajung 2 lingurite in plus…
De cati indivizi lipsiti de caracter e nevoie ca sa otraveasca un colectiv, o categorie profesionala, o tara? In nici un caz, de jumatete plus unu din totalul persoanelor. Ajung cateva procente, mai ales ca se pricep de minune sa obtina pozitii cheie…
Ma intreb uneori daca asprirea pedepselor este solutia pentru descurajarea infractorilor. Mai degraba, as opta pentru implacabilitatea actului de justitie. In fond, cel ce calca legea nu o face punand in balanta castigul si pedeapsa, ca sa concluzioneze ca merita trocul. Infractorul comite infractiuni, pur si simplu, pentru ca spera (unii, sunt chiar siguri!) ca nu va fi pedepsit. Iar pe unii, pur si simplu, pedeapsa nu-i poate ajunge…
Si de ce nu incurajati „Forta Morala” sa se dezvolte?
De ce nu aveti macar curajul sa va exprimati deschis opozitia?
Altfel, lipitori, si cum vreti sa le numiti, vor exista zeci de ani, sute de ani, mii de ani. In Romania mai multi decat oriunde.
Nu e suficient sa spui, trebuie sa te si implici.
Am citit cu interes articolul.
Nota Editorului:
Domnule Tudor, cum ar fi cel mai bine sa ma implic? Ce sugestii aveti dv?
Candva, in timpul liber suparata de cate lipitori erau in viata mea am scris si eu despre asa ceva. Dar acum ar fi cazul ca justitia sa puna la punct lipitorile, care ar trebui sa se mai lipeasca si de munca adevarata, altfel nu ne mai civilizam!
Si ar fi bine ca fiecare sa se apere de ele si sa le dejoace planurile, lasandu-la fara „painea” de a turna.
Pe vremuri cand ne ciupeau lipitorile adevarate de picioare le dadeam cu gaz si se dezlipeau, chiar daca ramaneau urmele intepaturilor. Cei muscati de lipitori ar fi bine sa fie mai uniti impotriva lor si sa le indeparteze. Ele profita de faptul ca cei cinstiti sunt ocupati cu munca.
Mult noroc in strapirea lipitorilor!
E treaba justitiei, dar e si treaba celor patiti!
Obligatia nescrisa este sa facem fiecare ordine in jurul nostru. Se poate afirma ca, da, acest echilibru este realizat. Ba mai mult, lupta se face aratand public neregulile.
Daca in jurul noastru lipitorile isi fac cuib (magazine, banci,etc.) omul moral nu trebuie sa-i incurajeze sa se dezvolte. Ii evita si-i indeamna si pe altii sa faca la fel.
Am scris despre forta morala, o treaba serioasa pe care am simtit nevoia sa-i dau „drumul”. Nu va avea sorti de izbanda, stiu si eu, dar pot face multa tevatura cu aceasta idee si oamenii simpli ar avea ceva de castigat pana la urma. Observ ca ideile fortei morale sunt aici, atata doar ca apar ca propuneri in sistemul actual de conducere. Sistem care nu va lua nimic in seama, iar daca va fi presat in vreun fel va face o treaba formala, va gasi acarul Paun, etc.
Oamenii buni trebuie sa se recunoasca, sa se accepte asa cum sunt si impreuna sa caute si sa gaseasca solutii pentru tara. Oamenii buni trebuie sa implice, s-o ia de la un capat usurel, si sa curete tot in cale.
Forta Morala pe care ati votat-o cu note de 1 este o solutie unica si extraordinara, chiar daca lasa impresia unei organizatii oculte si extremiste. Sa fim serioasi, chiar daca vor vota 11 milioane de oameni luarea de la capat, vine becali si arunca bani peste oamenii simpli si acestia-si schimba brusc ideile. Fiindca, in fond, se vrea o viata decenta. Ceea ce statul capitalist nu va oferi, asa cum nici comunismul n-a fost in stare. Si tot din cauza oamenilor care au mintit ca s-au fatat 11 porci, stiti povestea. Atata timp cat ne vom conduce dupa interese nu va exista libertate, nici echilibru social. Va exista tot mai multa saracie si exploatare. Daca iubiti aceste „valori” tineti-o tot asa.
Dumnezeu nu pentru saracie si exploatare a creat Omul.
Domnule Nicolae Tudor, eu sunt destul de lamurit cu „Forta Morala”.
Nu aceasta forta in sine cred ca trebuie sa ne preocupe ci tocmai crearea conditiilor prin care oamenii sa-si poata apara si promova liber interesele. Morala se naste din competitie si cat mai putina guvernare (nu „zero guvernare”, dar cat mai putina). Ca sa intelegeti la ce ma refer, din punctul meu de vedere este mai moral sa lasi oamenii sa se drogheze, atunci cand ei totusi nu incearca sa faca prozelitism si sa manipuleze comercial societatea pentru a se droga, decat sa-i arestezi ca se drogheaza. Este mai moral sa tolerezi prostitutia sau vanzarea de rinichi decat sa le lasi sa prolifereze pe o piata neagra unde ele pot atrage infractiuni infinit mai mari, cum ar fi crima. Este mai moral sa lasi adoptiile libere decat sa tii copiii abandonati sub tutela unui stat care suge taxele cetatenilor si viitorul copiilor in acelasi timp, prin orfelinate insalubre si lipsite de dragoste parinteasca. Domnule Tudor, este mai moral un sistem de adoptie coruptibil in care copiii isi gasesc parinti decat unul perfect in care copiii sunt tinuti in case reci pana la majorat.
O societate morala nu este o societate care actioneaza dupa dogmele moralei, ci este o societate deschisa, capabila sa-si spuna siesi adevarul despre problemele ei si sa si faca ceva pentru a se autocorecta – cat mai mult prin competitie si cat mai putin prin coercitie, daca ma intelegeti ce vreau sa spun.
Mai mult decat orice, nu dau doua parale pe morala asta de sufragerie pentru ca niciodata nu vizeaza contracararea raului adanc dintr-o societate, ci mereu tinteste catre imperfectiuni minore, singurele la care caraie tzantzosa, satisfacuta de sine…
Forta morala vine cu o idee axiologica despre cum trebuie sa arate o lume perfecta.
Morala relativa pe care o laudati apartine mai curand haosului si-n ea se vor dezvolta, folosind paravanul libertatii, tot felul de indivizi obscuri. Cei care se drogheaza devin dependenti, deci bolnavi, iar societatea nu va putea lupta decat cu reguli stricte pentru a se autocorecta, ceea ce vizeaza in fond si Forta Morala.
Ma surprinde felul cum oamenii mari inteleg realitatea tarii, si nu e de mirare ca asistam astfel zilnic la ce asistam. De exemplu este anchetat primarul si viceprimarul pentru coruptie, dar numai cel mai mic este privat de libertate. Parlamentul dezbate o lege in lipsa initiatorului care absenteaza nemotivat. Prostii si iar prostii romanesti.
Eu il astept pe Miron Cozma din inchisoare si, in functie de filozofia pe care o are, voi intra sau nu in batalia politica.
Rog editorii sa informeze despre textele respinse. Am trimis de doua ori ”Revolutie sa…ce?”. Este o redare exacta a revolutiei romane cand eu mi-am riscat viata pentru libertate. Oare ar trebui sa fiu cenzurat pentru asta?
Daca va deranzeaza prezenta mea, ma retrag, nu tin cu tot dinadinsul sa activez.
Nota Editorului: materialul dv. va fi publicat in urmatoarea aparitie a RLIV-ACUM. Nu a fost neglijat! Dar dv. l-ati propus in cadrul unei rubrici care mai avea alte propuneri – una fiind deja programata. Politica noastra este aceeasi cu a altor publicatii in ceea ce priveste colaborarile. Totusi, pentru comunicari de acest gen (se publica – nu se publica contributia dv.) puteti folosi adresa secretar@romanialibera.com
Victoria Costa,
Secretar RLIV-ACUM