In orasul in care traiesc, copiii invata inca din scoala elementara spusele lui Thomas Jefferson, al treilea presedinte al SUA: “Mai degraba as vrea sa traiesc intr-o tara cu o presa libera si fara guvern, decat intr-una cu guvern dar fara presa”. Singura care poate asigura curatenia este o presa libera – a mai spus el.
De ce mi se pare ca astazi, la atata timp dupa schimbarea de regim, presa din Romania isi continua incercarile de a fi libera dar mai are totusi cale lunga pana a-si castiga libertatea?
Am sa ma explic. Exclud din start, desi fara sa fac apologia puritanismului, invazia libertinajului publicistic. Pur si simplu scot in afara presei informatiile scrise si imaginile frivole care tin de aspecte de divertisment (nu mai putin necesare) dar nu se pot numi presa. Dau la o parte stirile senzationale, unele extrase din zona patologicului, de asemenea facand parte din categoria “distractia publicului”. Elimin o mare parte din informatia sportiva pe care, oricat as vrea s-o includ in efortul gazetaresc este in mare parte alcatuita din elemente faptice care se pot exprima in cifre usor de inteles, de regula petrecute de fata cu un public numeros. Sunt utile, sunt interesante, sunt dorite, dar nu mai sunt presa, in epoca omniprezentei televiziuni si a Internetului, cand echipele de fotbal au pagini web proprii. Pun ceva mai aproape de imaginea pe care o am despre presa articolul de opinie (aproape, dar totusi alaturi) prin care un autor exprima un punct de vedere personal. Ar fi de dezvoltat o intreaga teorie despre articolul de opinie, in viziunea mea dreptul la opinie trebuind sa fie castigat de un autor abia dupa ce va fi devenit cunoscut prin relevarea unor adevaruri pentru care, ca sa zicem asa, va fi muncit “in teren”. Si pe aceleasi criterii, mai dau la o parte si alte genuri publicistice, inclusiv articolele comandate de grupuri de interese in care presa romaneasca abunda, si sper ca sunt destul de transparente criteriile pe care o fac.
Ce mai poate ramane din presa, oare lista de mai sus nu genereaza o perspectiva prea arida?
Ei bine, s-ar putea sa mai ramana destul de mult: articole de analiza economica, politica si sociala. Articole de popularizarea stiintei. Jurnalism investigativ. Articole de cultura, civilizatie, istorie si spiritualitate. Informatie cu un impact relevant asupra vietii noastre, care ne tine la zi cu ceea ce se intampla in lume si care ne ajuta sa avem mai mult succes ca indivizi, care ne ajuta sa ne orientam in timp si spatiu.
Vin cu toate aceste afirmatii doar pentru a va invita la un dialog, nu pentru a arata cu degetul. Astfel, ma intreb si va intreb:
Ati luat vreo decizie importanta in viata dv. in ultimii ani, de cand spunem ca presa este libera in Romania, pe baza unor informatii din presa? Daca da, in ce a constat ea?
V-a oferit presa din Romania sentimentul ca reuseste sa asaneze climatul politic din tara si in special ca are o contributie la curatarea mecanismelor care au facut posibila epoca ceausista in toate aspectele ei grotesti? Folositi presa din Romania si in alt scop decat acela de divertisment sau de alinare a unei nostalgii? Daca ati avea o informatie despre o filiera a coruptiei ati avea curajul s-o incredintati presei din Romania cu sentimentul ca veti fi protejat si nu doar, respectiva filiera va fi scoasa la lumina si se va face dreptate? Si, sa nu uit, pentru o secunda inapoi la Thomas Jefferson: aveti incredere mai mare in presa sau in guvernul din Romania?
Sper ca ecourile dumneavoastra sa raspunda macar partial intrebarii din titlu!
La ora actuala e greu sa ai incredere in presa romana, dar nici in guvern nu poti avea.
Mai trebuie sa treaca citiva ani buni sa se ajunga la o cultura a guvernarii si la o intelegere corecta a notiunii de presa libera de calitate.
Dar asta nu inseamna sa nu dam sansa Romaniei si Presei Romane post comuniste.
Intrebare retorica. Pai, nu citiram cu totii
materialele dezgustatoare din Gandul, semnate de
un ziarist ratat, pa numele lui CTP si de Dinescu, un magar ciudat, care trage de bunavoie mai nou la o anume cotiga, privitor la salele presedintelui?
Ti se face de-a dreptul scarba sa mai citesti.
Q: Ati luat vreo decizie importanta in viata dv. in ultimii ani, de cand spunem ca presa este libera in Romania, pe baza unor informatii din presa? Daca da, in ce a constat ea?
A: Nu!
1. presa incerca sa fie libera, io vad libera cand e vorba de recapitulat intamplari.
2. Nu ma ajuta sa iau nici o decizie fie ea din orice domeniu serios.
B: Da! La mica publicitate la pretzuri.
Q: V-a oferit presa din Romania sentimentul ca reuseste sa asaneze climatul politic din tara si in special ca are o contributie la curatarea mecanismelor care au facut posibila epoca ceausista in toate aspectele ei grotesti?
A : Nu stiu ce inseamna « asanez ». Presa nu curatza mai nimica, doar face un tam tam necontrolat. (ma refer la chestii seriose nu zodiac ). Normal ca presa trebe sa caute chestiile astea ce trebuie sa iasa la suprafatza, pana acuma io uma nu am vazut/citit/ascultat nimica serios tare si cu rezultat major.
Q:Folositi presa din Romania si in alt scop decat acela de divertisment sau de alinare a unei nostalgii?
A: Am incetat sa mai citesc ziarele din RO. Nu fac decat sa ma intoraca pe invers cu dorul, asa ca le las libere. Cand am starea de « parca ash avea chef » mai citesc ziarele, dar e ceva blank. Cand citesc insa, destul de rar ziarele de US ceva e acolo, ce ma atrage: o informatie cu puntul pe “I” exista. (stati linistiti ca si aicea e barfa clara, dar ziarele sunt de tzaspe mii de feluri si fiecare isi are baza bine pusa la punct, so depinde de ce ziar alegi)
Q:Daca ati avea o informatie despre o filiera a coruptiei ati avea curajul s-o incredintati presei din Romania cu sentimentul ca veti fi protejat si nu doar, respectiva filiera va fi scoasa la lumina si se va face dreptate?
A: Catchy question.
1. daca io ma duc acuma la “evenimentu” cu informatie legata de coruptie, ma ia aia pe mine serios ?? Nope!
2. pot sa te rog pe tine Stefan sa te duci tu cu ea? Pe tine lumea te cunoste si macar iti deschide usa. Dupa usa deschisa e alta poveste,se poate sau nu face um pic de tam tam.
Q: aveti incredere mai mare in presa sau in guvernul din Romania?
A: astea doua ar trebuii sa fie dependente de adevaratelea, deocamdata sunt cam una, si nu am curaj sa cred pe niciuna. As crede dupa ce vad o lupta seriosa intre astea doua. Pana atuncea nu am ce crede.
Numa bine
Livia
Daca am luat o decizie importanta pe baza unor informatii din presa? Da, am votat pe baza informatiilor din presa! Informatiile din presa au avut rolul decisiv in a-mi cristaliza o optiune electorala. Ca s-a intamplat, mai tarziu, sa-mi para rau? E adevarat si asta.
Avem uneori tendinta de a ignora informatia, cautand cu comoditate o optiune prefabricata. „Eu cu cine votez?” este intrebarea la care multi dintre noi asteapta raspuns din afara propriei judecati. Unii prefera o indicatie pe care s-o urmeze. Altii prefera sa decida singuri.
Daca mi-a oferit presa din Romania sentimentul ca reuseste sa asaneze climatul politic din tara? O „anumita parte a presei” (ce formulare simpla si parsiva! Dar uite ca poate fi folosita si intr-un sens bun) incearca…
Daca folosesc presa din Romania si in alt scop decat acela de divertisment sau de alinare a unei nostalgii? De exemplu, pentru informare, iar informatie, sa fim sinceri, exista. In anumite cazuri, este trunchiata, sau deformata. De multe ori, este prost ambalata, greu de deslusit. Dar exista…
Daca as avea o informatie despre o filiera a coruptiei, as incredinta-o presei? Greu de raspuns. Cine ma protejeaza? Aceasta este intrebarea la care trebuie sa-mi raspunda cel ce doreste informatia.
In cine am mai mare incredere, in presa, ori in guvern? Asta depinde de problema si situatii posibile sunt multe. Pastrator al democratiei, presa este, desigur, intr-o masura mult mai mare decat Guvernul.
Este presa libera? In plan legislativ, fara sa ma hazardez, pentru ca nu stapanesc subiectul, este de presupus ca legile noastre sunt in acord cu legile statelor democratice, chiar daca avem asa, o pasiune, pentru secrete. Daca ne gandim la dependenta financiara a omului de presa de cel care il plateste legal, este de la sine inteles ca nu exista independenta absoluta. Daca introducem in ecuatie si necesitatea asigurarii unui profit din care sa traiasca si publicatia si ziaristul, devine limpede ca exista limite…
Dar accesul la presa, cat de liber este? Cati romani au acces la presa prin Internet? Pentru ca restul se informeaza tot din ziarul de la chioşc… Iar altii, nici ziare nu gasesc pe o raza de 20 de km de casa. Cati romani au acces la 40 de canale TV, pe alese? Exista locuri in tara asta unde nu ajunge decat un drum prafos vara, mocirlos impracticabil primavara si toamna, troienit iarna…
Pentru mine, dupa ce am reusit – in sfarist! – sa vad emisiuni la televiziune transmise din Romania, asta in ultimul timp, cred ca e un progres prea grabit sa se dea totul pe post, inclusiv crimele si, mai ales interviurile cu cei loviti de soarta, asta la stiri!
Imaginea Romaniei e pe primul plan! Si, daca ma uit bine si la telenuvela mea preferata, „lacrimi de iubire” nici nu exista presa in legatura cu coruptia, iar viatza merge inainte, vile, mita, furturi, violuri comandate, cam asa in toate serialele fara nici o clipa de trezire, nu mai zic de cat de rudimentar e prezentata politia si metodele folosite. Nu pot sa zic nimic insa, de salvarea ziaristilor din Irak, e o mare victorie politica si strategica! In rest apa de ploaie!
levana
In Romania presa este libera teoretic, dar practic in nici un caz. Desi in Codul deontologic adoptat de Clubul Roman de presa se vorbeste despre libertatea acesteia, mai este mult pana acolo. Sa ne gandim numai la detinatorii tusturilor de presa si va fi de ajuns. In Romania, mass-media este un instrument controlat de afaceristi care isi promoveaza interesele de orice natura, dar mai ales pe cele politice. Sa nu uitam de antena 1 si dan voiculescu sau adevarul si dinu patriciu. Acestea sunt doar niste mici exemple.