Sunt in cautarea asidua a unei persoane care sa imi spuna ca are timp si cum face de are timp.
In ce ma priveste, n-am aproape niciodata. Iar ce e mai grav este ca pierd o multime de timp comutand intre activitati din ce in ce mai marunte si mai elementare – multe dintre ele ar putea fi realizate de diferiti robotei.
Pierd timp cu transportul de colo-colo, cu taiatul ierbii, cu salvarea unor fisiere, cu explicarea in atentia unui sef a unei solutii tehnice la o problema la serviciu (stiu despre acea solutie ca e cea buna fiindca ma gandesc de o luna la ea, dar tot trebuie sa-i mai explic si sefului ca sa priceapa, cel putin o ora). Pierd timp cu mancatul, cu imbracatul si dezbracatul (ce bine ar fi sa pot lucra de acasa, in pijama), pierd timp cu mormane de corespondenta inutila care-mi soseste in cutia de scrisori, pierd timpul cu filtrarea spam-ului (doamne si ce mai pierd!), tot pierdere de timp este si accesarea unor felicitari electronice prefabricate pe care le primesc cu diferite ocazii (si sa dea Necuratul sa nu le deschid, ca pierd timpul apoi cu zeci de mailuri care-mi amintesc ca am primit o felicitare electronica), pierd timpul in o mie si una de ipostaze si in final… n-am timp.
Dar dv., aveti timp? Cum faceti sa aveti timp? Aveti timp ca altadata sau parca viata a devenit mai accelerata, mai fragmentata, mai superficiala? Ma intreb si va intreb, ca sa incerc sa inteleg daca, obsedat de lipsa de timp, a ma duce la un doctor de cap n-ar fi cumva tot o pierdere de timp!
Pe vremea lui Nea Nicu stateam toata ziulica la cozi la orice. Acum ar trebui sa fi castigat acel timp. Ei bine, nu! Cumparaturile consuma timp, pentru ca merg la magazin ca la expozitie cu vanzare, dar cumpar tot strictul necesar, din motiv de buget de austeritate.
Panza dulce si lipicioasa a paingului numit Internet nu ma elibereaza decat atunci cand restul familiei ma izgoneste de la calculator.
Dureaza mai putin sa facem orice lucru, dar facem mai multe lucruri decat inainte.
Interesant este ca descopar timp liber unde nu credeam. Pe drum spre locul de munca, sau la intors acasa, ma surprind relaxandu-ma si admirand orasul, chiar daca nu-ti prea vine sa crezi ca e ceva de admirat. Simplul fapt ca uit telefonul acasa imi daruieste o nesperata libertate!
Imi propun mereu sa plec cu ai mei, cateva zile, undeva fara telecomunicatii (de orice fel), fara ziare, undeva unde sa fim numai noi, un izvor, un fir de iarba si cerul… De fiecare data, facem un mic compromis, macar luam un telefon…
Timpul ni-l facem in functie de necesitati si prioritati.
Totul este sa nu ne lasam coplesiti de lucrurile marunte si de e-mail-uri, chiar daca calcam pe cineva pe coada
In fiecare dimineata, imi propun ca seara sa citesc si, eventual, sa ma uit pe Discovery. Partea proasta e ca toate indeletnicirile placute le programez pentru seara. Insa seara ma gaseste in fata computerului si incepe diabolica morisca: verificarea celor 2-3 adrese de email, descarcarea de filme din „retea” (cei din Romania stiu despre ce vorbesc:), deschiderea simultana a doua-trei fisiere (inca goale) numite „scenariu”, „roman” sau „povesti”, deschiderea messengerului, deschiderea winmap-ului, citirea fragmentara a 5-6 ziare online. Ma culc tampit de cap, promitandu-mi ca a doua seara chiar ca imi voi aprinde veioza si voi citi O CARTE.
Fireste, a doua seara se repeta scenariul.
Eu cred ca aflam tot mai multe, dar stim tot mai putin.
Ideal ar fi sa avem la dispozitie o anumita perioada in care sa procesam pe indelete toate informatiile primite.
Nu cred ca cei dinaintea noastra traiau mai bine sau mai suculent. Am impresia ca erau supusi unei imense plictiseli.
Totusi, mi-ar fi placut sa traiesc in anii ’50.
Elegant, cu palarie, flirtand cu femei cochete, imbracate decent, dar totusi provocatoare sub misterul corsetului prea strans de talie.
Am aceeasi problema. Eu am insa niste presupozitii din care reactionez.
Una este ca necunoscandu-mi treaba pe lume ma bag in ce nu nu este al meu. Din aceasta rezulta insatisfactie pentru ca nu am chemare catre scopurile respective si am ajuns sa actionez pentru realizarea lor printr-o mecanica a conjuncturii. Deci am gresit undeva pe traseul complicat al vietii. Solutia: ma retrag si reflectez asupra realei pasiuni pe care o am, ma intorc la origine. Afectivitatea are un rol important in sinteza orientarii; exista un fel de intuitie a trebii ce o am pe lume.
A doua presupozitie este ca sunt indus in eroare de factori externi care ma determina sa fac ce nu este al meu. Aici duc o lupta continua cu tampitorii, cu escrocii, cu sistemul social global care incearca continuu sa ma subordoneze.
Rezolvarea celor doua variante elimina natural tot ce nu este autentic in viata mea individuala si astfel ma trezesc surprins ca nu mai am nevoie acuta de tembelizor, de hartogarii fara aplicatie vitala, de intruniri de pierdere a timpului, de discutii sterile etc. In economia unei vieti individuale trebuie sa ne reducem la esentialul vietii.
Selectarea problemelor pentru timpul tau:
– cand te scoli diminetaza rezolvi ce e mai urgent din toate problemele.
– ignori e-mailurile de la persoanele care te necajesc si-ti cer sufletul.
– citesti stirile pe sarite.
– ai timp numai daca respiri corect si nu pui totul la inima,
si miine e o zi!!!!
o prietena, bi
Cand am bani, am timp;
Cand nu am bani, nu am nici timp si nici vlaga.
Dar nu va luati dupa ceea ce spun, ca s-ar putea sa nu i se potriveasca oricui acest punct de vedere.
Dumitru
Nu vi se pare surprinzator cat de asemanatoare sunt cauzele lipsei de timp si crizele de identitate cauzate de executia unor lucruri marunte, care parca nu ne apartin? Ne complacem uneori parca in comoditati a caror intretinere ne costa mai mult timp decat am castiga, lipsindu-ne cu totul de respectivele comoditati si redirectionandu-ne atentia spre chestiuni pe care fiecare le considera esentiale in viata lui/ei…
Citesc solidar ecourile dv. si realizez ca vom mai avea cateva ecouri pe tema asta, din care va razbate, discret, o forma de instrainare. Ma intreb de ce, daca noi aici ne adunam ca sa obtinem efectul contrar!
Pune-ti ordine în stradaniile zilelor tale;
daca nu, cei dragi tie
vor fi cuprinsi în cursa propriei tale confuzii.
Cinsteste-ti sufletul, ai calm si întelepciune,
mediteaza ca esti o parte din omenire, din însasi viata, din materie,
din toate stelele si din eternitate.
Numai atunci frumoasa si perfecta ordine
din propria ta fiinta
poate da firului vietii acea
noua bunatate,
întelepciune sau frumusete
care hotaraste ziua de mâine.
Îmi amân pentru scurt timp alte preocupari pentru a adauga câteva gânduri cu privire la ultimul tau editorial (al-55-lea?).
Doar investind putin efort si inteligenta vei reusi sa obtii ceea ce ti-ai propus cu portalul RLÎV. Se pare însa ca, optimismul tau de acum câteva luni începe sa se dilueze. Te-ai hazardat singur într-o munca careia nu îi mai faci fata. Pacat. Te citeam cu multa placere si chiar asteptam sa apara, asa cum ai promis, si alte rânduri scrise în tinerete: „o sa mai public dintre eseurile pe care s-a asternut praful atâtor ani.” În ultimul timp esti însa de-a dreptul steril!
Înainte de-a transforma portalul RLÎV într-o epava abandonata de capitan (din pacate, pionul de baza, Nea Marin, ameninta parasirea.A mai facut-o si alta data.), cred ca ai nevoie de câteva zile de relaxare, de odihna.
Tai iarba…scuza-ma dar nu prea am înteles.Sper ca nu e vorba de cea de la caini?! Parca sezonul tunsului gazonului înca nu a început?
Înainte de a ma retrage la ultimele pregatiri înainte de Paste, voi fredona relaxata:
Nu am timp, ce sa fac?
Niciodata el nu prea mi-a zâmbit.
Nu am timp, ce sa fac?
Nici un singur proiect nu mi s-a împlinit.
Nu am timp, nici un pic,
Altii au prea mult si nu-l pretuiesc.
Hag Sameah!
Nimeni nu considera ca pierde timpul atunci cand face ceea ce-i place. Un actor repetand un rol in care pune suflet, nu crede ca pierde timpul. Nici cercetatorul care sta la nesfarsit in laborator, nici alpinistul care-si risca viata intr-un perete de 1000m, nici militarul aflat in misiune de lupta, nici filatelistul care isi admira colectia, nici pasionatul de literatura care nu se indura sa lase cartea din mana desi e rupt de somn.
Nu simtim ca pierdem timpul cand suntem cu cei dragi, cand facem ceva impreuna, fie si un banal joc de carti, sau o palavra la o cafea.
Ajungem sa ne punem intrebari care trebuie sa ingrijoreze:
-cat de singuri suntem, intr-o lume extrem de aglomerata?
-in ce masura drumul pe care l-am ales in viata corespunde cu ceea ce am devenit?
-nu cumva excesul de formalitati inabusa scopul a carui atingere ar trebui s-a faciliteze?
Ca sa-ti faci timp pentru lucruri mari sint doua posibilitati:
1. ignori lucrurile mici; nu te ocupi de le si nu raspunzi.
2. iti propui termen de raspuns la lucruri mici; dupa depasirea lui le ignori.
Ultimele trei ecouri, pe care le-am citit azi dimineata, m-au bucurat mult pentru ca ele denota rezonanta spirituala profunda la provocarea lansata ca tema a acestei saptamani.
In esenta, cei trei autori spun:
– nu putem avea timp decat meditand, punandu-ne ordine in idei, facand un pas inapoi si evaluand prioritatile noastre;
– daca cineva se plange de lipsa timpului inseamna ca face prea multe lucruri care nu-i fac placere;
– nu trebuie sa dam curs tuturor solicitarilor, trebuie sa raspundem celor mai importante iar cele minore pot fi lasate sa se mai si piarda.
Pe Ella (Hexana) vreau s-o asigur ca nu voi abandona RLIV-ACUM („i”-am promis cel putin zece ani din viata mea si n-au trecut nici doi!) si, cand va veni timpul, voi incerca sa mai public si ce am promis. Din fericire, ce am scris in tinerete pare sa fi fost valabil acum 20 de ani, azi, si peste alti 20.
Lui Aurel ii multumesc pentru observatia de esenta facuta. Aurel Popescu este unul dintre cei pe care as vrea sa-i cunosc personal, sa initiem intr-o buna zi o colaborare care sa se materializeze in producerea scheciurilor lui umoristice geniale pentru TV. Iar daca nu se va putea sa fiu prezent eu in aceasta colaborare, poate se va trezi un alt producator sa exploateze talentul lui Aurel!
George, care scrie alaturand pragmatismul si poezia – interesanta si placuta combinatie! – sper sa ramana si el alaturi de noi cat mai mult timp.
Tuturor va multumesc pentru timpul vostru. Prin voi, iata, am timp!
TIME IS MONEY – se zice. Oare trebuie sa ne petrecem TIMPUL în exclusivitate pentru bani, care nu întotdeauna aduc si fericirea? Personal cred ca nu, deoarece de 20 ani activez fara bani, în mod voluntar, în multe domenii de activitate umanitara, familiara etc. Tot ceea ce întreprind este cu dragoste si dezinteres, motiv pentru care ma simt foarte fericita fiind înca utila, chiar si la vârsta de 80 de ani, dormind în medie 7-8 ore din 24. Important este „sa nu ne întindem mai mult decât plapuma”, „sa nu traim prin comparatie”, sau avizi dupa tot ce ne ofera „capitalismul”, investitia de baza sa fie DRAGOSTEA pentru aproapele nostru.
„TIMPUL este o bogatie nepretuita, iar pretul este pentru cine-l stie. TIMPUL e aur, nu cade în mâna oricui, iar ANIVERSAREA este ECOUL TIMPULUI” – am citat 3 proverbe armenesti, pe care le-am gasit potrivite.
Petrecerea TIMPULUI, cred ca trebuie sa îndeplineasca o foarte buna organizare a celor 24 ore. Am lucrat ca salariata timp de 40 ani si niciodata nu m-am plâns ca „n-am timp de ceva sau cineva” si slava Domnului, m-am ocupat si de parinti si de copil si de solicitarile prietenilor etc., niciodata nu am spus NU, atunci când mi s-a solicitat sprijinul. NU ma consider o SUPERWOMAN, dimpotriva un om normal, dar care a stiut sa distribuie judicios cele 24 ore, fara frustrari, stress sau depresiune – nu cunosc aceste maladii ale secolului.
În privinta RLIV, cred ca „cineva” sau „ceva” încearca sa „bage strâmbe” (expresia este vulgara si nu-mi apartine, dar apartine românilor). În viata este important sa stim a înfrunta „dusmanul” nelasându-ne abatuti la prima bataie a vântului, ceea ce doresc editorului RLIV.
Timpul depinde, in cele mai multe cazuri, de modul cum ni-l facem. Secretul – pe care l-am descoperit mai tarziu – este sa ne stabilim o ierarhie a prioritatilor. Depinde de noi daca este mai important sa ne rezervam timp pentru a ne lua al doilea serviciu sau pentru a sta acasa la televizor, pentru a citi o carte sau a frecventa cluburile.
Lasand la o parte limbajul „pe intelesul tuturor” (stiu din proprie experienta ca vizitatorii unui site reprezinta o categorie foarte eterogena), – exista foarte multe cauze ale lipsei de timp, dar nu ii pot intelege pe cei care paseaza vina pe altii pentru lipsa lor de timp. (exemple sunt foarte multe in jurul meu).
Timpul. In ziua de azi timpul e o problema doar daca stai sa te gandesti la asta prea mult. Eu nu ma gandesc niciodata ca nu am timp, nu am, nu am si gata cine o sa ma omoare? Acum depinde si ce are fiecare de facut. Sunt proiecte importante care ne solicita timpul si nu ne dau acea liberate spirituala pe care cred ca o dorim cu totii. Timp in general avem, dar cred ca e prea putin pentru sufletul nostru. E important sa-i dam sufletului placerea de-a citi, de-a scrie, de-a vedea o piesa de teatru (sau depinde de fiecare ce il bucura). Dar nu cred ca ne putem plange de lipsa de timp ci mai degraba de monotonie.
EU am timp, dar din pacate a intervenit si o mare monotonie in viata mea. Dar inca mai exista placerile mici care ma bucura enorm si cel mai fericita sunt atunci cand scriu sau citesc. Iar pentru mine asta inseamna a iti umple timpul in mod folositor.
Poate ca nu mai am timp – intr-adevar – sa comunic cu cei din jurul meu, pentru ca sunt prea pornita sa ajung acasa, sa-mi verific mailul si mai apoi sa incep sa scriu ca sa termin seara cu o lectura placuta.
Probabil ca ne va lipsi si aceasta monotonie cand vom iesi la pensie si vom avea prea mult timp. Cine stie? Atunci s-ar putea sa regretam zilele in care timpul era o reala problema.
Draga Stefan,
Pentru ca esti un dascal bun si eu sunt o studenta harnica mi-am organizat mult mai bine timpul din care cauza las acest scurt mesaj in graba. In viitor sper sa las un articol.
T ENACITATE- insista sa realizezi doar ce e important
I MPROVIZARE- deschideti orizonturile pentru ceva mai practic ie: (voi da sugestii intr-un articol )
M EDITARE-acorda-ti timp ca sa revizuiesti cine esti si ce vrei
E FFICIENTA- ofera oportunitate altora sa contribuie la viata ta (mandria nu e folositoare mereu )
M ODIFICARE-Schimba planurile daca nu mai sunt eficiente-fosilele>apreciate doar in laborator
A SSERTIVENESS-pune punctul pe i, spune lumii ce ai si ce nu ai nevoie! gata cu virtuale felicitari
N U PIERDE TIMPUL CU FLEACURI – ofera $20 la un adolescent sa taie iarba in jurul casei tale
A LEARGA sau DANSEAZA in fiecare zi si iti va creea mai multa energie>adauga si ceva vitamine
G OLURILE trebuie umplute> descopera ce te macina de iti stoarce energia si mananca timpul
E LEVARE – aminteste-ti ce ti-a ajutat si ridicat moralul/spiritul in trecut si repeta experienta
M INTEA are nevoie si de joaca nu doar de munca, doar nu vrei sa ajungi la BURNOUT
E LEMENTELE DE NATURA – mereu sunt valabile pentru ajutorul nostru> gaseste-ti linistea
N U – este un cuvant care e bine sa il inveti si sa il spui cand e potrivit !
T U esti cel ce te poti ajuta pe tine insuti, avem incredere in tine, speram sa ai si TU !
Sunt sigura ca vei fi inspirat de toti ce ti-au lasat mesaje. Ai o echipa foarte interesanta si nu cred ca te va lasa singur niciodata ! NOROC ! MAZELTOV ! BAFTA ! Cu multumiri, Adela-Adriana Moscu (12 Aprilie 2006 , SUA)
Intr-o societate bazata pe o competitie acerba, bombardati zilnic de mii si mii de informatii, alergind dupa profit cu orice pret, e normal sa fim stresati.
Cred ca stresul e cel care ne macina mai mult, nu lipsa timpului…
Timpul se scurge egal de la Facerea lumii, secunda cu secunda. Doar perceptia noastra s-a schimbat, s-a deformat…
Am timp. Am timp berechet. Dar, *numa’* pentru ce ma intereseaza.
Ce nu ma intereseaza, arunc imediat la gunoi, incluzand posta, adica spam-ul. Imi cer, cu ocazia asta, scuze aici celor carora nu le-am raspuns: inseamna ca mesajul dumnealor era ascuns intre 50 de mesaje spam si s-a dus pa conducta in mod automat…
O idee buna e sa-ti schimbi posta cam odata pe an, punand un „1” dupa nume, ca sa nu mai aiba spamu’ unde veni…
Pe scurt, avem nevoie de-a ne pune ordine-n prioritati. Mai ales ca, odata cu varsta, putintza ne cam lasa, nu mai suntem chiar atat de ageri, ca mai an’…
Si maine si-un alt aspect: cu varsta, incepem s-avem tabieturi: nu ne mai multumeste a „scruma” intr-o cutie de conserve goala, neaparat ne trebe’ o scrumiera, samd.
Vrem casa? Tundem iarba, reparam la conducte si la acoperishu’ din care curge, etc.
Morala: esti cu atat mai liber, ai cu atat mai mult timp pentru tine, cu cat ai mai putine „lucruri” in grija. Cu cat ai mai putina proprietate, adica. Stia el, inteleptul, ce stia, iar eu ma tin destul de bine de lectia invatata demult…