Ceea ce bănuiam de multă vreme, că d-lui Adrian Năstase sfîrşitul politic i se va trage de la lăcomia sa patologică, tocmai este pe cale să se întîmple. Casă după casă, teren după teren, fermă după fermă şi tablou după tablou, liderul executiv al social-democraţilor români a adunat post-revoluţionar o avere fabuloasă, demnă de un plutocrat, nu de un vajnic apărător al salariaţilor şi al năpăstuiţilor soartei.
Ne amintim cu toţii ce însemnau aniversările zilelor sale de naştere pe cînd eram premier şi lider absolut al partidului – convoaiele de daruri venite din teritoriu, precum veneau pe vremea ţarilor din gubernii ori pe vremea lui Ceauşescu de la judeţenele de partid.
Ne mai amintim scandalurile celor, mai întîi patru, apoi vreo şapte case, trimiterea la număratul ouălelor şi toate celealalte mîrlănii, mojicii şi lăcomii.
E adevărat, în această luptă acerbă pentru înavuţire, n-a fost singur. L-a însoţit, ca o credincioasă soţie, doamna Dana, care era cît pe ce să fie primadona României, cumnata şi întreaga liotă clientelară de la baronii locali şi centrali, gen Mischie, Oprişan, Mitrea sau DIP, pînă la afaceriştii suspect de norocoşi, precum d-nii Ion Ţiriac şi Bittner.
Şi aşa o bună parte din „banii pentru partid” s-au scurs în buzunarele liderilor partidului, reprezentantul Mercedesului pe pămîntul „eternei şi fascinantei” s-a ales cu teren de vînătoare. Dar şi dl. Năstase cu un etaj, trecut pe numele fiului, în blocul din Zambaccian, etaj donat, vîndut, cedat – nimeni nu ştie sigur! – de dl. Ion Ţiriac Jr. Care, ca bonus, a ieşit şi basma curată din „dosarul Cocaina”. Iar dl. Bittner, dacă tot a cumpărat bijuteriile lui tanti Tamara cu vreo 400 de mii de coco şi i-a dat bătrînei şi vioaiei întreprinzătoare imobiliare, de vreo 90 de ani trecuţi, sfaturi pentru afaceri, s-a trezit stăpîn peste circa o sută de mii de hectare din Delta Dunării, cu sturionii de export de acolo, cu icrele lor cu tot, başca peştimea de toate neamurile şi toate dimensiunile.
Am dat aceste exemple pentru că se vede foarte clar mecanismul unei îmbogăţiri complet imorale, dusă pînă la deşănţare, bazată aproape exclusiv pe trafic de influenţă, favoritisme, schimburi de servicii şi bunuri şi alte forme de corupţie, căreia, din păcate, justiţia nu-i va veni niciodată de hac. Pentru că totul este făcut nu încălcînd neapărat legea – aici dl.
Năstase are dreptate, (aproape) toată averea lui e declarată conform legii, cu sursele sale reale şi inventate cu tot! –, ci ocolind-o, fentînd-o cu o abilitate demnă de o cauză mult mai nobilă. De altfel, nu degeaba toate aceste afaceri au fost făcute cu legiune de avocaţi şi notari de jur-împrejur. Ştim cum stau lucrurile, ştim că este vorba – în cazul în speţă, al moştenirii de la mătuşa –, în cel mai bun caz, despre spălare de bani, dar nimic nu poate fi dovedit cu probe valabile în justiţie. Cum nu se poate dovedi nimic nici în cazul terenului de la Corbeanca, al nenumăratelor case, al afacerii „Euromedic” ş.a.m.d. Totul este făcut cu o armată de interpuşi, cu acoperiri „legale” greu de destrămat, între servicii şi răsplata lor a fost lăsa să treacă destul timp, uneori întîi a venit răsplata, abia apoi s-a făcut serviciul – cazul bijuteriilor cumpărate „de la mătuşa” cu un an înainte de primirea Deltei drept cadou de către dl. Bittner etc, etc.
Interesant este că după explozia „afacerii Mătuşa”, noi cazuri ies la lumină, în mai multe ziare, ceea ce mă face să cred că informaţiile, foarte exacte, vin dinspre colegii dumisale de partid. Năstase are dreptate – într-un anume fel, el este acum „lucrat”, dar nu de putere, ci chiar de colegi, care s-au săturat şi de aroganţa sa şi de lăcomia fără margini. De altfel, joi, după cum se pare, PSD, prin d-nii Geoană, Mitrea şi Rus, a încercat să-l determine pe dl. Năstase să se autosuspende, dl. Geoană făcînd şi o veritabilă criză de nervi, într-o conferinţă de presă, pe tema acestor scandaluri legate de averea fostului premier, care şifonează şi mai mult imaginea unui partid cu faimă de exponent al marii corupţii.
Da, dl. Năstase este „lucrat”, dar nu degeaba, ci pentru că adversarii săi – dintre care unii i-au fost complici, de altfel – au argumentele necesare pentru a-l putea lucra.
Nu cred că acest scandal, ca şi celelalte de pînă acum, va avea vreo consecinţă judiciară. Nu cred că vizita d-lui Năstase la DPA va fi altceva decît o vizită de curtoazie, un schimb de impresii la o cafeluţă. De altfel, luni vom afla că şi dl. Dan Ioan Popescu a ieşit basma curată din mîinile celor care i-au controlat averile aproape la fel de fabuloase cu ale d-lui Năstase.
Unele surse susţin că ar fi chiar mai mari! De altfel, chiar dacă am avea de-a face cu o justiţie infinit mai serioasă decît a noastră, nu cred că i-ar veni uşor să descîlcească iţele unor mînării atît de abil construite. Indiferent însă de eventualele urmări judiciare, ceea ce este clar este faptul că dl. Năstase a devenit brusc un cadavru politic. Ca om politic e terminat, „mort şi livid”, cum suna titlul unui film sîrbesc de pe vremuri. Şi terminat nu de justiţia noastră chioară, nu de adversarii politici de la putere, ci de colegi, de complici, de „prieteni”.
Cumplită este, uneori, răzbunarea sorţii!
Si când te gândesti ca acest ciocoi era cât pe-aci sa puna mâna pe Cotroceni.., te apuca groaza!
Vorbiti la final de razbunarea sortii; ei, apoi exista un Dumnezeu pe lumea asta, D-le Antonesei, ocazie cu care salut revenirea Dv.
Ma uitam zilele acestea la un documentar privind Valea Jiului, plângeri cum se poate spune. Unul transmis pe TVR si altul de ARTE (mai vechi); ciudata soarta au mai avut parte acei oamnei, pe care trebuie spus, si-au meritat-o din plin! Nu pe un fond de razbunare, ci de analiza a fenomenului, a existentei unei judecati a destinului, sortii cum se zice azi de catre atei; eu continui sa cred în Dumnezeu, fie ca place ori nu, asta este!
Din pacate, noi românii nu prea învatam din lectia istoriei, nu luam aminte. In mod normal acei mineri ar fi trebuit sa se revolte contra PSD, sa-i sanctioneze dur, asa cum se laudau in 1990, dar nu doar minerii, ci întreaga societate româneasca sa trimita PSD pe urmele PNT-CD, sanctionat extrem de dur si cu participarea intelectualitati stângi, prea numeroasa in U.E. Din pacate observ cum se plânge pe umerii PSD, ceea ce nu a fost in cazul PNT-CD; i se acorda nepermis de mult spatiu la TV, unde majoritatea jurnalistilor deplâng cu lacrimi de crocodil prabusirea (posibila), a celui mai mare partid din Ro, de parca acesta ar fi „mesia”: fara existenta acestuia România se prabuseste! In fine, aceasta e presa …!
O.M
P.S
D-le Antonesei, pâna la urma galagia starnita de Dl Constantinescu a fost un balon de sapun, asa cum prevedeam! Cât a tinut, trei zile?!
Articol foarte realist. Individul nu e prost, pentru ca /si-a strâns bani albi pentru zile negre/. Ma întreb, ca multi altii, oare se va lua o masura si va fi luat la întrebari vreodata? Realitatea este ca toti si-au scos neamurile din mormânt la suprafata, ca fiind /latifundiari/, ori se stie foarte bine cine a avut bani imediat dupa 1989. Controlul averilor si /declaratiile fantoma/, sunt pentru naivi – prinde orbul, scoate-i ochii. Tragedia actuala în România este ca nici dupa 16 ani nu se reuseste /SA SE FACA LUMINA SI LA NOI ÎN SAT/.
In filmele despre Mafie (filmele realiste, nu cele cu politisti karatisti care pun jos sapte inamici dintr-o expiratie) apare uneori momentul inlaturarii, chiar prin violenta, al unui „nas” vechi. Conflictul care urmeaza aduce, de regula, in fruntea gruparii mafiote, un „nas” mai tanar, mai „stilat”, mai priceput in a ocoli legea, dar si mai lacom de avere si putere. Chiar atunci cand inlaturarea nasului vechi se datoreaza reprezentantilor legii, locul liber este disputat si in final adjudecat, pentru ca decapitarea unei retele mafiote nu este eficienta cat timp nu dispare piata coruptiei.
Sigur ca Adrian Nastase nu este unul dintre „nasii” din filme. Sigur ca posibila sa trecere (politica) pe linie moarta nu este asociata cu evenimente violente. Dar locul liber nu va ramane liber mult timp, nici in peisajul vizibil, nici in schema functionala invizibila. Daca problemele lui Adrian Nastase sunt amorsate de undeva din PSD, cu atat mai mult exista cineva care are planuri de viitor si muta deja piesele.
Incep sa cred ca, in lungul drum al noptii moralitatii catre zi, singurele perioade cand lucrurile merg mai bine in Romania sunt cele in care „nasii” (dar si cei care le pandesc momentele de slabiciune ca sa le ia locul) sunt angajati in competitii interne pentru putere. Este greu de crezut ca in campania anticoruptie se vor inregistra rezultate spectaculoase, condamnarea la ani grei de inchisoare a unor nume sonore, dar decapitarea permanenta a hidrei coruptiei este una dintre metodele prin care corpul hidrei isi va mai pierde din putere.
Domnule Liviu Antonesei, ce-ar fi sa putem sti, macar in dulcele nostru oras, citi fug acum in alte partide?Va multumim pentru revenire! E. Moraru
Va salut in 2006.
Cu un lucru nu sunt de acord. Multe matrap… pot fi dovedite. Nu se doreste acest lucru deoarece calea trebuie sa ramana libera si pentru altii. In multe situatii dam prea usor vina pe justitie cind de fapt lucrurile se desfasoara la finante. Sa nu ne amagim ca avem un tratament egal din partea fiscului. Mai vorbim…
Articol pertinent si bine scris. Ma intreb daca Domnia Sa VEL BOIER NASTASE este la curent de existenta a unei jumatati din populatia Romaniei in saracie. Eu cred ca multi dintre demnitarii postrevolutionari ar trebui sa fie nomenclaturati in carti de recorduri si minuni, intrucat in scurt timp s-au dovedit atat de buni afaceristi si intreprinzatori ca si cei mai prosperi oameni de afaceri americani sau niponi ar putea sa invete secretele.Poate existenta vreo icoana facatoare de minuni si indrumatoare le a deschis mintile si drumul de aur deja batatorit in epoca lui Ceausescu. Este interesant sa remarcam ca unii dintre ilustrii de azi sunt aceleasi fete ce incasau salarii substantiale si se bucurau de privilegii aristocomuniste.
Urbi et Orbi
Mai intii vreau sa va multumesc tuturor pentru primirea pe care mi-ati facut-o la reintoarcere. Cred ca intelegeti ca, macar o data pe an, am nevoie de o pauza de reincarcare a bateriilor. Scriu 5 – 6 articole pe saptamina, in afara celorlalte obligatii, asa ca apare saturatia. Desi, scriu cu placere. Dar aceasta mai trebuie si regasita!
Eu am scris articolul cu vreo trei zile inainte de evenimentele de luni si vad ca micile mele previziuni incep sa se confirme. Cine a vazut mutrele acestor oameni la conferintele de presa si la emisiunile spre care s-au repezit sa explice, a putut vedea deruta lor, explicatiile puerile, atacurile de-a valma impotriva lui Popeye, a guvernului, a presei, a serviciilor secrete. Ca sint terminati politic – si mai vin, daca informatiile mele sint exacte – e limpede.N-am spus ca nu exista temei juridic pentru pedepsirea lor pina la capat – noua forma a legii declararii averilor, promovata prin asumarea raspunderii, ca pesedeii au vrut s-o castreze de tot, iar acum intelegem de ce, prevede, in afara confiscarii averilor nejustificate, si pedepse cu inchisoarea -, mi-am manifestat doar scepticismul. Cauzele sint intr-adevar dificile, iar justitia noastra e cea care este. Inca e bine, ca macar au inceput urmarirea penala! Dar sa nu fim sceptici chiar de tot – chiar si in Ro, incet si greu – lucrurile mai si evolueaza. Iar presiunile UE au si ele importanta lor. Auguri!
1. Sper ca nu ati vrut capitalism fara hotie.
2. Sper ca nu vreti sa verificati provenienta averii burghezilor presocialisti.
3. Sper ca sunteti convins ca exista stiinta dreptului.(Doar exista atatia doctori in dreptate).
4. Sper ca dupa pedepsirea pesedistilor veti cere pedepsirea penelistilor.
1. Nu exista societate omeneasca fara hotie. De altfel, unele, cum e sistemul comunist, sint ale Hotiei Absolute. In ele ti se fura totul, de la proprietate la subconstient. Ceea ce vreau este ca hotia dovedita sa-si primeasca pedeapsa in conformitate cu legea, ceea ce, in societatile capitaliste dezvoltate, se si intimpla. Daca ar fi sa amintesc doar exemplul spectaculos al campaniei antio-mafia, anti-coruptie din Italia de la sfirsitul secolului trecut.
2. Ma multumesc cu controlul averilor „burghezilor” de tranzitie!
3. Sigur ca exista stiinta dreptului, dar exista si practica dreptului care, pe moment, ma intereseaza cu prioritate. pentru ca veni vorba, nu vi se pare interesant ca articolul din legea declararii averilor carora PSD-istii s-au opus cel mai acerb – de altfel, legea a trecut in forma de acum prin asumarea raspunderii – a fost cel privitor la averilor rudelor de gradul intitii, doi etc?
4. Eu nu disting hotii dupa apartenenta politica ori convingerilor lor doctrinare, politice, filosofice, religioase ori sexuale. Indiferent de toate acestea, ei ma fura si pe mine, in masura in care platesc impozite importante!
Sceptic sint, mai degraba eu, dimneavoastra sinteti mai degraba pesimist de-a binelea, daca va puneti speranta in genetica si omul-eprubeta. Omul nu e perfect, dar e ameliorabil. Daca il ajuta nu doar efortul propriu, ci si mediul in care functioneaza. Mediul nostru, cel social, cu justitia sa cu tot, nu e foarte propice. Am salutat ultimele evolutii – care, de altfel, au avut parte sub impulsul presei, dar si ea e parte a opiniei publice – in masura in care semnaleaza o oarecare dezinhibare a justitiei. Sper, cu ajutorul presei, al opiniei publice interne si al presiunilor externe – UE, USA, presa internationala – ca aceste evolutii vor continua. Spre binele nostru, desigur, nu neaparat pentru a atinge standardele externe. Sigur, pina la dreptate, e-o cale-atit de lunga/ ca mii de ani i-ar trebui/ justiei s-ajunga! Ei, poate nu chiar mii!!!! Auguri.
Asa cum se stie, orice minune tine trei zile. Nici senatorii nu fac exceptie, nici fostii premieri.
Din pacate experienta ma face sceptic. Au reintrat in anonimat furturi si furtisaguri, s-au musamalizat hotii mai mari ca ale lui Nastase. Se va uita si de asta si totul va curge lin inainte, se vor descoperii alte furtisaguri se va uita si de ele, pana cand se va satura si gazetarul si politistul si judecatorul.
De ce? Daca ne uitam bine, bine in fundul sufletului nostru, reactia fireasca generata de promovarea dreptatii este dublata de un alt sentiment-cateodata invidie, cateodata neputinta, cateodata delasare…
Asa e facut omul, asa vine pe lume si asa pleaca.
Stiu: un happy end ar fi minunat, ne-ar racori setea de bine, hotii dupa gratii, cinstitii in fruntea mesei… binele invingator…
Speranta ramane in viitor, in dezvoltarea tehnicii, medicinii, geneticii, poate omul -eprubeta sa fie altfel.