Cu greva profesorilor care căpăta accente dramatice, prin apariţia cazurilor de grevă a foamei şi prin tentativa de sinucidere de la Constanţa, şi cum, pe de altă parte, politicienii de vîrf, care s-au spurcat mai ceva ca la uşa cortului, încercînd să afle ce fel de „dîră” în urmă – dacă nu şi în istorie! – a lăsat unul sau altul, veştile interne ale ultimei săptămîni au fost mai degrabă nişte veşti proaste.
Aşa că mi s-a părut preferabil să-mi îndrept atenţia spre exterior, dar spre evenimente relevante pentru ţara noastră. Aş trece sub tăcere vizita preşedintelui în Franţa, pentru că atmosfera a fost mai degrabă una glacială, ca să folosesc un calc după limba Hexagonului.
Semnalez, totuşi, că în ciuda atmosferei, am reuşit să reluăm cumva la dimensiuni ceva mai normale decît erau acum aproape un an, relaţiile cu unul dintre partenerii noştrii tradiţionali.
Probabil, însă, că vestea cea mai bună a săptămînii trecute o reprezintă adoptarea Raportului de ţară privind România, realizat de europarlamentarul Pierre Moscovici, în Comisia de Afaceri Externe a Parlamentului European. Scorul a fost unul foarte bun: 55 voturi pentru, 5 abţineri şi 2 voturi împotrivă. Mai rămîne, desigur, să obţinem în momentul decisiv, un vot la fel de bun şi în plenului PE, astfel încît, în aprilie viitor, să aflăm că integrarea în UE va avea loc la 1 ianuarie 2007, nu cu un an – sau mai mulţi! – mai tîrziu. De bun augur a fost şi faptul că o parte din amendamentele discutate la prezentarea Raportului au îndulcit, de fapt, tonul iniţial al acestuia, mult mai critic.
Pînă la urmă, în forma finală adoptată de Comisie, problema cea mai gravă a României rămîne corupţia şi ineficacitatea dovedită pînă acum a combaterii acesteia. În această chestiune fierbinte, Raportul spune lucrurile cum nu se poate mai clar şi mai răspicat.
Cîteva mici semne bune ar putea fi înregistrate însă în ultimele vreo două luni, după adoptarea pachetului de legi Macovei privind reforma Justiţiei şi odată cu tranformarea PNA în DNA.
Cîteva dosare de corupţie uitate, rătăcite, dosite, au apărut ca prin minune şi cercetările au fost reluate – domnii Iacubov, Vântu, Năstase, Patriciu, Tender ş.a. probabil că nu mai dorm atît de liniştiţi precum acum cîteva luni, intrînd în faza în care trebuie să dea cu subsemnatul, care la Parchetul General, care la DNA. Să fie într-un ceas bun!
Pînă şi premierul a fost convocat, în calitate de martor, în dosarul Rompetrol, fapt ce trebuie salutat ca un fel de mic semn al dispariţiei timorării magistraţilor în faţa înalţilor demnitari. Să sperăm că va ţine, indiferent cine se va afla la putere în România. În acelaşi spirit, aş menţiona şi vestea dată zilele trecute de dl. Petrişor Morar că, între cele 28 de dosare de mare corupţie aflate în stadii avansate de lucru, trei se referă la parlamentari. Încă o dată, să fie într-un ceas bun şi, mai ales, fie ca aceste dosare să ajungă, în cele din urmă şi cît mai complete, în faţa instanţelor de judecată.
Altfel, fără „peşti mari”, „rechini” etc după gratii, Europa se supără iarăşi pe noi şi nu ştiu ce reacţie poate să aibă!
Şi, dacă tot am revenit la Europa, trebuie menţionată ratificarea de către Parlamentul britanic a Tratatului de aderare la UE a României şi Bulgariei. Merge destul de rapid şi fără sincope procesul de ratificare pe ţări – cel puţin deocamdată. Ne apropiem deja de jumătatea acestuia. Interesant este nu doar că Tratatul a trecut prin Parlamentul din Albion fără mari probleme, ci şi faptul că, în mai multe intervenţii, s-a cerut acordarea României şi Bulgariei, în chestiunea migraţiei forţei de muncă, a aceluiaşi tratament aplicat ţărilor care au aderat anul trecut, deci dreptul de muncă imediat după aderare în spaţiul comunitar, pentru cetăţenii români!
Se pare că, deosebit de alte spaţii europene, precum Germania, Austria sau Franţa, în Anglia, românii sînt doriţi la muncă cît mai repede posibil. Se pare că cei circa 50.000 de români, aflaţi legal la muncă în Regatul Unit, nu i-au dezamăgit pe britanici, in ciuda „deranjului” provocat de cei aflaţi acolo excedînd legea. Asta chiar e o veste bună!
Ar fi interesant să învingă punctul de vedere britanic, în ansamblul spaţiului comunitar, nu?
Pe de altă parte, nu pot să nu constat că Europa iarăşi se ţine de cuvînt în ce priveşte „absorbţia” noastră, decisă la sfîrşitul lui 1999, în vreme ce noi, cu politicienii noştri în frunte, ne ţinem de-ale noastre, atît de româneşti. De parcă am încerca să-i supunem răbdarea la toate încercările posibile. Cum noi ne schimbăm greu, rămîne ca răbdarea Europei să fie puternică!
E, totushi, ciudat: UE, plina de coruptzie, face caz de… coruptzie!
Stiu, stiu ca nu e un argument valabil in apararea tarsheloshilor autohtoni, da’ ce mama dreakului, cine ne da noua lectzii?
Vechea problema: ce anume te califica a da lectzii de morala altora? Raspunsul meu e: nimic, absolut nimic, niciodata.
Ei, Nea Marine, stii la fel de bine ca si mine ca trebuie sa facem ceva in privinta coruptiei nu atita pentru Coana Europa, cit pentru noi, mai inainte de a sufoca totul. Intrebi ce anume califica Europa sa ne dea note. E simplu: faptul ca noi vrem sa intram in clubul lor, nu ei in clubul nostru.
Pe de alta parte, nimeni nu spune ca acolo n-ar exista coruptie. Doar ca la ei – poate iti amintesti ca ministri, parlamentari, prim-ministri italieni au intrat la pirnaie si ca un fost presedinte, virstnic de altfel, s-a refugiat in Nordul Africii ca sa nu fie arestat. Pina si prietenul nostru Chiraq, daca n-ar fi la Elisee, ar fi la Bastilia!!!
Hop si „nea Ion, ca si el e om” – adica eu. De curând am revenit din tara si din ceva „tatonari” si „sondaje” personale afirm cu SINCERITATE, ca NIMIC, dar ABSOLUT NIMIC nu s-a schimbat în privinta comportamentului unor „dirighenti” din anumite departamente, aceleasi tergiversari, aceleasi vorbe goale la televiziune, aceeasi delasare si pasivitate a cetatenilor… lista este prea lunga si exemplele sunt multiple ca sa le însir si nici nu vreau sa plictisesc cititorii cu „ideile mele retrograde” – ar zice unii…
Concluzia mea însa, este clara: RAUL este atât de profund instaurat în societatea româneasca, exceptând unele situatii, încât trebuiesc niste zeci de ani ca mentalitatile sa se schimbe. La ora actuala consider ca nici o tara, asa zis democratica si capitalista, nu poate constitui un bun exemplu pentru restul lumii, atâta vreme cât peste tot se fura, peste tot exista frauda, peste tot SE VORBESTE MULT SI SE FACE PUTIN, important este sa treaca mandatul, în rest „dupa ei si potopul”. În schimb, partile NEGATIVE din „lumea civilizata” sunt rapid împrumutate în România. Grevele, un exemplu la ordinea zilei, extinse peste tot în lumea capitalista, care nu fac decât sa tina LUMEA CA OSTATECI, respectiv copiii nu pot merge la gradinite, scoala sau universitate, situatia din spitale idem, mijloacele de transport nefunctionând OMUL nu are cu ce ajunge la serviciu s.a.m.d. Din pacate, TOATE aceste greve nu fac decât sa înrautateasca si mai mult situatia actuala a României, dar si în alte tari cu traditii democratice si independente.
RAUL, CÂND SE PRINDE DE OM, E MAI PERICULOS DECÂT RÂIA. Ca am vrut LIBERTATE si nu stim s-o pretuim, este numai o latura negativa a situatiei dezastruoase a României. Ce-i de facut? Sa vorbim mai putin si sa facem mai mult. Sa nu imitam tot ce se petrece în Occident, pentru ca nu totul este pozitiv. Fiecare tara trebuie sa se adapteze la posibilitatile locale, cu mijloacele existente, sa fie adevarati stapâni în tara lor, nu „sluga la dârloaga” – si nu în ultimul rând sa se munceasca CINSTIT si COMPETENT.
Nu stiu ce sa zic; coruptia exista peste tot în lume, problema Ro si implicit a U.E este sistemul acela odios cu ramificati în Moscova&!
Eu unul nu as dori România in U.E, in formula actuala sub nici-o forma. Dar cum cine se aseamna se si aduna, va fi normal ca intr-o buna zi sa ne trezim cu un megastat corupt, discretionar, aceptat, ales si reales in cel mai democratic mod cu putinta. Pentru ca sistemul se alege pe sine, fenomen-experiment in România de azi, care nu ma va mira sa profesionalizeze toata U.E, ce tot pe acelasi calapod functioneaza mai mult sau mai putin vizibil. Sigur ca imi doresc a vedea România integrata, insa intr-un set de valori in primul rând, care sa fie respectate. In Europa, fie si la marginea ei, suntem asa ca.. nu acesta-i baiul! Dealtfel important este ca suntem in NATO, siguranta noastra contra nesatulei Rusii este asigurata.
La drept vorbind eu ma tem mai mult de U.E, care da semne de impotenta, predispusa la tot felul de improvizatii, de parca doreste sa ajunga România din urma si nu invers, cum asteptam si dorim cu totii! Pe acest fond de constructie ciudata (neomarxista cu toate obiceiurile diabolice) doar România si Bulgaria mai lipseau. Subliniez, este vorba de formula actuala, nu de valorile Europene strivite de U.E, generatoare de coruptie, birocratie, autoritarism care va genera si o dictatura pe masura, mai devreme sau mai târziu.
In rest ce sa mai spun; ciudate vremuri!
O.M
In ce ma priveste, nu as dori Romania in UE in nici o forma a acesteia, preferind-o, cum am scris pe aici, membra a Statelor Unite ale Americii Mari! Din pacate, aceasta posibilitate nu a fost niciodata discutata serios in eterna si fascinanta. Prin urmare, singura solutie pare UE, devenita o birocratie sinistra, fara nimic din maretia la care se gindeau fondatorii. Sa raminem in afara a orice mi se pare imposibil acum. Inclusiv datorita faptului ca putinele lucruri bune care s-au facut in ultimii ani nu se datoreaza vreunui impuls launtric de ameliorare, ci presiunilor UE.
Inca o data, faptul ca exista coruptie peste tot e cum nu se poate mai firesc, pentru ca omului nu i-a fost dat sa fie o fiinta perfecta. Problema cu noi este, pe de o parte, cea proportiilor, pe de alta, a rectiilor anemice – juridic sar si mental – la fenomen.