Sau, pe scurt, S.O.S. este una dintre temele mele de meditatie favorite.
Revine obsesiv in mintea mea, chiar de cateva ori pe zi uneori, fenomenul de disipare a unitatii acelor membri ai societatii romanesti de aiurea (includ si diaspora deci) care pot face o diferenta pozitiva in viata Romaniei. I-am numit « Oameni Simpli » nu pentru ca luati fiecare individual ar fi lipsiti de complexitate sau neinteresanti, ci pentru ca opteaza sa nu se « complice » implicandu-se in arcanele unor necesitati sociale atat de clare, atat de prezente in tara. Ei prefera sa-si vada de treaba, de micul lor patratel, in asteptarea unor alte timpuri in care investitia in schimbare nu va mai parea atat de insurmontabil inutila si cronofaga in raport cu timpul limitat al vietii lor. Si nu sunt de condamnat, mai ales ca multi au incercat sa faca cate ceva si sistemul i-a dezamagit profund!
Pe de alta parte, de fiecare data intrezaresc o speranta in sprijinirea unei voci a S.O.S. in existenta organizatiilor neguvernamentale, a acelor grupuri presupuse a fi alcatuite din cei care au o chemare autentica pentru progres social si pentru solidaritate, pentru educatie, compasiune si caritate. Caci nimeni nu-si face iluzii cu privire la autoorganizarea societatii in jurul valorilor mai sus-pomenite. Ba chiar dimpotriva as spune : am vazut de prea multe ori in ultimul timp ca este suficient un relativ mic dezechilibru, ca scripturile care fac atata bine sufletului nostru cand suntem cu burtica plina sa fie sparte si aruncate la gunoi cu indiferenta si sa se instaureze « homo homini lupus ». E nevoie de exemple ? Nu cred, deschideti televizorul pe canalul de stiri, va rog.
Si tot asa, de fiecare data cand mai sper ca respectivele organizatii ar putea face o diferenta punandu-se in slujba S.O.S., imi trece. De ce ? Pentru simplul motiv ca in Romania este aproape imposibil sa gasesti astfel de organizatii independente din punct de vedere functional sau economic. Aproape toate nu sunt decat niste experimente sociale in miniatura, de cristalizare a unor tineri capabili in jurul unor retete manageriale si a unor fonduri avand ca provenienta Uniunea Europeana sau Statele Unite. Nu-mi pomeniti de intreaga gama de organizatii neguvernamentale afiliate partidelor aflate la guvernare sau celor aflate in opozitie caci este evident ca scopul lor nu priveste S.O.S. ci propriile interese. Acestea s-ar numi mai corect « grupuri de lobby », « pepiniere de cadre » sau « soimii patriei » – putin importa.
Exprimat in alte cuvinte, in lipsa unor resurse indigene regenerabile, varfurile societatii civile din Romania – alcatuite din persoane fizice, care au o viata personala, case de incalzit, copii de hranit, carti de citit, sunt in cea mai mare parte simple canale de redirectionare a unor politici sociale elevate aplicate (de multe ori cu succese chestionabile) in tarile de provenienta a resurselor care mentin in viata organizatiile respective dar pot disparea functional in orice moment, daca li se taie sursa de vitamine. Poc ! Si lumina se stinge…
Cu atat mai mult cu cat nu este capabil sa raspunda unor mari componente ale nevoilor sociale (in special legate de educarea civica si de reciclarea fortei de munca, pentru a da doar doua exemple), guvernul Romaniei ar trebui sa ia foarte serios in discutie crearea unui pachet de legi capabile sa sustina contributia indigena a societatii civile in favoarea S.O.S., cel putin prin reducerea taxelor pe profiturile reinvestite in S.O.S. (In prezent, organizatiile non-profit care presteaza activitati in vederea autosustinerii sunt taxate la fel ca buticarii, cu deosebirea ca primele sunt sub lupa Controlului Financiar iar cei din urma continua sa traiasca intr-un paradis al evaziunii fiscale).
Oare nu exista posibilitatea crearii unei retele de organizatii non-profit romanesti independente FUNCTIONAL (deci sa nu fie nevoie sa astepte instructiuni de la Washington, Paris sau Viena pentru a aduna intr-un sac de plastic o cutie de bere si trei hartii aruncate de un nemernic pe malul unui lac) si respectiv ECONOMIC (deci sa se autosustina din servicii prestate local)?
Da. Bun articol. Direct la obiect. Sunt surprins. Nu credeam ca va preocupa asa ceva. Este ceva ciudat. Am o intuitie…
Si eu sunt SURPRINSA ca sunteti mereu SURPRINS. Si de mine ati fost SURPRINS odata… pe când am scris un articol referitor la EREDITATE.
De ce sa fiti SURPRINS mereu? Curiozitatea si cercetarea nu are vârsta, important este sa dorim sa aflam tot ceea ce ne înconjoara. În general, persoanele care nu sunt preocupate de un singur domeniu si anume acela al PROFESIEI DE BAZA, dornici fiind sa cunoasca si alte domenii, cerceteaza, afla noutati si apoi au dreptul si dorinta sa comenteze, sa analizeze si în final sa sugereze o alta idee decât cea stabilita de altii.
Traim în epoca în care CERCETAREA nu mai este un SECRET pentru nimeni. Important este sa ne preocupe, sa vrem si în final sa ne exprimam IDEILE PROPRII. Numai asa putem dialoga si eventual sugera noi si noi CONSTATARI SI DE CE NU – DESCOPERIRI.
Functia creaza organul, deci si creierul, pe care daca-l lasam în stare /latenta/ RUGINESTE – cum motiva raposatul Dr.Arcadie PERCEK.
Citez: „Si nu sunt de condamnat, mai ales ca multi au incercat sa faca cate ceva si sistemul i-a dezamagit profund!”
Nu numai sistemul si politicienii sunt cei care dezamagesc. Caci la astia ne asteptam oarecum sa dezamageasca, ar fi o minune doar daca nu ar dezamagi. Ce a dezamagit cel mai tare pe multi este tradarea, fatarnicia unora care au fost crezuti drept prieteni, aliati.
Oricine poate trada (ca doar de-aia au facut experimentul Pitesti, sa se convinga ca pot zdrobi definitiv), la fel de adevarat este ca unii tradeaza mai usor decat altii.
Orice lovitura doare si e periculoasa. Insa la loviturile primite din fata ne asteptam mai mult sau mai putin, si avem o sansa sa ne aparam. Loviturile la care nu ne asteptam, acelea sunt cele mai periculoase.
Si la noi e la fel. Oaze de frumos langa mormane de gunoaie. Intra totul in atributiile primariei. De sarbatori sunt adusi mai multi angajati care, reusesc sa adune ceva gunoi ramanind insa urme vizibile in urma lor.
Mai mult, de sarbatori se fac greve si nu se strang gunoaiele lasandu-se totul in paragina pina in ultima clipa, cand, pe ultimii metri se strange totul, dar de mantuiala. Ce ne ramane de facut e sa ne reseamnam si sa zicem ca, sunt altele mai grave la noi!
S.O.S -ul trebuia sa cuprinda nu numai terorismul, ci si poluarea!
Levana
Ca sa intelegem lumea trebuie sa devenim politicieni?!si daca toata lumea devine o lume politica,unde mai gasim un ¨¨CAL DE BATAIE¨¨¨??