Vă întrebaţi, probabil, de unde ştiu asta devreme ce justiţia a ajuns la concluzia inversă, iar cei care au strigat „hoţii” pe parcursul procesului electoral, cu preşedintele în frunte, tac precum peştii în acvariu. Dar eu nu mă refer la „hoţii” numiţi atunci, nici la furtul voturilor „la numărătoare”, ci la alţi „hoţi”, cei care au cîştigat la limită alegerile şi la procedee mult mai subtile, ce ţin de manipulare opiniei publice în campanie, nu a ştampilelor şi buletinelor de vot.
Să fiu mai clar. În ce mă priveşte, nu l-am votat pe preşedintele Băsescu pentru frumuseţea sa, nici pe actualul premier pentru inteligenţă. Şi nici viţeversa! Nu i-aş fi votat, desigur, nici pe pesedişti, pentru că eram sătul de aroganţa şi „furăciunile” lor. În mod normal, cred că, pentru prima dată din 1990 încoace, nu m-aş fi dus la vot, pentru că oferta globală nu-mi spunea nimic, era submediocră. Să alegi între Năstase şi Băsescu era similar cu opţiunea între ciumă şi holeră. Sau, cum a spus Popeye însuşi, „să alegi între doi comunişti” iar, pentru mine, un comunist bun este unul la pensie! Oferta din teritoriu era şi mai stupefiantă.
Dar ceva mi-a atras atenţia în discursul Alianţei D. A. – introducerea cotei unice de impozitare şi promisiunea mai amplă a reducerii fiscalităţii în general. Personal, mă săturasem ca peste jumătate din veniturile mele să se ducă pe apa sîmbetei a bugetului românesc peste măsură! Am decis, deci, să merg, totuşi, la vot şi să-i votez pe aceşti ipochimeni exact din aceste motive. Cunosc mai multe sute de persoane care au procedat la fel. Eu însumi, pe parcursul campaniei, m-am străduit să conving sute, poate mii de alegători, prin articole, mesaje e mail ori verbal, să voteze Alianţa, chiar dacă oferta umană a acesteia era relativ deprimantă. Sîntem cei care am votat „raţional”, „din interes”, optînd prin urmare pentru „răul cel mai mic”. Cum diferenţa dintre cele două blocuri a fost minimă, rezultă că noi am înclinat balanţa într-o anumită parte, nu „entuziaştii”, pe care nici un program politic şi nici un argument raţional nu-i tulbură din opţiunile lor.
Prin urmare, nouă, celor care am înclinat balanţa, ni s-au furat voturile. Am votat pentru ceva şi ni s-a oferit cu totul altceva! Am votat pentru o guvernare liberală şi ne-am trezit cu una mai socialistă decît a papilor socialismului. Am votat pentru reducerea fiscalităţii şi ne trezim, salariaţi sau intreprinzători, sufocaţi de o fiscalitate atît de agresivă şi de haotică încît ne întrebăm dacă are vreo limită. Nu mă întrebaţi – dar nu s-a introdus cota unică? Ştiu bine că s-a introdus, m-am şi bucurat la momentul respectiv, dar ce a urmat după aceea? Durere, întristare şi suspin! Ce avalanşă fiscală s-a prăbuşit peste noi! De unde, oare, imaginaţia aceasta debordantă în materie fiscală? Din sadism? Nu, din incompetenţă. Cînd nu ştii să socoteşti, să calculezi efectele unei măsuri fiscale, normal, dai frîu liber imaginaţiei.
Mă tot întreb – e mai bine să te guverneze hoţii sau proştii? Nu ştiu! Şi nici măcar nu avem şansa de a alege o variantă pură, pentru că vechea şi noua guvernare au aliat, fiecare în formulă specifică, ambele calităţi. Dacă PSD-iştii erau, mai ales, lipsiţi de onestitate, „aliaţii” se dovedesc foarte slab pregătiţi pentru buna guvernare.
Dincolo de certurile dintre parteneri, dincolo de tensiunea dintre preşedinte şi guvern, debilitatea guvernării este vizibilă în politicile publice ale guvernului. Şi cel mai dureros este aceasta percepută la nivelul buzunarelor noastre, tot mai goale pe măsură ce se tot „reduce” fiscalitatea! Aceasta se reduce prin măriri de accize înaintea termenelor convenite cu UE, prin inventarea de noi taxe şi impozite, prin mărirea de zeci de ori a celor existente, cum e cazul locuinţelor de peste 100 mp şi al automobilelor peste o anumită capacitate cilindrică. Mai mult, ministrul Sănătătăţii, căruia îi plătim asigurări exorbitante pentru servicii mizerabile, ne ameninţă cu dublarea preţurilor „la vicii”. Nu pentru că banii din impozitul special nu sînt adunaţi, nici pentru că sînt irosiţi inconştient într-un sistem de sănătate nereformat, ci pentru că D-Sa ne vrea binele! De parcă nu ne-ar fi făcut deja destul bine cu forţa Ceauşescu cu doctorul Mincu-Mengele laolaltă! Deocamadată, această propunere fistichie e doar propunere, dar a prins-o din zbor omul Finanţelor.
E adevărat, acesta nu ne va mai jigni cu termenul „viciu”, mulţumindu-se să ne facă la buzunare!
Însă, alte măsuri ale acestui ipochimen, ce are ceva de android în privire, sînt deja realitate, componente ale Codului Fiscal pe 2006! Dacă este vampirizat cumpărătorul, e normal să fie sufocat şi producătorul ori furnizorul de servicii, aşa că Dl. Vlădescu a inventat „impozitul pe activele corporate”! Nu contează că firmele deja îl plătesc primăriilor, de ce să nu ia şi statul ceva? Apoi, taxele pe dividende, pe dobînzile bancare, ba chiar remeşiana „taxă pe scaun”! Că firmele nu vor mai investi în active, că producţia o va lua şi mai amarnic la vale, nu are nici o importanţă. Dacă nu vom avea cu ce să cumpărăm, de ce să producem ceva? Mai bine intrăm toţi într-o lungă şi cataleptică vacanţă…
Ce dovedesc toate acestea? O disperare bugetară fără leac. De unde provine? Din incompetenţă. Şi, mai precis, din faptul că introducerea cotei unice nu a fost pregătită de bravii noştri guvernanţi. Din acest motiv dl. Ionuţ Popescu dorea creşterea TVA, iar dl. Vlădescu dovedeşte această imaginaţie deslănţuită, dar de rău augur, în ceea ce priveşte inventarea de noi taxe şi impozite şi mărirea celor existente. Cred că actualii guvernanţi nu se aşteptau să cîştige alegerile, devreme ce nu au gîndit un proiect fiscal coerent. Şi stimulativ. Ne-au luat ochii cu proiectul cotei unice, ne-au luat pe această cale voturile, au introdus măsura fără solide calcule prealabile, iar acum rămînem cu mai puţini bani decît pe vremea cotei progresive, iar firmele se pregătesc de îngheţ. Oricum, atunci cînd descurajezi consumul, descurajezi şi producţia. Dar dacă le blochezi pe amîndouă!? Să trăim bine?
De acord. Cine? Unde? Vorba cîntecului: Spune-mi unde, cînd şi cum!
„Am votat pentru ceva şi ni s-a oferit cu totul altceva!”
Si? Asta se intimpla in mai toate tarile.
Eu ca alegator versat, imi dau seama de asta si peste patru ani nu mai votez cu cineva care a promis si nu s-a tinut de cuvint. (recunosc, m-a pacalit frumos )
Orice alegator care se respecta voteaza cu partidul care-i reprezinta interesele. Sau cel mai aproape de asta. In multe tari multi oamenii sint convinsi ca nu exista asemenea partide si nu voteaza.
In Romania se alege dupa impresia lasata, e baiat bun, destept, e de gasca, stie engleza, e un domn etc..etc…
Sau nu se alege tot dupa impresia lasata, e hot, are multi bani, de unde ii are daca nu i-a furat, nu arata a boier etc… etc..
Un alegator care se respecta stie bine ce a promis un politician si ce a facut sau n-a facut acel politician, din ce a promis ca face. Asta se numeste ” cartea de vizita ” a respectivului politician.
Am intrebat o politiciana la un forum, ce ati facut , concret, din ce ati promis, si jur ca nu am primit decit demagogie. Nici o lista cu: Am promis 1, 2, 3… ..am facut 1,2,3…
Asa se alege nu nu dupa „miros”. Decizi daca alegi sau nu dupa rezultate. Ce aveti cu Basescu?:-)
Eu stiu ca a promis o data ca „termina” ciinele comunitar si s-a tinut de cuvint.
Lasind gluma, nici o alegere nu a fost ” furata ” . Faptul ca oamenii isi vor da seama ca li s-a promis ceva si au facut altceva e ceva cit se poate de pozitiv daca vor incerca sa gaseasca pe cineva care promite si face. In situatii din astea, in care poporul e nemultumit in masa, vor face totul sa schimbe si pot chiar sa aleaga si ceva mai prost, din pacate.
Maturitatea electorala va veni cu timpul si in Romania. Pina atunci nimeni, dar nimeni care e ales ca a promis ceva alegatorului si alegatorul l-a ales pentru ce a promis, nu se poate numi hot de alegeri.
Asta e politica, un pescuit. Dai momeala si daca peste patru ani la momeala nu mai vin pesti, nu mai esti pescar. Sau te faci din nou marinar:-)
Vreau sa va intreb, in ce tara geniile politice sint asa de nedreptatite, ca nu le alege nimeni ? Oare in Romania exista politicieni cu adevarat buni si noi nu stim de ei?
Asa cum sint ei, corupti, necorupti, ei conduc o tara, reprezinta poporul. Si poporul e responsabil sa-i aleaga pe cei mai buni, pe aia de caracter, carora nu le pasa doar de scaunul lot caldut ci promit ceva si se tin de cuvint.
Bineinteles e si partea trista a chestiei. Cunosc politicieni care au facut multe si nu au fost realesi. Care povestesc cu amar despre asta. Asa ca, nu e totul asa de simplu.
Tineti minte, noi ca oameni simpli avem doar atit: Un vot o data la patru ani. Si daca ai noroc, l-ai dat cui trebuie. Daca nu, democratia iti ofera marea defulare, injura pe cine vrei, cit vrei si roaga-te sa-ti dea Dumnezeu sanatate ca fara ea, nici macar votul in urna nu-l poti baga.
Romania merita un viitor bun.
Romanii sint oameni calzi si ospitalieri. Destepti, inventivi si culti. Speranta de bine e nemuritoare. Si intr-o zi va fi bine, fara indoiala.
Nu se intimpla chiar in toate tarile, cel putin nu in maniera asta! Se intimpla in democratiile incipiente, iar a noastra e tot incipienta de peste 15 ani. In tarile normale, produsul nu e riguros invers decit cel din oferta ci, cel mult putin diferit. Acolo, sa pui in practica exact inversul a ceea ce-ai promis te descalifica definitiv si iesi din politica!
E adaverat, aceasta clasa politica este exact ceea ce am putut noi produce, dupa cinci rinduri de alegeri si doua rotatii complete la guvernare. Am spus-o in articolul trecut ori in altul mai dinainte. Acesti ipochimeni n-au venit din Luna, nici nu i-au parasutat chinezii, ci au iesit „dintre noi, pentru noi”, deci sint pe deplin pentru noi ca medie! Asta este, acesta e adevarul!
Nu am nimic cu persoana Basescu, care e chiar simpatica, are si un anume simt al umorului, chiar daca usor grosier. Acum un numar de ani, am baut si bere cu D-Sa, a cintat la masa scl. In 2004, am facut emisiuni de televiziune cu el, aici la Iasi. Deci, n-am nimic cu omul asta, nici macar cu politicianul asta, mult preferabil altora, am ceva cu presedintele Basescu. A rezolvat ciinii in Bucuresti, foarte bine, poate era bine sa ramine primar, sa o rezolve in continuare. Mie insa, care i-am dat votul, mi-a promis combaterea coruptiei si iesirea din „sistemul ticalosit”. Nu am senzatia ca s-a tinut de cuvint devreme ce, acum doua saptamini, in timpul vizitei din State, ne-a anuntat ca „lupta cu coruptia nici nu a inceput”.
In campania, a fost garantul programului Aliantei, centrat pe cota unica si reducerea fiscalitatii in general. Cota s-a introdus? Ce a urmat? Ce urmeaza.
N-o sa-l mai votez data viitoare? N-o sa votez nici Alianta ori vreunul din membrii acesteia? Cu siguranta ca nu-i voi vota. Dar eu nu pot vota, corporal ca sa zic asa, sub nici o forma nici PSD, cu atit mai putin PRM. De UDMR ori PCR, nici nu vorbesc, ca-s ciudatenii nu partide. Deci, nu voi vota deloc! Nu e, totusi, cam nasol pentru o democratie ca o parte – consistenta, ca nu voi fi singur in situatia asta! – a electoratului sa nu aiba nici o motivatie pentru a merge la vot??? Ma tem ca da!
Se spune: Cine nu voteaza, nu influenteaza:-)
O sa vrea romanul sa nu influenteze? Nu stiu precis insa cred ca participarea la vot la ultimile alegeri a fost mare. Oameni dezamagiti vor sa schimbe cu orice pret, doar sa schimbe. Asa s-a si intimplat, „rasturnare” provocata de nemultumirea poporului fata de PSD. Daca in cazul de fata s-a dat vrabia din mina pe cioara de pe gard, o sa se dea cioara din mina pe papagalul din vitrina, la urmatoarele alegeri. Pina cind o sa vina un partid care o sa-i lase pe toti cu buzele umflate si o sa fie ales mult ani la rind. Asa e peste tot. Sint sigur ca peste patru ani veti vota si o sa gasiti pe cei mai „aproape” de interesele dumneavoastra. Si sper ca in articolele pe care o sa le scrieti o sa evidentiati ” cartile de vizita ” ale celor care au promis si s-au tinut de cuvint.
Vad la televizor, la PROTV cum zic unii: „Imi place de Basescu ca e de gasca”. „De gasca” asta nu tine loc de caldura iarna si nici nu umple frigiderele. Doar i-a adus voturi lui Popeye:-) deocamdata. Si lupta anticoruptie care a promis-o e deocamdata un apel care pare ” la misto” si e cam ridicol.
Impotriva coruptiei lupta Politia si Justitia, alea adevarate, nu omul care da si el o spaga sa nu fie taiat cu fierastraul la spital. Nu?
In concluzie, nu trebuie sa depuneti armele din cauza ca nu aveti cu cine alege. Trebuie sa-i faceti pe aia care va fac sa nu vreti sa votati sa le fie rusine ca sint asa. Sa-i ” muscati” cit mai dureros si convingator. Sa faceti lumea sa inteleaga ca au ales Catavenci carora le pasa doar de scaunul lor confortabil si care scot legi de marire a propriilor salarii. Care pot condamna fete de 15 ani care fura un covor persan la 10 ani inchisoare (citita in ziarul de azi) si lasa mafioti sa-si faca de cap, baroni sa fure nestingheriti si tot felul. E mult de lucru, nu ? 🙂
Mie materialu’ asta mi se pare putzin cam putzin fondat. Trebuia pornit atacu’ din alta directzie si anume: de ce nu vin banii la budget?
Ori inca se fura (si atunci dati cu barda-n institutziile acreditate sa faca acel control si sa bage la parnaie pe rau platnicii la buget), ori, horribile dictu, nu e bani neam , caci economia nu e inca pe picere si-atunci n-ai in cine da.
Mie mi se pare de-a dreptul imoral sa ceri bani pentru sanatate, invatamant si alte alea si, in acelasi timp, sa dai in guvernanti pen’ ca pun biruri.
De un’ sa vina banu’ daca nu din biruri? Banu’ pentru sotzietate, adica? Chiar daca nu pare a fi, asa cum o pun, problema e serioasa si adanca. America, America, tzara tutulor visurilor salbatece, nu da asistenta medicala care-si merita numele decat celor care o platesc. Ce sa mai vorbim de pretzurile pentru educatie in invatamantul superior? Sa sparie gandu’.
In RO, de bine, de rau, baba Leana din Cuca Macaii, e operata de foale (desi, e drept, nimeni nu-i duce plosca sa se pishe pe gratis dupa operatzie). Ei bine, asta nu se intampla in tara tutulor posibilitatzilor…
Eu va intreb, asadar: de unde bani pentru cresterea salariilor, pentru cercetare, pentru medicamente, etc. daca nu se pun biruri? Scade impo pe profit, apare biru’ pe aeru’ respirat: tot aia e pana la urma.
Se pare ca deocamdata nu putem fi si cu cucuruzu’ in carutza si cu scroafa grasa in cotetz. Deocamdata. Asta nu inseamna ca scaderea impozitului pe venit nu e o masura buna. Alealalte biruri au venit, fireshte, in compensatie. Vorba unui antescriitor de p-acilea: promitem, promitem, da’ ce ne facem cand tre’ s-o si facem? Asta-i politica, asta-i
Regula jocului: promitzi in campanie cat cuprinde pentru a castiga puterea, iar dupa aia faci *ce potzi*.
In ceea ce ma priveste, *strict* in ceea ce ma priveste, eu as cauta mai degraba mijloace de-a taia din costuri fara a face baie de sange (si, slava domnului, exista destule mijloace pentru asta).
De aia e bine sa discutam, dar ar trebui gasita o metoda de-a le baga pe gat guvernantilor parerile noastre.
Ma surprind si eu de multe ori in pozitia asta: dashtept, fara de cusur, priceput in toate cele; ce m-as face insa daca maine mi s-ar propune, spre ezemplu, ministeru’ finantzelor? Cum as scoate-o la capat ca sa-mpart tutulor din bugetul asta, asa cum e, care ESTE, cum zice Biblia, potrivit cerintzelor? Ca de, totzi cere…
Fereasca sfantu’: e mult mai simplu sa dau in ei (cu toate ca si eu i-am votat, ca s-o spun p-a dreapta) – pana la urma, e vorba de dreptul sfant al cetatzeanului dintr-o sotzietate democratica de-a injura guvernu. Si, din pacate, doar atat.
Catre Bogdan si vechiul prieten reaparut
Nu am de gind sa dezarmez, dar am efectiv de gind sa ma odihnesc o tira de la vot! Nu vad o oferta apetisanta si cu sanse pe deasupra in 2008.
In rest, cind gindesti o politica fiscala, bazata pe o noua „filosofie fiscala”, ca asa era vorba in campanie, o gindesti pina la capat. Adica, socotesti, chiar babeste! Nu fluturi ceva apetisant pe la nas, iei voturile, si dupa aceea vezi un nu e de unde! Mai nasol e ca, desi au trecut la supraimpozitare, iaca banii pentru educatie – prioritate nationala! – tot nu-s si dl. Miclea a demisionatara!
Cu politica asta, socialista in forma si fond, prin care il jupoi pe cel productiv si pe cel care munceste de sapte piei, e clar ca descurajezi si munca si capitalul. Uneori, ma intreb si eu – de ce naiba muncesc atit, de ce am atitea surse de venit, daca, cind fac socoteala, nu mai ramin cu mare lucru, ca tin vreo sapte-opt ajutoare sociale in spate? N-ar fi oare mai sanatos sa ma las de toate si sa mai munceasca si altii pentru mine? Poate-mi ajunge, nu?
Dar mai trist este altceva – ca nu este vorba de lipsa banilor in primul rind, ci de proasta lor gestionare. Mai intii, sa vedem cum stam cu incasarile din taxele si impozitele deja existente si vedem ca e… jale. Mai apoi, sa vedem citi bani se risipiesc clientelar in sistemul de sanatate. (Paranteza: ca om care munceste pe brinci, as prefera oricind sistemul american!). Si, intre una si alta, sa vedem cum si-au propus parlamentarii dublarea propriilor bugete, sa-si ia covoare si laptoape! Ca ei nu stiu unde sa apese pe butoane, nici nu mai conteaza!
Dar, decit sa faci sa functioneze justitia, decit sa-si dezamagesti firmele de medicamente, decit sa pui fiscul sa-si faca treaba, nu e mai simplu sa pui noi taxe si impozite? Ca doar e solutie verificata de vreo 16 ani! Si atunci intreb: unde e ruptura aceea promisa cu „sistemul ticalosit”? Il ungem in continuare pe spinarea contribuabililor onesti, ca poate va functiona mai bine. Haidade, nea Marine, stim amindoi la fel de bine despre ce este vorba!