Mi-aţi tăiat aripile
o dată
şi încă o dată
şi apoi iarăşi
Acum nu vă mai osteniţi:
ele mi-au crescut în interior!
Buna ziua,
Locuiesc in comuna Baneasa, judet Giurgiu. M-a ajutat Dumnezeu si am publicat un numar de carti. Daca este nevoie voi da lista lor, editura, an aparitie. Doresc sa va trimit alaturat un numar de poezii din care poate veti alege ceva. Pot sa mai particip cu poeme haiku, aforisme, povestiri scurte, fragment roman, teatru, articole diverse.
Cu deosebita stima,
ion untaru
Dor
Când lacrimile
dau pe dinafară
toamna,
dorul meu
se mută în cocori
Îndemn
Şterge, şterge oglinda
până devii transparent
Aleargă, aleargă
până îţi pierzi greutatea
şi începi să zbori
Sus,
tot mai sus
până dai de Dumnezeu!
Condamnare la întuneric
În fiecare noapte
ni s-a furat câte o statuie din oraş
Pe urmă,
nu s-a mai luminat de ziuă
Decadenţă şi grandoare
Mângâiată cândva
de mâinile reginei
harfa zăcea acum
sfărâmată de un clovn
Predestinare
La naşterea fiului lor
mama a implorat ursitoarele
să aibă parte de un flăcău chipeş
care să trăiască ani mulţi
şi să cunoască ceea ce ei
îi rămăsese străin în viaţă -
fericirea
Tatăl în schimb
îşi dorea un copil voinic
înalt şi spătos,
bun ca pâinea lui Dumnezeu
Ursitoarele însă
l-au menit să sufere
Psalm
Bate-mă Doamne,
că mai mult am greşit
decât am iertat
Ardere
Încolăceşte-mă cu drumurile tale
din trupurile noastre
curge nisip cald
Inamicul public
Sugrumătorul de piane
trăieşte printre noi
şi se hrăneşte cu dizarmonia
noastră de fiecare zi
Scherzo
Nebunul satului
era singurul dintre noi
care poseda un certificat de sănătate
Condiţional
Numai după ce treci
prin triunghiul de aur
poţi deveni un substantiv comun
Ploaia de lumină
căzând diferit
pe fiecare dintre noi
Daţi-i fiecărui om câte o carte
şi toţi vor învăţa să zboare!
Condorul
Fericit condorul
pentru care piscurile munţilor
nu sunt niciodată prea înalte
Condorul
invidiat de toate vieţuitoarele pământului
şi care pe noi, oamenii
ne vede din ce în ce mai mici
Condorul
care nu moare
decât fulgerat de vânător
De vânătorul
care nu poate ajunge la el
Recompensă
Mi-aţi tăiat aripile
o dată
şi încă o dată
şi apoi iarăşi
Acum nu vă mai osteniţi:
ele mi-au crescut în interior
Zbatere în gol
Încercând să fugă
din calea destinului,
omul aleargă
în întâmpinarea lui
Să nu râdeţi
Toată noaptea visa
cai verzi pe pereţi
Dimineaţa se trezea devreme
pentru a şterge urmele copitelor
Cercul magic
Desenaţi un cerc în jurul meu
şi toată viaţa voi încerca
să evadez
Viciu ascuns
Vorbim repede
şi ne înţelegm
din ce în ce mai puţin
Lumea se schimbă
pe bancnote din ce în ce mai mici
Statuie vorbind
Cioplitorule aruncă-ţi dalta
Adevărul pe cre îl cauţi
nu se află în mine;
Eu sunt EROAREA!
Domnul Liszt
A venit aseară cu-o trăsură
L-a adus un înger mai de sus
Nu voia să vină dar, supus
A bătut tot drumul o măsură
Şi trăsura lui era de ceară
Dar venind jandarmii cu toptanul
Şi mandate pământeşti să-i ceară
Acte şi să-i vadă geamantanul,
A trecut ca duhul prin pereţi
Nu-l simţiţi în suflet cum adie?
De aceea nici n-o să-l vedeţi:
Domnul Liszt e numai armonie!
Miezul nopţii
Temerile ies din ascunzişuri
Dorm bărbaţii în oraşul mort
S-au spânzurat catargele în port
Ca nişte spade pline de tăişuri
Un ţipăt scurt de buhă plânge
Spintecând văzduhurile-n două
Prin hornuri coşcovite luna nouă
Toarnă raze cu miros de sânge
Bacoviană
Priveşte iubito cum plouă
În munţi, printre brazi, pe poteci
Cu boabe şi struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci
De-o mie de ani plouă-ntruna
Şi mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut
Şi gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase
Priveşte iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!
xxxxxxxxxxx