caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica SPUNE



 

Republicii.”Strasse” din Brașov

de (14-11-2010)

Strada nu are mai mult de cateva sute de metri. Pietonala. La un capat este marginita de Piata Sfatului, locul atator manifestari culturale. La celalalt de Piata Revolutiei, loc unde au murit peste o suta de oameni in ’89.Vara  pe mijlocul ei abia lasand loc trecatorilor se intind terase de la un capat la altul.In restul anotimpurilor banci din loc in loc  strajuite de cosuri de gunoi  simpatice.Casele sunt majoritatea de peste o suta de ani.  Cu fatadele  pline de ornamente. Unele cladiri  au fost reimprospatate  si zugravite.Altele asteapta.In general case  cu un etaj altele,putine, se inalta la peste doua.Casele  de la strada se intind cu una doua corpuri de cladiri si in curte. Curti care sunt  un fel de ganguri prelungi fara verdeata si unde  soarele  patrunde greu sau nu ajunge deloc in timpul zilei. Fiecare casa are la parterul dinspre strada  un magazin,un local, o agentie de turism,o farmacie,case de schimb, etc. Magazinele se prelungesc si in curte.Fiecare spatiu este vazut de proprietarul lui ca o mina de aur. Totul pentru comert. Majoritatea spatiilor de acest gen au fost fie redobandite de fosti proprietari fie cumparate de  actualii(prin legile de dupa ’90) si o parte sunt inchiriate. Putini proprietari  vechi sau noi  le folosesc. Cei mai multi le-au  inchiriat  cu credinta ca Dumnezeu le-a pus mana pe crestet si din chiria serioasa o vor duce bine ei si familia pana la si mai  adanci batraneti.Din loc in loc anunturi cu  apartamente de vanzare.Cu pretul cerut,exorbitant, poti sa-ti faci la marginea orasului o casa  plus gradina aferenta.Nu cumpara nimeni.Doar  panza pe care sunt scrise impozantele anunturi  se ingalbeneste incet incet.

Chiriile sunt mari,extravagante  doar suntem pe “strasse”-buricul targului,centrul orasului.Locul unde te vezi cu cineva si este bine sa fii vazut ca sa existi.

La chiriile mari comerciantii umfla preturile peste masura  cu gandul ca dau si ei lovitura. Odata sa acopere chiria  dar in primul rand  sa se umple de bani. Poti cumpara aici  imbracaminte sa  incaltaminte la preturi  la care-ti vine sa suieri precum sirena masinii Smurd. Pe care de altfel la marginea orasului  le cumperi la jumatate. Un suc, o bere sau prajitura bat recorduri.

Toti cauta lovitura. Acum ori niciodata.

De altfel si profilul magazinelor  se schimba frecvent tot la doua trei luni. Atat trebuie noului venit, sa simta mirosul falimentului… Renunta  si lasa  visele de  imbogatire altora care jinduiesc la  “strasse”.

Apare altul la fel de entuziast si crede ca afacerea lui sigur va functiona pe cai mari. Renoveaza localul  dupa   marile aptitudini artistice,lanseaza cu ceremonial deschiderea si totul merge  vertiginos in jos.

Cei ce locuiesc pe “strasse”   sunt deja in varsta ,pensionari sau oricum  nu bogati si  nu cumpara de la magazinele aflate la parterul caselor. Stiu demult lectia.

Ceilalti locuitori ai orasului vin aici asa cum am spus  mai ales sa se vada. Raman turistii si gura casca ajunsi in frumosul oras. Cred ca aici este”staiful”,nivelul,deosebitul.

Indoiti de preturi  totusi nu renunta sa plece din oras fara o amintire.

A fost vreme cand tot la patru cinci case se afla cate un magazin de telefonie mobila. Pana cand  apucatura asta  romaneasca a inceput  sa se mai domoleasca. Odata cu ea  au disparut si mare parte din magazine. Ca orice strada de centru ce se respecta si aici  vin muzicantii. De la trupe  de mandoline la singuratici emigranti de prin America Latina. Unul striga  sagalnic si trist dupa Che Guevara, altii impanati precum la muzeu  si doldora de pene multicolore ne duc  departe catre incasi, Anzi  sau Dumnezeu stie ce alta destinatie. Un domn fara o mana canta la nai. Evident cu o cutie de carton in fata. Sta  mai pe sub porti,la  intuneric, de frica politiei comunitare. Probabil nu are autorizatie. Bietul om nu are de-a face cu instrumentul, stie doua melodii pe care le  “arunca” legat si continuu in aerul noptii.

Mai un timp la un colt de strada un barbat plinut cu o palarie cu boruri largi, asezat pe un scaunel de pescar  amintea  trecatorilor tot felul de hituri romanesti. Omul avea o chitara  si ceva voce, canta cu pasiune si   suflet. Oameniilor le placea individul care  a adus putina culoare si neaosism intre atatia  calatori de peste tari si mari si in  doua- trei ore   cutiuta de carton se umplea de bani.

Multi se invart pe aici in speranta ca fac bani.  Doua trei flasnete ce  produc floricele de porumb, batrane  cu niste cosuri de nuiele ce vand buchete de flori de toamna,  tiganusi “gigolo” ce  bat localurile imbiindu-te cu un trandafir pentru partenere,un pictor care zi de zi  isi atarna expozitia de tablouri pe zidul aceleasi case . Tiganusi la cersit,hoti de buzunare care adulmeca prada.

Criza a readus o parte din comert pe alte coordonate.In locul unui magazin de telefoane mobile a aparut o covrigarie.Farmacia, candva  cea mai  mare din oras,  cu spatiu  larg   si fantani tasnitoare  de la care putea sa iei un pahar de apa pentru necesarul medicament de inghitit  si-a  tinut o treime din spatiu restul inchiriindu-l unui magazin de suveniruri kitsch. O librarie care  exista  dinainte de ’89  functioneaza si azi. Semn.Un mic semn si o mare mirare.

Dimineata strada este pustie. Cativa trecatori  catre sau spre locurile de munca.Curentul  ca un vifor ce taie in lung strada si  cativa proprietari de cani ce-si plimba odraslele pe macadamul   lipsit de animatie. Este ora animalelor. Seara nu mai loc de oameni si de gura casca.

“Strasse”. Locul unde daca ai noroc te poti intalni cu oarece “vedete”. Locul unde cu mic cu mare,imbracati elegant,  oamenii urbei si nu numai  ies la plimbare.

Locul unde de fapt nu se intampla nimic important.

Numai iluzia ca aici este buricul orasului.

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Nu am nimic în comun cu „România lui Păunescu”

Nu vreau să am nimic de a face cu “România lui Păunescu”, dacă o astfel de Românie există. Această Românie...

Închide
3.236.112.101