M-am intrebat deseori de ce in facultatile de filozofie sau de istorie nu a fost introdusa si stiinta, atat de vasta si necesara, a gargaunologiei, dupa cum se preda angelologia, stiinta despre ingeri. Mai mult: ingerii nu exista, fapt evident pentru orice om cu scaun la cap, pe cand gargaunii sunt fara numar si continua sa se inmulteasca in ciuda masurilor luate de autoritatile stiintei si ale bunului simt. Ingerii sunt niste zburatoare imaginare care insotesc omul ca niste vise, pe cand gargaunii bazaie suparator influentand chiar mersul lumii.
Un bun manual de gargaunologie ar trebui sa fie structurat pe capitole corespunzatoare unor materii predate in licee si facultati, de pilda: gargaunii filozofiei, barzaunii din istorie, din fizica, botanica, chimie etc. Pretutindeni se intalnesc idei, curente si experimente inutile, gresite sau chiar daunatoare. Ideile despre rase superioare, fii ai soarelui, dreptul divin nu sunt decat gargauni pastrati prin vremuri.
De la filozofia presocratica pana in zilele noastre, nu cred sa fi fost o mai mare invazie bazaitoare ca in „stiinta” socialismului cu corolarul ei, comunismul .
Un mare numar de gargauni cu spoiala, chipurile, stiintifica, intrase in capetele unor nazisti. Se credea ca pamantul e concav, se impunea teoria gheturilor vesnice, echipe de fanatici experimentau teorii hilare.
Gargaunii politicii naziste si ai politicii rosii au invadat tari, popoare, au mutilat fizic si psihic milioane de vieti.
Ca un exemplu de gargauni botanici sta experimentul Miciurin cu merii lui cultivati in nordul Rusiei la temperaturi scazute. Stiinta sovietica era plina de gargauni. Si tinea sa-i exporte.
Planurile noastre cincinale indeplinite in avans, industrializarea fortata, infometarea populatiei pentru plata datoriei externe, cenzura absurda, egalitarismul, au fost altceva decat gargaunii unora sau ai altora, vremelnic inzestrati cu dreptul de a decide?
Ii vezi azi pe multi cu capetele pline de gargauni, de ifose. Isi aroga dreptul de a jigni, de a sfida, de a conduce, de a impune, cu morga, valorile care le convin.
Bazaitul lor acopera gandul decent, rastoarna valorile, contamineaza.
Ca sa ne putem apara, in primul rand, trebuie sa fim atenti, sa-i cunoastem.
Bunul-simt popular ne spune ca nu tot ce bazaie e albina…
Pe langa atatea comisii – multe inutile, propun infiintarea grabnica a unui fel de PNA gargaunologic, care s-ar putea intitula, de pilda, Comisia Centrala de Paza impotriva Gargaunilor – CCPG, din care sa faca parte un grup din elita stiintei si culturii romanesti, plus vreo cativa oameni obisnuiti care si-au pastrat simtul realitatii.
Raspandirea, laudarea ori experimentarea ideilor suspecte de gargaunism sa fie drastic sanctionate.
Gargaunologia devine absolut necesara. Este stiinta despre nestiinta, despre hazard si aiureli costisitoare si, de multe ori, periculoase. Este stiinta asanarii, a eficientizarii prin eliminare.
Daca angelologiei i s-a acordat locul demn si legitim in programa Facultatii de Filozofie din Bucuresti, cu atat mai mult, se impune ca MEC sa propuna si sa dispuna predarea gargaunologiei. Falfaitul ingerilor nu e cu nimic mai presus de bazaitul gargaunilor. Ba, as zice, dimpotriva: barzaunii pot lua, cameleonic, infatisarea Arhanghelului Gavriil, ori a lui Mihail, ca sa nu se vada coada lunga a lui Lucifer…
Iar in varful cozii se afla… acul incarcat cu venin.
Asa ca-s muult mai pacatosi.
Gargaunii.
He, he, Tantzo,
ne lovim aicea deplin. Ca unu’ care toata viata am fost acuzat ca am gargauni sunt partizan al ideii.
Am avut tot felu’ de gargauni: cand vream par mare (sa-mi murdareasca bunatate de guler alb de uniforma), cand vream pantaloni trapez, cand blugi. Pe urma am vrut caine, pe urma n-am vrut inginerie (ce gargauni, dom’le, de unde i-o fi crapat ideea?), aveam gargauni in facultate cand am fost gata sa fiu exmatriculat.
Alti gargauni, cu barba, ca profesor de generala, pe urma gargaunele cel mare, ca musai tre’ sa public prin Vest fara sa cer aprobare de la Codoi. Gargauni pen’ c-am spus ca marea revolutie agrara e o minciuna sfruntata in 1986 la invatamant politic.
Gargauni cat cuprinde pentru c-am lasat pe mana studentilor un computer adus din RFG, pe cand alealalte rugineau in birouri cu husa asternuta cu grija pe ele. Gargauni pen’ ca ma tutuiam cu studentii sau ii picam 85% cand ailalti ii treceau de frica-n februarie-iunie ’90.
Gargauni pen’ c-am cercel intr-o ureche, pen’ ca nu port costum si cravata, gargauni pentru ca-mi pierd vremea pe forum. Gargauni pentru ca
n-am nici un Dumnezeu si ma dau la pana si la sfintii din racla, pentru ca-i vorbesc de rau pe Dieudonne, pe Patapievici sau pe Mihaies.
Te felicit, Tantzo, pentru c-ai adus tema asta-n discutie si, cine stie, daca o iesi la concurs v’un post de lector in gargaunologie, poate ma-nscriu..
Multam, neica, pentru felicitari… Ceea ce zici ca erau “gargaunii” tai nu erau decat niste fluturasi nonconformisti, specifici tineretii; adevaratii gargauni erau si sunt in capetele celor care se opuneau si se opun adevarului si noului stiintific, in toate domeniile. In capetele celor care sustin idei aberante, absurditati, aiureli. A avea curaj in sustinerea ideilor innoitoare nu inseamna a avea gargauni. Cei care franeaza, agresivii, cocotatii vremelnici in nemeritate pozitii politice sau culturale, ei sunt infestati de gargaunism. Ca om de stiinta, ai fi un foarte bun profesor de gargaunologie, adica un luptator impotriva impostorilor care se impun prin aroganta si dispret fiind, in mare masura, niste snobi si profitori de pe urma slabiciunii celorlalti. Niste imparati in pielea goala.
Am citit cu cat curaj si pertinenta ai intervenit forumistic – de ce numai asa? – cu privire la un articol din Jurnalul National, in care erau desconsiderati internautii… Lumea s-a cam schimbat, oamenii nu mai pot fi sub tutela ideilor unor grupulete agresive, nu mai traim in Evul Mediu. Am scris eu acest articolas in graba, dar ideea e chiar serioasa, prea multi gargauni periculosi se strecoara in toate. Iar daca mai bazaie in capetele celor mari, vai de noi, cei mai mici…