Asa cum era de asteptata, motivarea deciziei Curtii Constitutionale nu aduce un raspuns clar privind continuarea sau intreruperea procedurii de asumare a raspunderii Guvernului pe Legea Educatiei.
Fiecare o intelege cum convine partii in care se afla. Emil Boc si Kelemen Hunor declara ca se poate continua procedura asumarii raspunderii, Mircea Geoana solicita Guvernului sa sisteze procedura si sa se treaca in baza deciziei CC la dezbaterea in Senat.
Batalia politica se pare ca va continua cateva zile. Se arunca cu artificii si de o parte si de alta. Deocamdata nu am intrat in armistitiul propus de Presedintele Basescu.
Ieri Basescu a atacat in termeni duri “amestecul” CC in probleme ce tin de decizia Guvernului si Palamentului. Probleme ce tin de economie si educatie si carora, spune presedintele Basescu, li s-a dat o interpretare politica in deciziile Curtii.
CC a fost creata tot de catre organismele fundamentale ale statului. Care au conferit acesteia drepturi de judecator suprem. Instanta suprema in probleme fundamentale ce tin de viata statului.
Ne aflam intr-un cerc vicios in care, prin mijloacele democratiei, o lege (nu ne referim acum la Legea Educatiei) votata de un Parlament (ales de popor) este declarata neconstitutionala. Curtea este alcatuita din un numar de judecatori propusi de partidele din Parlament (conform algoritmului) si care se presupune ca ” fac” acolo linia partidului. Nu se intampla asa totdeauna pentru ca dincolo de linia partidului intervin uneori si interesele personale ale judecatorilor(vezi pensii sau profesori). Nu vorbim aici de interesul national sintagma este prea vaga si prea interpretabila si necesita o convergenta care apare de putine ori in istorie….
Probabil modificarea Constitutiei va aduce dupa sine o eficientizare a Parlamentului (vezi numarul de parlamentari) dar si o crstere a autoritatii acestuia.
Si poate de aici si renuntarea la Curtea Constitutionala. Poate fi una din masurile de reforma. Nimeni nu mai crede acum la douazeci de ani dupa, in necesitatea mai multor centre de putere care sa se controleze si anihileze reciproc pentru a preintampina o dictatura. Momentul din 1992 nu mai este si cel din 2010-2011.
Pana atunci singura solutie este ca toate partidele din Parlament sa lase deoparte lupta politica si sa voteze dupa o analiza corecta cele trei Legi economice si Legea Educatiei. Dupa asta tot in cadrul unui armistitiu care sa lase pe dinafara problemele marunte si sa se inteleaga rapid asupra unor principii clare care sa conduca la modificarea Constitutiei. Cel putin aici ar trebui sa primeze viitorul oricare din partide poate ajunge in urmatorul interval de timp fie la putere fie in opozitie.
Altfel, ca sa revenim la Legea Educatiei, puterea si opozitia vor alerga pe culoare diferite vor obosi concomitent si s-ar putea ca nici una sa nu mai prinda finisul. Si Legea sa ramana undeva atarnata intre regulamentele Parlamentului si procedurile Guvernului. Si alta generatiei sa intre in viata fara niste reguli clare si predictibile.