Meditez o clipa in fata paginii albe pentru ca imi dau seama ca nu stiu cum sa incep. Am de exprimat o idee simpla si n-am gasit un titlu mai potrivit deocamdata decat “Romanismul ca sport” (vom vedea ce iese pana la urma).
Ideea simpla este ca suntem martorii (dar mai ales actorii) unei dez-etnicizari globale fara precedent. Din ce in ce mai multe aspecte ale vietii noastre cotidiene nu se mai relationeaza cu diferitele ritualuri ale vietii carora s-au supus parintii sau bunicii nostri. Nu este scopul meu sa scriu un articol care sa epuizeze subiectul – insa prin definitie stiu ca ma adresez unui public cu acces la Internet. Deci: v-ati pus intrebarea cat de mult a schimbat Internetul in ultimii 2-3 ani viata dumneavoastra? Daca nu v-ati pus-o (putin probabil) va reamintesc cateva exemple: copilul are o durere de cap cu o simptomatologie pe care simtiti ca o puteti descrie. Prima reactie, cautati in Google. Aveti de ajuns fizic la o adresa necunoscuta: folositi un program de generare de harti, nu mai cautati in atlasul de strazi al orasului in care locuiti. Aveti de trimis o felicitare de ziua cuiva, de aratat familiei si prietenilor aflati departe pozele dv. de la casatorie sau ale noului dv. nascut, de expediat o scrisoare. Internetul este raspunsul.
Autoturismele se conduc la fel. Telecomenzile televizoarelor, acumulatorii, s-au standardizat. Functiile telefoanelor fixe si celulare s-au extins, sunt extrem de diverse, dar in mare sunt utilizabile asemanator. Traficul international aerian, maritim si auto se supune cu foarte mici diferente, acelorasi reguli.
Slujbele noastre se transforma aproape integral din activitati cu o substantiala doza de creativitate si provocari la adaptare, in inlantuiri de procese si protocoale. Nu rareori pana si stimularea creativitatii se face in anumite conditii cu sprijinul unor moderatori capabili sa aplice diverse tehnici pentru a obtine un maximum din incercarea unui grup de a gasi o solutie la o problema.
Nimic din cele de mai sus nu este influentat in plus sau in minus de faptul de a fi, cum se spunea in epoca limbilor de lemn, “roman, maghiar, german sau alta nationalitate conlocuitoare”. De fapt poti fi orice altceva: american, italian, japonez si asa mai departe, rezultatul analizei este acelasi. Cultura tehnologica poate crea diferentieri, dar nu si trasaturile etnice specifice.
Si, ce sa vezi? Societatea moderna evolueaza in directia rasplatirii celor care stiu sa utilizeze internetul, sa conduca un autoturism, sa foloseasca o telecomanda si un telefon mobil, sa construiasca punti de colaborare creativa cu colegii de serviciu (de orice etnie ar fi ei) pe care sa le transforme in noi procese si protocoale in masura sa aduca succes afacerii pentru care lucreaza. Societatea rasplateste pe cei care stiu sa comunice, stiu sa-si tina sub control trairile intense, sunt capabili de empatie. Societatea globala rasplateste preponderent roluri care nu au nici o legatura cu etnicitatea. (Exceptie: categoria politicienilor profesionisti, dar anticipez schimbari majore in aceasta directie, despre care sper sa am o sansa sa scriu in viitor).
Din perspectiva descrisa mai sus, avand poate si avantajul de a fi muncit si trait in mai multe tari, am ajuns sa privesc mediul etnic in care m-am nascut dar si pe cel in care-mi desfasor curent activitatea ca pe un grup oarecare de oameni (intamplator vorbim aceeasi limba), la fel ca toti oamenii de pe planeta asta, iar cerintele de excelenta pe care le am de la mine, ca pe un efort cu care sunt dator.
O data mie insumi, ca sa am o viata mai buna in schimbul unor actiuni capabile sa faca o diferenta pozitiva in viata lor.
A doua oara noua, ca grup luat in ansamblu, care trebuie sa supravietuiasca avand o politica proprie, intre miriade de alte grupuri care au exact acelasi lucru: politici proprii.
In fine, cred ca am reusit sa exprim in cuvinte ceva care incerc de mai multi ani sa spun, de cand, spre surprinderea mea totala, am aflat ca am fost arestat in miez de noapte din motive politice. A scoate un ziar impotriva lui Ceausescu la vremea aceea mi se parea… un gest cetatenesc firesc. Stiam ca facem un lucru ilegal, dar in mod ciudat singura ilegalitate reala pe care o vedeam eu consta in difuzarea unei publicatii neinregistrate, realizate cu litere furate din tipografie.
Traim intr-o lume in care nu prea mai exista loc pentru practicarea etnicitatii ca profesiune. Ca sport, ca hobby, afirmarea originii sub diferite expresii este mai mult decat bine-venita! Societatea rasplateste, intre altele, si pe cei care nu-si uita si nu-si denigreaza radacinile.
Sa practicam romanismul ca sport insa, daca vrem sa avem un loc in arena secolului XXI. Un tricou pe care scrie “Romania” e bine venit si salutat. O diploma, o medalie, o patalama oarecare pe care scrie “Romania”, sa nu ne facem iluzii, nu are nici o valoare inaintea competitiei. Mare atentie chiar, in lumea imperfecta in care traim, astfel de insemne pot fi percepute chiar ca un handicap (daca e sa ne referim doar la puzderia de doctori in stiinte pe care i-a produs Romania in ultimii ani si despre care se stie foarte bine cam peste tot in lume… – dar asta e alta poveste). Retineti: CA SPORT.
Stimate D-le Stefan,
V-am descoperit din pacate abia anul acesta si toate articolele au primit calificativul 5. La ultimul articol V-am oferit un 4 din impresia ca nici Dv. nu erati sigur ca aveti sau nu aveti dreptate in a te debarasa de un patriotism exagerat! Eu asi zice: patriotism cumpatat – da, nationalism – nu. Da-este numai atunci cand imparti iubirea de patrie cu toate locurile unde ai trait (tot un fel de „patrii”) in parti proportionale a ceea ce ti-au dat aceste „patrii”pt. tine in formarea ta ca individ. Pe exemplul Americii, pe care il preia intreaga lume de pe aceasta planeta unde nu conteaza in ce stat te-ai nascut, suntem catatenii acestei planete si iubim mai mult sau mai putin cate un colt din el. Succes+sanatate si viata lunga „tutulor”celor care gandesc ca noi.
——
Draga domnule Ebenstein, va multumesc pentru ecoul dv., pentru notele de 5 dar si pentru aceasta nota de 4. Persoane ca dv., care isi motiveaza atitudinea, dau sens acestei noi forme de presa, interactiva, pe care o promovam in ACUM. La fel as multumi si pentru o nota de 1 daca ea ar veni cu un argument.
Pentru ca mai important decat orice este sa comunicam, sa ne spunem parerile. Din aceasta se naste un nou sens pentru multi dintre noi.
Profit de ocazie ca sa va ofer o explicatie suplimentara la ceea ce am scris. Sunt adeptul ideii ca suntem cetateni ai aceleiasi planete, dar fiecare ne-am nascut undeva si purtam amprenta acelui loc. Mai concret, in acest context, mi se pare ca „romanismul” cum il numesc in materialul propus, este o trasatura intima a celor care ne-am nascut acolo, o camasa fina de in daca vreti, pe care o purtam lipita de piele – si pe care nu trebuie s-o aratam ostentativ, „ca profesiune” la toata lumea. Dv. faceti o nuantare intre patriotism si nationalism, cu care sunt in principiu de acord. Fata de aceasta nuantare, care apare implicit in textul propus de mine, mai adaug un element: sa fim mandri de radacinile noastre si cei care nu au aceeasi origine cu noi ne vor aprecia mai mult. Sa nu incercam sa ne atribuim calitati DOAR bazandu-ne pe aceste origini (incercand sa facem din etnicitate o „profesiune”) – pentru ca dezamagirea va fi suprema.
Draga Stefan,
Este uluitor ca dupa ani sa deschid o carte cu prieteni si sa realizez ca, daca as lua-o dupa etnie nu as avea prea multi prieteni romani, aici, in afara tarii parasite.
Ma bucur ca o persoana prigonita in Romania si condamnata sa devina un promotor al limbii si culturii romanesti in afara granitelor, dupa ani si dureri inca necicatrizate…
Prin tine am exemplu unui patriotism elegant si necontabilizat si neaafisat! Nu stiu citi stiu si nu stiu ca lucrezi si pentru „romanian-jewish heritage”, dar si pentru „romanian heritage”.
Nu stiu citi stiu cit ai realizat si realizezi pentru Romania si lumea din afara ei.
Datorita tie am gasit un spatiu spiritual si gazetaresc in care sa revin ca poet si scriitor, si as spune ca numai datorita romantismului tau si editiei – on line ACUM ma simt acasa, un acasa al limbii in care am invatat abc-ul dar si unde am respirat aerul natal.
M-am alaturat tie si consemnind astfel acordul in a nu uita spatiul limbii romane. Aici as veni si cu completarea ca nu numai romanii din tara au dreptul la a fi patrioti, dar si noi – cei ce traim in diaspora. Sau ne trebuie un certificat de evaluare a patriotismului?
Valoarea nationalitatii se reduce la utilitatea intr-un timp si loc a respectivei natii? Oare este de vanzare fiinta ta? Este adevarat ca in infruntarea dintre indivizi si grupuri se evidentiaza valoarea dar de fiecare data o anume valoare(calitativa). De exemplu, boxerul roman se bate cu boxerul negru si se dovedeste ca boxerul negru bate pe cel roman. Iata valoarea calitativa si cantitativa a boxerului negru.
Al doilea exemplu: rasa alba a creat cultura actuala, rasa neagra a creat o cultura primitiva.Cum le comparam? Civizatia europeana este eficienta cea africana ineficienta. Cum apreciem valorile aici?
Are loc transferul de la lupta intre colectivitati la lupta intre indivizi pierzandu-se valoarea cuceririlor grupurilor. Astfel se accelelereaza procesul devenirii comunismului mondial.
Simtirea mea nu-mi permite sa admit egalitatea.
Argumentele vor veni ulterior. Oricum este de dicutat si transat aceasta problema.
Problema calitatii raselor si subraselor umane este o problema de cea mai acuta actualitate. Nu se vrea dezbaterea ei pentru ca puternicii timpului o transeaza tehnico-militar intr-o istorie subterana si murdara.
—–
Domnule Zob, dv. faceti multiple confuzii. In primul rand, daca nu stiati, exista romani negri. Sper sa nu va surprinda afirmatia mea. Sunt copii nascuti din casatorii mixte, care vorbesc o romana perfecta, pot practica si boxul, dar am vazut dintre ei si prezentatori la TVR. Astfel ca a crea un exemplu pe ideea roman versus negru, e gresit.
In al doilea rand, articolul propus de mine nu face nici macar o aluzie la superioritatea raselor in raporturile reciproce, deci a aduce discutia pe acest taram reprezinta o limita dincolo de care incepe sa existe riscul nepublicarii in ACUM – nici macar a unui ecou. Nu cred ca ati intalnit in paginile noastre vreo forma de discriminare rasiala.
Mai interesanta mi se pare ideea din finalul ecoului dv. Bineinteles, daca doriti s-o dezvoltati.
Stimate D-le Stefan,
Am ceva de comentat in legatura cu sfirsitul articolului: sint de acord ca de dragul de a avea studenti in Romania, in ultimii ani s-au dat foarte mule diplome de tot ce vrem si poate exista pe acest pamint, dar asta e chestie generala. Lucrez de aproape 7 ani intr-o companie din afara tarii si am intilnit doctori in chimie, cu doctorate facute in SUA, Anglia si va pot spune ca nu dau doi bani pe diplomele lor, sint „0”. Eu nu am doctorat, am doar diploma universitara din Romania, si aici unde sint, sint mindra de aceasta diploma romaneasca, pentru ca dau lectii multor doctori in chimie, cu doctorate facute in SUA si Anglia. Si in al doilea rind, sa nu uitam ca avem inca universitati bune, un exemplu este informatica. In acest domeniu pot sa va spun ca in stainatate diploma din Romania atirna foarte greu in sensul bun.
Iar in compania in care lucrez, ca si chimist, de asemenea romanii sint foarte apreciati.
Deci in concluzie :1 – in foarte multe domenii romanii sint apreciati iar 2 – diplomele de doctorat , peste tot in lume au inceput sa se dea foarte usor.
Gabriela
—–
Stimata d-na Gabriela, va multumesc pentru ecoul dv. Cine va spune ca va recunoaste meritele pentru ca sunteti romanca, vrea fara indoiala sa va faca o placere. Romanca si chimista era si Elena Ceausescu, dar probabil nu v-ar fi ajuns nici la degetul cel mic din punct de vedere profesional. Cu alte cuvinte, faptul ca dv. ati invatat bine si va indragiti si practicati cu placere si succes meseria, nu prea are legatura cu etnicitatea.
Din pacate eu nu pot vorbi decat in numele propriei mele origini in acest moment, atat de detaliat, ca sa fac si alte observatii care nu au fost incluse in textul propus. Daca as fi avut mai multa „anvergura” as fi spus ca acelasi lucru care se aplica pentru noi ar trebui sa se aplice la toate etniile. Din pacate, in secolul in care traim, vedem din ce in ce mai multe natii care isi fac din etnicitate o profesiune. Nu le numesc, dar vedeti, unii se cred arbitri ai justitiei internationale, altii ai frumosului, unii ai tehnologiei poate… eu sper ca lumea de maine sa recunoasca omul cu calitatile lui intrinseci iar etnicitatea sa fie o sansa si o sursa de frumusete aparte, capabila sa ne deosebeasca in timpul liber si nu in modul in care suntem angajati in munca sau in aprecierea cu prejudecati a rezultatelor muncii noastre.
Va multumesc pentru ocazia data, de a oferi inca o explicatie la materialul meu. Imi dau seama ca nu multi dintre cei care l-au citit erau si pregatiti sa inteleaga ceea ce am vrut sa propun.
Buna Stimata Doamna sau Domnisoara Gabriela,
Revin in acest sir de „ecouri”in ideea de a clarifica un aspect. Nu cred ca Domnul SN MAIER discrediteaza inteligenta sau capacitatea etniei romane. Este un factor totusi demn de apreciat ca toti acei romani ce se afirma in strainatate, provenind din scolile romanesti de chimie, se afirma si datorita unui sistem superior de recunoastere a valorilor si nu pe criterii nepotiste sau de pile sau de alta factura balcanica.
Exista mereu acel conditional-optativ prezent in Romania si fraternizind cu „daca”, sa realizam ca viata nu se schimba atit de rapid in bine, si ca inca sirul de doritori sa plece din tara este procentual ridicat. De ce oare? Nu cumva pentru ca in Romania li se recunoaste doar calitatea de romani, nu si aptitudinile profesionale, care inca palesc in fata „relatiilor”?
Lantul neintelegerilor se va lungi datorita faptului ca in grup incalcam regula logica a identitatii scriind aceleasi cuvinte dar intelegand idei diferite. Se intampla acest lucru si la case mari dar pentru ca suntem noi cei de aici e bine sa ne corectam pe noi cei in fapt. In conditii de restrictii eu nu pot scrie ce inteleg eu de exemplu prin natiune sau etnie intr-o definitie riguroasa. Odata ce notele definitorii ale notiunii devin neprecise atunci si clasele de obiecte desemnate prin ea devin neclare.
Tema atacata de autor e prea mare chiar si pentru editorial. Autorul a aprins un foc pe care nu-l va putea el insusi stinge.
Eu unul, nu am spatiu de manevra.
—–
Aveti cat spatiu de manevra doriti domnule Zob, ca dovada ca lasam sa intre si acest ecou destul de confuz. Problema e ca ACUM ofera un spatiu enorm de manevra dar nu toti stim sa-l folosim 🙂 O zi buna! (SNM)
Stimate D-le Florin Predescu,
Se stie doar ca in Romania de azi e mai mult loc pentru lichele decit pentru oamenii capabili si este foarte trist ca putinii care reusesc sa plece (ma refer la oamenii capabili, nu la lichele) sint mai respectati in afara tarii (si asta, cum spunea si d-nul Stefan Maier, nu pentru ca sintem romani ci pentru ca sintem seriosi si muncim bine).
Sa speram ca va veni si timpul nostru in Romania si vom putea sa gasim o slujba bine platita fara PCR (PILE, CUNOSTIINTE, RELATII).
Daca acum 7 ani ma simteam umilita de faptul ca ni se arunca un salariu de 100 $, iar al 13-lea salariu era dat cu o zi inainte de Craciun, aici unde sint in prezent mi-am regasit demnitatea de om.
Dar intrebarea mea este: citi din cei bine pregatiti au sansa sa plece spre mai bine? Din pacate, putini.
Si o alta intrebare „Ce s-ar intimpla daca ar ramine in Romania numai LICHELELE?”
Domnule Maier,
Marturisesc ca nu inteleg foarte exact ce argumentati in articolul scris. Romanismul ca sport? Ultima data cand romanismul s-a manifestat lucrurile s-au soldat cu deportari, lagare, exterminari si o frumusete de dictatura in toata regula. Ce are sa fie diferit daca romanismul e practicat ca sport? Numere pictate pe camasile verzi?
Nu inteleg nici sfarsitul articolului, pentru ca nu inteleg in ce sens folositi cuvantul handicap. Il folositi in sensul lui modern, insemnand dezavantaj? In acest caz interpretez corect fraza cu doctorii romani binecunoscuti in strainatate ca sarcastica. Sau il folositi cu sensul lui original de avantaj? In acest caz, fraza cu doctorii romani binecunoscuti in lume e de o naivitate totala.
Nu stiu exact daca ati fost naiv sau sarcastic, prin urmare, dar in cazul in care ati fost naiv, dati-mi voie sa va prescriu o doza de realism. Sunt un doctor (in stiinte, nu medic) si sunt din Romania. Nu am sa port niciodata un tricou pe care scrie Romania, si nu am sa imi lipesc nici un abtibild cu Romania pe masina. Asta nu pentru ca sunt un venetic, globalizat, neatasat sentimental de nici un loc. Dimpotriva, port cu placere tricouri cu numele universitatii care m-a educat, si chiar acum am sa ma duc sa imi cumpar un tricou cu numele universitatii unde lucrez. Nu am sa port nimic cu Romania, pentru ca Romania nu a contribuit cu nimic la ceea ce sunt. Tot ceea ce am realizat am realizat in ciuda faptului ca sunt roman, ca in Romania am primit o educatie din cele mai proaste, ca nu m-a invatat nici un profesor roman sa scriu si sa gandesc critic si logic. Tricou cu Romania? Romanismul ca sport? Are you serios?
Doru Motoru
—–
Domnule Motoru, argumentez un lucru simplu: a-ti afisa ostentativ originea etnica in lumea contemporana, este o greseala. Nu da nimeni doi bani pe calitatile pe care le avem fara a munci pentru ele. Dupa zeci de ani in care li s-a spus romanilor ca sunt cei mai destepti, cei mai frumosi, etc. trebuie sa li se mai spuna si sa puna mana sa se educe, sa munceasca, sa fie urbani in ceea ce fac. Pentru a li se castiga votul, nu le pune nimeni o oglinda a realitatii in fatza. Noi nu avem nevoie de acest vot, deci ne permitem sa le spunem care sunt problemele lor.
A confunda romanismul cu „camasile verzi” este insa o greseala cu nimic mai daunatoare. Va pot da sapte exemple de romanism pe nerasuflate, nici unul cu legatura cu „camasile verzi:
– a fi pasionat de istoria moderna a Romaniei;
– a colabora la un ziar romanesc;
– a scrie poezii in limba romana;
– a face periodic donatii unei case din Romania care se ocupa de persoane dezavantajate(handicapati, orfani, etc.);
– a colectiona obiecte romanesti: artizanat, pictura, etc.;
– a sarbatori cu prietenii ziua de 1 Decembrie;
– a vorbi copiilor frumos despre Romania, oriunde ne-am afla in lume. A nu denigra tara, oricat de rau i-ar fi si pe mainile oricarei administratii ar incapea. Va veni si o vreme cand Romania va fi libera, va asigur.
Mai doriti? Mai am exemple 🙂
Cat priveste doctorii in stiinte, bineinteles ca am fost sarcastic. Din nefericire pentru cei care-si merita titlul (lumea este si ea plina de prejudecati) in ultimii ani s-au dat doctorate pe banda rulanta in Romania, multor neaveniti, capsomani, bisnitari si lichele. ACUM incearca sa indrepte acest fenomen pe masura puterilor noastre, sprijinind reformele MEdC din tara.