ACUM.TV

Am tot vorbit in editiile noastre trecute despre minciuna, despre adevar, despre sinceritate… Si nu stiu de ce (?!), printre altele, gandul m-a condus spre mult controversata politica.
S-ar putea sa gresesc exprimandu-ma in cele ce urmeaza: desigur minciuna exista la orice nivel social ajungand de la familie, prieteni – pana la a caracteriza politici statale. Insa nu de putine ori vorbim despre politica spunand ca este mama a tuturor intrigilor si a minciunii; gazda atat de primitoare pentru impostori, umbrela a furtului generalizat, consecinta a intrigilor si a lipsei adevarului.
Am fost pe rand martori ai golirii bancilor, ai inventarii FPS-ului, fondurilor mutuale, apoi altele si altele. La prima vedere s-ar crede ca toate acestea s-au facut „ca in codru”. Asa sa fie? Oare nu s-au facut cu buna stiinta? Mai mult: cu ajutorul unui cadru legislativ bine pus la punct?
Deseori rad in sinea mea spunandu-mi: gresim enorm considerand ca Romania are un cadru legislativ imperfect. Dimpotriva, as zice: are legi exceptionale! (Desigur, pentru cei ce au fost pregatiti si stiu sa le foloseasca in interesul lor. …)
Suntem tentati, atunci cand lucrurile o iau razna de tot, sa ne amintim de ce spunea Goya: Orice epoca tulbure zamisleste monstrifacand, facand desigur referire, la somnul ratiunii.
Monstri, care se dovedesc de cele mai multe ori a nu fi altceva decat niste impostori, gazduiti cu atata generozitate de Maria Sa Politica..

Ce este impostura?
Popularul Larousse zice ca impostura este actiunea de inselare prin aparente false (latinescul imponere, a insela); impostorul fiind persoana care inseala prin false aparente, prin minciuni. Batranul nostru DEX adauga unele sinonime ala imposturii: sarlatania, inselatoria, precizand insa, prin definitia impostorului, acea trasatura specifica absenta din corespondentele propuse: este cel care cauta sa insele, profitand de necunostinta sau de buna credinta a oamenilor sau care cauta sa se substituie altcuiva.
Ca urmare – ma grabesc eu sa trag una din concluziile ce-mi inunda creierul -, impostura mascheaza lipsuri grave precum competenta si buna credinta – adica exact ce trebuie pentru a fi politician al zilelor noastre.
Mergand din aproape in aproape, Impostura si Puterea sunt in mare legatura: Gustul Puterii este extraordinar de excitant; atzatza poftele, ajungand – de cate ori s-a demonstrat – pana la a deforma complet profilul psihologic al persoanei umane. Desigur, nu vom generaliza: este vorba de acele persoane lipsite de curajul raspunderii, lipsite de sinceritate reala si de onestitate etc, etc.
Cu alte cuvinte suntem intr-o situatie de inversare a sistemelor de valori. Oare constientizam cat de grava e o atare situatie? Atat de grava incat efectele pot uneori depasi dimenisiunile efectelor calamitatilor naturale…

Cautand pe internet, intr-una din zilele trecute, profile psihologice caracteristice diferitelor perioade ale istoriei, cateva mi-au atras atentia ca apartinand anumitor impostori si le voi reda in continuare:

“O semi-analfabeta, cu diplome false care se da drept inginer, doctor, academician, de renume mondial si este primita ca atare in Academii ale lumii, pretinde sa dirijeze stiinta, cultura unei intregi tari. Un smecheras cizmar zis comunist, diletant in marxism, vulgar escamotor, ia Puterea si devine – scelerat evoluat in paranoic – dictator al unui Stat pe care-l duce de rapa prin incompetenta infatuata, intr-o Europa intoxicata, care-i asterne covorul rosu oficial sub picioare si-l plimba in caleasca regala. Un Erou al Muncii Socialiste, declarat inginer prin decret prezidential, se fofileaza, prabuseste agricultura, aduce grau din import intr-o tara – granar al Europei, intra/iese in/ din inchisori si cade mereu in picioare ca un etern Hopa-Mitica! O semidocta care nu pune nici virgule si puncte in unicele texte pe care le putea compune, adica la Gazeta de perete, guverneaza cultura tuturor plaiurilor mioritice, nepriceputa in arte le conduce totusi, se ilustreaza, intre altele, prin ucazul de inlocuire a cuvantului biserica prin monument pe placutele din muzee, ca sa fie in ton cu mai marii ei, demolatori de biserici (ba, interzice pana si vanzarea ilustratelor cu sfinti din frescele monumentelor, pentru ca nu cumva credinciosii sa-si faca din ele icoanele care nu trebuie sa se gaseasca in comert). Un cadru universitar este trimis (de Secu, de SRI), pe valuta grea, la congrese, de pilda, ca sa intoxice, soptind calomnii relative la un reputat si respectat coleg conational; altul, educator al teroristilor de la Baneasa, habar nu are de pedagogie, dar ia in mana reforma invatamantului; alta, ratata nespecialista in ceva, clar, consiliaza in orice, de la educatia sexuala, Campania contraceptiva, Anti- Sida, imaginea Romilor, la situatia angajatilor din Armata nationala; un psihiatru devine expert in politica si manager de mass- media; un sinistru ministru al Sanatatii, adevarat dusman al natiei, care a inspirat si a condus prabusirea sistemului sanitar, este pus sa conduca mai departe acelasi minister; o mediocra lectora universitara rasare din senin si, fara nici o competenta in conducere sau experienta de politica noua, fara vointa de aparare a ceea ce proclama, ia in stapanire o universitate iar apoi o intreaga societate; un general specialist in ghips se reconverteste in bizar bancher; un mare grad in Secu externa se reprofileaza ca mare capitalist joaca pe degete partide, produce si vinde mobile de lux si falimente oneroase; trei fratani – unul fost manager de fete plasate Arabilor care-i frecventau barul – cumpara bulevarde cu cladiri cu tot, fac carusele bancare, dau agramate lectii financiare la TV si scapa mereu, fluturand hartii curate; un inginer crescut in puful Nomenklaturii, mitoman cu carisma de duzina, minte poporul si se trezeste fara sa stie cum in cabinetul ministerial de unde emite ordine aiurite, produce nauceala de nivel statal, iar apoi se salta in fruntea democratiei cu iz stangist pentru altii, capitalist pentru sine; alt fost tanar din preajma protipendadei anterioare se da drept persecutat politic (de fapt, cazut mesa in capcana Securitatii, din infatuata incompetenta politica) si, cu atu-ul verbiajului talentat, ia conducerea culturii in vremuri de razmerita si o prabuseste, incurajand – fara acoperire in sistemul local de hartie, tipar, specialisti – o mie de periodice, inclusiv cele porno, dupa care editurile de Stat se impotmolesc, fondurile au secat, activitatile culturale raman ca frunza-n vant; alt fost inginer, Prim-secretar judetean de Partid, vasleste in zig-zag, flutura teoria despotului luminat, se revopseste, din comunist in ne-, invata semnul crucii dar cu palaria pe cap si, declarandu-se liberpansist, conduce spre prapastie o societate eliberata de comunism dar in fond cripto- comunista. Un partid isi ia o titulatura care nu numai ca nu corespunde vreunei clare ideologii, nu numai ca nu reprezinta categoria sociala pe care o invoca in nume, dar o si ignora aproape cu desavarsire.
Un palat al Poporului, al Republicii croit dupa planurile megalomanice ale unui impostor-tipic, devine sediul de inutil lux si de nu mai putina impostura al unui microgrup, fragment minor dintr-o intreaga tara, adica al unei Adunari pe care vulgul inselat a ales-o sa-l reprezinte. Chiriasi fosti nomenclaturisti, se erijeaza in victime ale proprietarilor caselor furate prin nationalizare de catre categoria care stapanise tara si se vrea in continuare stapanitoare pe viata – si cu drept de a le lasa ca mostenire -, a bunurilor pradate.
Mii de impostori, care au tras, ei, in adevaratii revolutionari sau, cel mult, au ajutat la caratul victimelor, detin – si le tin cu dintii – certificate de revolutionar;
Alt prototip: un handicapat-nevazator conduce masina!; un acuzator de frunte al sefilor partidelor din trecut, care a pledat pentru exterminarea lor, se da dizident, devine profet politolog al natiunii; un vechi fripturist de taraba, cata buna de gura, se da drept patriot si seamana vrajba doar de-o iesi ceva. Un fost politician pune anii de puscarie ca diadema pentru a deveni savant, improasca noroi peste numele unor adevarati specialisti – dar, decedati, ei nu-i pot raspunde -, ca sa-si justifice un titlu academic nemeritat, ia in mana comitete si comitii – inclusiv AGA -, fara sa aiba, afara de vanitate, insusirile specifice rolurilor jucate; un inginer cu formatie unilaterala – tot ingineri! de ce nu e pus, aici, un specialist in educatie? – este crezut, probabil, un Spiru Haret si i se da sa dirijeze institutia-cheie a educatiei statale, intr-o faza esentiala a reformei invatamantului.
Poeti adulati in trecutul hulit, scriitori curajosi cu voia Securitatii, ziaristi combativi: suporteri-ceausisti, dizidenti de rangul doi: (pentru ca au protestat contra sanctionarii unui adevarat protestatar, de catre seful mai mititel caruia respectuos ii solicitau clementa spre a fi reprimit in slujba cel sanctionat) apar ca martiri ai neamului, eroici luptatori, conducatori de constiinte, politicieni orbecaind in timpurile tulburi sau orientati la randu-le cu stirea ori fara stirea lor, de diverse Puteri. Atatia indivizi obscuri, aflati in preajma unui punct strategic al unei rascoale, profita de si intretin rasturnarea valorilor.
Cortegiul impostorilor pare nesfarsit – si am mai taiat dintre ei, fara a-i absolvi insa -, ei prolifereaza si, nedezvaluiti, nesanctionati, indeamna la proliferare. Sub pelerina lor mincinoasa ascund si in fond explica toata colcaiala din cutia Pandorei (frumoasa cutie ar putea fi simbol al imposturii). In care bolgie a Infernului dantesc sunt oare cazati? “

Acest articol a fost publicat luni, 7 martie 2005 la rubrica Editorial.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.