Gandul la Martisor si la mama mea care ma priveste linistita de undeva de departe, zapada realmente fantastica asternuta cu un ultim efort eroic al iernii peste noi (o coincidenta deja bizara, pe care o urmaresc de cativa ani face ca vremea din Drumul Taberei sa fie asemanatoare cu vremea de la Washington) ma determina la cateva reflectii despre bunastare. Acea bunastare pe care si-o doreste fiecare femeie pentru copiii ei, acea stare pe care am dori-o cu totii celor care ne-au adus pe lume.
La aceste reflectii va invit, deopotriva pe barbati si femei (la noi in familie exista obiceiul ca de 1 Martie sa ne dam unii altora mici atentii practic nesemnificative, si “baietii” “fetelor”, dar si invers. Intrucat barbatii nu au o zi omoloaga Martisorului, mama avea grija de mine si de tata sa ne simtim cat de cat egali cu ea si cu sora mea…).
V-ati intrebat vreodata ce este bunastarea? Am auzit foarte des in ultima vreme sintagma “sa traim mai bine”. Logica imi spune ca a trai mai bine este sinonim cu… a avea o bunastare mai mare. Fac aceasta tranzitie de la a trai mai bine la bunastare pentru ca a trai mai bine are multiple conotatii culturale, pe cand conceptul de bunastare poate fi aplicat unor grupuri largi de oameni fara a incepe taman de la considerentele culturale.
Scoala de sociologie americana recunoaste sase componente principale ale conceptului de bunastare: Sociala, Ocupationala, Spirituala, Fizica, Intelectuala si Emotionala.
Nu-mi propun sa adresez acest subiect la nivel academic, dar am sa fac, in viteza, o comparatie a bunastarii americane cu cea romaneasca, folosind paralele pe toate aceste coordonate.
In plan social, americanii sunt un popor foarte gregar. In pofida unor accente rasiste care reprezinta totusi cazuri izolate, „xenofobia americana” nu se compara nici cat negru sub unghie cu xenofobiile „de tip european”. Americanii au nu doar o deschidere virtual nelimitata fata de orice popor si cultura, absorbind noul cu curiozitate vie si admiratie, invitand la diversitate si dezinvoltura, dar si din punct de vedere religios au un respect incetatenit pentru orice religie diferita de a lor – cu conditia sa nu fie fundamentalista. Diferentele fata de Romania va invit sa le evaluati singuri. Iar daca va intrebati ce fac americanii cu etniile care sufera de infractionism endemic (stiu ca multi va puneti intrebarea), ei bine pentru ei au un raspuns foarte simplu: le aplica legea.
Bunastarea ocupationala (si nu numai) in America este asigurata de o (una) slujba. De cele mai multe ori, intr-o familie, daca unul dintre parteneri munceste, este suficient pentru a-si asigura lui insusi, celuilalt partener si pentru copii, o paine pe masa si un acoperis deasupra capului. In Romania de azi, destul de des o slujba nu este suficienta nici pentru cel angajat.
Sub aspect spiritual, pe langa toleranta proverbiala, americanii sunt mari amatori de spectacol. Ceea ce in culturile traditionaliste europene este adesea centrat pe divinitate, pe supranatural si ritual, in America isi muta centrul de greutate pe individ si pe calitatile neobisnuite ale omului, impinse uneori la extrem. Bunastarea spirituala devine in acest fel mai degraba o exacerbare a Ego-ului decat o “integrare cu un Spirit”. Romania copiaza cu nesat acest model, reflectat in special de canalele de televiziune. Noul Spirit este dictat atat in SUA cat si in Romania de … Zeul Televizor!
Fizic vorbind si incepand din perspectiva alimentatiei, SUA este lovita de obezitate iar Romania de proasta nutritie. Decalajul este atat de mare intre cele doua tari incat cred ca familii egale din cele doua tari consuma de la simplu (Romania) la dublu (SUA). Nu e vorba doar de mancat in cazul SUA, ci si de o risipa incredibila, efectiv de multa mancare aruncata. Bunastarea fizica devine incet-incet in SUA o problema nationala. In Romania este complet neglijata. Se va putea vorbi despre bunastare fizica in Romania atunci cand va avea sens, si va avea sens cand Bucurestiul va avea o piscina de agrement accesibila acelui angajat despre care vorbeam mai sus, caruia deocamdata nu-i ajunge salariul pentru chirie, mancare si imbracaminte.
Despre bunastarea intelectuala, a carei definitie o vad ca fiind accesul neingradit si nelimitat la posibilitati de cultivare a calitatilor intelectuale, se pot spune multe. In continuare insa, si fara ipocrizie, mi se pare ca persista un paradox: te poti cultiva intelectual de cateva ori mai bine in Romania decat in SUA. Pe de alta parte, te poti afirma intelectual de cateva ori mai bine in SUA decat in Romania.
In fine, bunastarea emotionala… cred ca este o “constanta de individ”. Nu se pot compara popoare intregi pe coordonate emotionale. Pretutindeni exista fericiti si nefericiti, indiferent de latitudine si longitudine.
Cineva imi spunea mai zilele trecute ca gandesc cum gandesc pentru ca traiesc in lumea in care traiesc – oarecum o lume a bunastarii, la adapost de griji. Nu cred ca este asa. Cred ca ma aflu unde ma aflu si fac ceea ce fac tocmai pentru ca periodic fac o evaluare a bunastarii mele si aleg sa traiesc mai bine luand masuri ca sa fiu echilibrat din toate aceste puncte de vedere: social, ocupational, spiritual, fizic, intelectual si emotional.
Ceea ce-i invit si pe cititorii nostri, azi 1 martie 2005, intr-un mic exercitiu mental care nu va costa nimic. Este martisorul meu, atat pentru fete cat si pentru baieti!
Martisorul tau, cu destinatia pentru noi, are un continut ce ne face sa reflectam indelung la viata pe care o traim. Eu iti multumesc pentru acest dar, singurul pe care l-am primit de 1 martie. Ai foarte multa dreptate in ceea ce afirmi. Cele 6 criterii de evaluare a bunastarii sunt valabile in intregime numai pentru tarile dezvoltate.
Pentru Romania, de obicei lipsesc cel putin trei dintre ele si anume: fizic, emotional si social. La noi relatiile interumane sunt dominate de lipsuri, stres si nesiguranta zilei de maine.
Deci in Romania nu poate fi vorba (cel putin deocamdata), de o bunastare, ci mai degraba de o lupta acerba pentru existenta si aici ma refer la marea majoritate a romanilor, nu la varfuri. Aceasta lupta nu a facut altceva decat sa distruga societatea romaneasca si pe roman. A disparut orice urma de omenie, iar daca aceasta se mai afirma cate o data, din parte celor care traiesc intr-adevar bine, acest fenomen nu are decat un caracter populist sau urmareste obtinerea unui capital electoral, iar aceasta falsitate transpare din ce in ce mai evident, pe ecranul tv-ului.