Cu vreo douazeci si cinci de ani in urma, pe vremea cand incepusem sa deschid ochii si sa vad mai bine ce este in jurul meu, am scris un text pe care as vrea sa-l transcriu azi, adaugand la el cate un mic comentariu legat de ce s-a mai intamplat intre timp.
Puterea reala a unui om depinde intai si-ntai de propria lui sanatate.
Apoi, de sanatatea celor care ii pot da din puterea lor si, adesea, de sanatatea celor carora el simte nevoia sa le ofere din puterea lui.
Timp de 25 de ani am constatat ca nu exista modalitate mai buna de a-mi conserva puterea decat grija pentru sanatatea celor apropiati.
Mi se pare un lucru evident ca puterea unui om nu poate proveni din capacitatea lui de a inchiria altora bunuri aflate in posesia lui si care-i prisosesc.
Timp de 25 de ani am descoperit ca grija celor multi de a nu fi saraci este direct proportionala cu avutia lor materiala.
Nu pledez impotriva proprietatii private, datorita dreptului la intimitate, care este un drept fundamental al omului. Intr-o lume cu resurse limitate, acest drept nu poate fi asigurat cu adevarat decat de proprietatea privata asupra unor bunuri. (Dupa cum orice forma de proprietate privata care atenteaza la intimitatea cuiva este incalificabila, dar asta este alta poveste).
Peste 25 de ani mi-am dat seama ca intimitatea este posibila si fara proprietate privata si ca, in general, cei de langa tine – si mai ales necunoscutii – sunt atat de preocupati de propriile lor probleme incat cu greu baga de seama ce faci, cata vreme nu are o legatura directa cu ei.
Nu spun nici ca detinerea unui mare numar de proprietati private si bunuri este un lucru imoral in sine. Atata doar ca proprietarul lor nu devine mai puternic prin detinerea si eventual inchirierea acestor proprietati.
Am inteles acest lucru si mai bine peste 25 de ani cand am avut ocazia sa cunosc milionari reali avand caractere uluitor de slabe.
In realitate, peste un anumit cuantum de bunuri aflate in proprietate privata, adaugarea de noi proprietati iese complet din sfera remarcabilului.
Nici peste 25 de ani nu mi-am schimbat parerea.
Dimpotriva, acumularile care, sub o forma sau alta se transforma in cultura, in relatii de incredere intre oameni, sunt cele care amplifica puterea umana si dau un sens vietii. In acelasi timp, ceea ce nu se poate conserva in cadrul natural al unei culturi nu va rezista, indiferent de ingradiri. O societate sanatoasa se va ocupa mai mult sa planteze arbori noi decat sa se lupte cu trunchiuri putrede.
Urmaresc astazi, peste 25 de ani, cum in loc sa se investeasca un efort urias (este nevoie de asa ceva!) in reforma sistemului justitiei din Romania, s-a inceput circul dosarelor coruptiei. Cine-i va judeca si cum? “Bucurati-va, plosnite, si incercati sa prindeti tratamentul asta cu parfum, care va va da imunitate la vremea cand vor veni medicamentele reale!” (parca i-am auzit, strigand)
Astfel, alaturi de sanatate, cuvantul pe care STII ca omul de langa tine si-l va respecta fata de tine, este cel care iti da o reala putere. Cuvantul prietenului este cea mai de pret proprietate si iata, nu-ti apartine.
Dupa 25 de ani mi-am pastrat si parerea asta. Am invatat insa ca daca vreau sa-mi pastrez prietenii, trebuie sa nu le cer cuvantul – sau sa-l returnez grijuliu atunci cand mi se ofera. Mi-am dat seama ca in prea multe cazuri ni se fac promisiuni nu pentru ca se doreste indeplinirea lor ci pentru ca aceia care le fac se considera prea slabi ca sa le indeplineasca, in lipsa unei constrangeri pe care si-o impun singuri. Situatie in care se aplica inceputul penultimei fraze la care ma gandeam acum 25 de ani si, probabil, ca si mine, multi altii, cu mult timp inainte si in viitor…
Am citit de doua ori editorialul tau si tot n-am inteles de fapt ce vrei. Parca undeva zici ceva de Ministerul Justitiei, care in loc sa reformeze actul de justitie, se ocupa de dosarele de coruptie. Oare am inteles eu bine? De ce crezi ca nu ar putea face amindoua temele odata? Reforma justitiei este un proces indelungat, n-o sa-ti poata oferi rezultate dupa citeva saptamini de guvernare … Dosarele coruptiei reprezinta urgente: vin presiuni din toate directiile ca sa se faca curatenie in tara. Nu vad nimic rau in asta.
Restul articolulu recunosc ca ma depaseste, ceva cu copaci plantati in loc de trunchiuri putrede bagate la bataie, inchirieri de bunuri, vorbe de la prieteni, milionari slabi de caracter, etc. Pot doar sa sper ca dupa 25 de ani o sa scrii mai bine …
————–
Ray, am o presimtire ca dosarele coruptiei n-o sa ajunga nicaieri. Evident ca n-am nimic impotriva instrumentarii lor. Spun doar ca prioritara din punctul meu de vedere este reforma – si in urma ei se va vedea ca se rezolva si dosarele respective – altfel „se pune caruta inaintea boilor”. Comparatia cu trunchiurile bolnave este potrivita: lupta cu aceste dosare va absoarbe energiile Justitiei iar reforma va trece pe un plan secundar, pe cand daca reforma ar fi pe primul plan dosarele respective s-ar rezolva aproape de la sine. Asta vreau sa spun.
In rest, sa te auda Cel-de-Sus si sa mai scriu si peste 25 de ani. Daca o voi face si la vremea aceea, aproape ca o sa fiu multumit sa scriu si mai slabut 😉
Am citit si eu articolul de mai multe ori cautind in el noul.
Intradevar, ideea unei actiuni radicale depaseste ideea remedierii situatiei existente.
Nu transpare din text deschiderea, directiile posibile. Testati numai interesul pentru problema? Ar fi bine sa adresati noile idei oamenilor de actiune, celor aflati pe pozitii eficiente si intr-un mod mai ascuns ca sa poata folosi.(Nu cred ca Alianta este revolutionara). Daca pot fi facute publice ne cam intereseaza.
Si eu cred ca, fara o reforma reala a justitiei, ameliorarea coruptiei la toate nivelele din Romania nu este posibila.
Sustin, de asemenea, punctul de vedere potrivit caruia investigarea coruptiei „de elita” la vederea zilei este doar o parte a unui proces de normalizare care nu poate avea rezultate durabile in afara reformei reale din Justitia romaneasca.
Cum? Cu oameni de justitie moderni si profesionali (in mentalitate), deschiderea dosarelor Securitatii, analizarea actelor de justitie clemente cu coruptia din ultimii 15 ani, introducerea si aplicarea regulilor / modelelor de justitie din America de Nord si Uniunea Europeana.