Trenul pare sa fie de la o vreme incoace o sursa de subiecte de inspiratie pentru mine.
Uneori stau de vorba cu calatorii. Imi place sa intru in vorba cu oameni necunoscuti in astfel de imprejurari, sa-i provoc cu tot felul de teme, sa “fotografiez” o particica din viata lor. Le ofer, cu sinceritate, “fotografii” din viata mea si, la randul lor, procedeaza la fel. E uimitor cat de deschisi pot fi oamenii in tren.
Astazi stau de vorba cu Jack B. Rezulta foarte repede ca avem o cunostinta comuna, pe fostul ambasador al SUA in Romania. (Aveam sa aflu mai tarziu, cautand in Google ca Jack B. este unul dintre cei mai cunoscuti specialisti americani in probleme de frauda fiscala internationala, cu audieri in fata Congresului, zeci de articole, carti, seminare in intreaga lume…).
Jack stie deja ca vin din Romania. Imi povesteste despre experienta lui de cateva saptamani petrecuta in tara, in 1998. Frumusetile Vaii Prahovei, Poiana Brasov, ospitalitatea oamenilor… Totusi memoria ii este chinuita de imaginea de dinaintea revenirii in SUA. Pe aeroport, o femeie de serviciu spala un mozaic murdar cu o carpa murdara folosind apa murdara dintr-o galeata murdara. Jack isi aminteste si de zidurile Inspectoratului General al Politiei, de pe care spune, ai fi putut razui straturi groase de nicotina. Acolo a incercat sa comunice cu o clasa alcatuita din grade superioare ale Inspectoratului, dar nici unul dintre cei carora venise sa le prezinte oportunitatile moderne de frauda fiscala nu avea un calculator si nu stia sa foloseasca un calculator. Asa ca le-a spus alte povesti…
Chestiunea ma duce cu gandul la campania recenta declansata de Parchetul National Anticoruptie impotriva unor fraude bancare majore – consecinta clara a vizitei presedintelui Basescu la SRI, din primele zile ale mandatului – oare cat de sofisticati sa fi fost hotii astia de nu i-au prins atatia ani, cand insisi politistii lucreaza inca cu mijloace atat de simpliste? “Au avut sau inca au protectie politica”, ma linisteste Jack.
Jack stie, pe de alta parte, ca fenomenele care se intampla la noi nu sunt unice in lume. Coruptie exista peste tot. Guvernele insa, asemenea dinozaurilor, pana sa se adapteze la o situatie reala din teren, se trezesc ca respectiva situatie s-a schimbat. Noile guverne pe de alta parte, au de dat un examen anticoruptie in primele 6 luni de la instalare. Cam toate guvernele pe care le stie au ajuns sa fie corupte dupa primele 6 luni, de “oamenii de casa” ai guvernelor anterioare.
Crima transfrontaliera este insa si mai interesanta. Imi da exemplul unui hot din Kenya care a furat o masina din statul Maryland, a vandut-o si apoi a revenit in tara natala. Birocratia este atat de mare (incepandcu SUA) pentru pedepsirea lui incat, practic, chiar daca se stie totul despre infractiune, hotul nu va mai fi prins niciodata. Structurile administrative sunt de fapt cele care fac in ziua de astazi posibila crima perfecta.
Se vorbeste foarte putin in SUA despre conditiile care au reprezentat factorii favorabili ascensiunii lui Osama bin Laden. Cata vreme Osama a racolat si a folosit cu succes soldati in razboiul cu rusii, asigurand activitatile murdare care au distrus Afganistanul si au sapat URSS-ul, nu a interesat pe nimeni ce este dincolo de gardurile taberelor de pregatire terorista. Jack imi descrie cum pana si finantarea terorismului taliban a fost lasata la un moment dat pe mana Arabiei Saudite, creindu-se premiselor sutelor de milioane de dolari care au asigurat dezvoltarea retelei Al Qaida. Iar in timpul perioadei de dupa razboi, cultura macului pentru opium, prelucrat in principal in Pakistan si distribuit ulterior pe filiere turcesti si albaneze in Europa, a reprezentat principala solutie economica a unui Afghanistan transformat in baza de operatiuni pentru ceea ce avea sa culmineze cu atacul terorist din 11 Septembrie 2001…
Jack imi vorbeste despre paradisul fiscal din Caraibe. Apoi imi spune ca, dupa opinia lui, doar cativa (foarte putini) apropiati ai lui Ceausescu au reusit sa-si insuseasca o mica parte din banii dictatorului, dar majoritatea a intrat in buzunarele unor bancheri, foarte probabil europeni. Imi povesteste despre o gainarie pusa la cale de Richard Nixon si Ceausescu: realizarea in Romania a uniformelor pentru Irak, in razboiul impotriva Iranului (desigur, o gainarie de nivel prezidential) ulterior devenita publica datorita nerespectarii unor conditii de calitate cerute de irakieni (element care a condus de altfel si la anularea comisionului de intermediere al… fostului presedinte american!).
Jack B. coboara la alta statie decat mine. Nu am facut schimb de carti de vizita, nu ne vom cauta reciproc si este foarte improbabil sa ne mai vedem vreodata. Cu toate acestea iata, un calator din tren – intre multi altii langa care am stat in ultima vreme – imi deschide ochii asupra unei lumi nevazute, lumea jurisdictiei financiare internationale, a crimei transfrontaliere, ambele evident inca o jungla din punctul de vedere al unui om documentat, care “vede” cum circula acest “sange” al planetei care au ajuns banii, influentand, la scara microscopica, viata fiecaruia dintre noi.
Da… lumea devine sat si noi sateni. Intradevar iata conditiile aparitiei agentului C. Se prefigureza structurile administratiei mondiale.
Nu stiu de ce imi pare ca lumea nu a evoluat de loc: pe de o parte unele popoare vor identitate nationala pe de alta parte alte popoare vor centralizare si mondializare.
Lupta cu sageti de altadata este lupta cu bombele de acum, hoti si militieni, excroci internationali si agenti de politie inalt calificati. Unde este progresul? Este stupid si scirbos; facem aceleasi fapte pe care le faceau stramosii nostri.
Totusi, felul cum a venit informatia sugereaza ca orice sistem are o posibila spartura. Este un avertisment pentru viitorii oameni ai Politiei mondiale.