Teorii sociologice moderne (invit pe cei curiosi sa afle mai mult despre aceste curente sa caute in special lucrarile despre Teoria Sistemului Mondial ale lui I. Wallerstein) incearca sa imparta natiunile lumii in state aflate in “curentul central” (core), natiuni “periferice”, natiuni “semiperiferice” si natiuni “externe”. Ar fi absurd sa incercam sa ne referim la substanta acestor teorii, fundamentate in studii ample, in cele cateva randuri ale unui editorial dintr-o modesta publicatie electronica. Dar exista cateva lucruri simple care transpar din ele si care pot reprezenta surse de inspiratie pentru cei care vor sa vada imagini de ansamblu, sa-si puna probleme, sa foloseasca noi concepte in momentele lor de meditatie si de conversatie elevata cu prietenii.
De exemplu in perioada coloniala, Anglia si Spania s-au aflat in competitie pentru a domina curentul central. Al doilea razboi mondial a reprezentat o incercare disperata a Germaniei de a-l ocupa in forta. Pacea care a urmat si razboiul rece a marcat o competitie intre Statele Unite si Uniunea Sovietica pentru ocuparea pozitiei centrale, terminata cu ramanerea singulara a SUA ca unica “core nation” dupa caderea Zidului Berlinului. Anii pe care-i traim propun istoriei viitoare o noua competitie clasica (de data aceasta intre SUA si China, cu mari sanse pentru China de a castiga, daca economia mondiala nu va suferi un recul din cauza cererii de materii prime mai mari decat oferta) dar si o competitie neconventionala, reprezentata de gherila dintre SUA si terorismul international.
Ce confera unei natiuni o pozitie relativa mai apropiata sau mai departata de curentul central? E vorba de patru mari criterii: Economic, militar, informational si de utilizare a unei materii cenusii loiale.
Din punct de vedere economic, militar si informational Romania se afla in plin proces de ajustare la criteriile a doua forte dominante, SUA si Uniunea Europeana. Sa nu ne facem iluzia insa ca in marele circuit de evolutie al natiunilor lumii Romania va face prea repede pasul de la periferie la semi-periferie. In ecuatia economiei mondiale, in care SUA si UE sunt in acelasi timp aliati (in raport cu Asia si Rusia de exemplu) dar si competitori (a se vedea razboiul tacit Euro/Dolar) Romania nu este o tara “externa” (cum sunt majoritatea tarilor africane) dar nu este inca nici “semi-periferica” (sa spunem ca Austria sau Belgia). Pentru a ajunge acolo va fi necesara o vointa cu totul extraordinara deoarece nici unul dintre statele care se lupta pentru propria lui bunastare si stabilitate nu va sta pe loc in timp ce romanii abia se pregatesc sa purceada la schimbari care-i vor costa foarte mult. In plus, din aceleasi puncte de vedere: economic, militar, si informational, regulile jocului nu se mai stabilesc la Bucuresti decat in foarte mica masura. Guvernul roman are de indeplinit sarcini si angajamente negociate la Bruxelles, Washington, sau in oricare oras se intalnesc cei care comanda fluxurile de resurse ale lumii si sunt dispusi sa ne includa si pe noi – daca suntem rentabili si politic acceptabili – in munca de a adauga valoare la aceste resurse (nicidecum de a consuma din ele mai mult decat producem).
Ceea ce poate salva insa Romania de la pierderea cursei catre fluxul central al natiunilor, care devine din ce in ce mai accelerat si mai neiertator cu cei slabi, ramane materia cenusie loiala. Si cum nu mai sunt atat de naiv incat sa cred in loialitatea materiei cenusii (in orice caz nu ca fenomen de masa) si mai ales in conditiile in care unul si acelasi creier este platit cu suma X in Romania si cel putin cu suma “de zece ori X” in Europa sau Statele Unite, ma intreb care va fi politica ce va emana din noul echilibru de forte din Romania vizavi de cei care pot face o diferenta prin exemplul lor, prin capacitatea lor de a planifica, a conduce si de a indeplini obiective rentabile.
Vor fi create conditii motivante pentru cei care au reusit in acesti ani in strainatate pentru a-i atrage spre tara si a-i stimula sa aplice in Romania metodele cu care au reusit in alta parte? Se va tine seama de apelul oamenilor de stiinta si educatie in ceea ce priveste eliminarea coruptiei din administrarea acestor domenii? Vor fi oferite celor care au capacitatea, destule motive sa nu accepte oferte americane sau europene de a contribui la economiile lor – lucrand din alte tari decat din Romania? La urma urmelor, avand in vedere afilierile militare si economice, oricum migratia creierelor din Romania n-ar trebui sa faca o diferenta!
Daca ma intrebati, nu am un raspuns. Propun doar un subiect de meditatie. Insa momentul actual ma duce cu gandul ca, daca vor dori sa ramana in zona fluxului central, dupa o perioada de expansiune de 15 ani, ar fi timpul ca SUA si UE sa-si mai consolideze si “frontierele”, si ma refer la tarile periferice care le sustin si care sunt loiale idealurilor lor, intre care si Romania. Sper ca acest lucru sa se si intample, desi sunt infiorator de multi de “daca” pana la aceasta posibilitate, dintre care, pentru Romania, primul intrezarit este instabilitatea politica si alegerile anticipate. Nu are importanta ca ma pot insela, asa mi se pare acum si o si spun, mi-ar face placere sa fiu contrazis!
Dar ca sa nu fiu contrazis de tot, va doresc Sarbatori Fericite si sa ne vedem sanatosi cu ocazia ultimului numar experimental din ACUM, planificat sa apara pana la sfarsitul tumultuosului 2004…
M-am intrebat si eu, Stefan, care ar fi raspunsul la intrebarea ta principala, aceea cu .. vor fi oare cei in stare sa faca ceva cu adevarat in pozitii de decizie in Romania?
Inclin sa raspund „nu”. Pentru a testa daca am dreptate, ar fi suficient ca o persoana din afara sa se ofere pentru un post de consilier al unui ministru, sa zicem.
Cred ca va fi refuzat, motivul fiind ca posturile astea „se dau” pentru servicii facute partidului x,y. Nu exclud insa posibilitatea ca posturi marunte, de expertiza, sa fie alocate unora dintre acesti nou veniti din afara. Doar ca astfel de posturi nu poarta incaractura decizionala, aici e marea buba.
Te poti lauda ca ai consilier pe cutare doctor de la Harvard si-n acelasi timp poti ignora pe deplin sfaturile pe care le da, in cazul in care aduc atingere maruntelor interese de clan.
Simptomatica pentru starea asta de lucruri e marea de insi competenti din tara care sta pe margine. Si nu stau pentru ca tin neaparat sa stea deoparte, ci pentru ca n-au loc in „sistem”.
Increngatura mafiota existenta transcende granitele politice, de ideologie etc. Sunt cu totii uniti (am informatii foarte precise din provincie) si se apara unii pe altii la o adica, trecand peste loialitati efemere de partid atunci cand le sunt amenintate interesele economice.
Multi oameni de afaceri cotizeaza ambelor parti, pentru a obtine comenzi indiferent cine se va afla la putere. Adauga la astia judecatorii, procurorii, politzaii si vei avea tabloul complet.
Problema e mult mai adanca, in sensul ca e greu sa poti obtine un post (orice fel de post)
in cazul de acum, in care nu exista un examen scris (care poate fi contestat, poate fi facut un mare tambalau in presa etc.). Restul e pe pile, se cauta oameni „de-ai tai”. Nu e de fapt rau, e chiar normal, cu conditia sa nu faci rabat de la calitate. Cei mai maleabili fiind si cei mai slab pregatiti, ai tabloul complet.
Pe scurt, eu sunt sceptic pe termen mediu. Ce va fi peste 15 ani, vom vedea sau vor vedea altii…
Toate cele bune,
Nea Marin
la „Marea Imagine”. Imaginea este ceea ce se vede. Ti s-a tulburat vreodata vederea din lipsa de hrana? O societate bazata pe comert si mesaje electronice in care cei care au acces la nivelurile de decizie, considera decizia unui birou dintr-o institutie publice ca avind o valoare materiala pe care o si pretind indirect, iar imaginea deciziei este omul de afaceri care incaseaza sume enorme pentru lucrari promise si executate cu alte cheltuieli decit cele declarate fiscal, diferenta regasindu-se in tot feluri de alte bunuri si obiecte?
Romania a pierdut in 14 ani peste 2000000 oameni, mai mult decit in ambele razboaie la un loc si probabil o sa mai piarda …
Nu e asa de simplu. In ultimii 100 de ani, o singura tara a intrat in curentul central: Japonia. Si sa nu uitam cu ce efort si cu ce pret s-a zbatut in timpul razboiului.
Sa asteptam sa ne vedem in UE si apoi sa aspiram la o pozitie semiperiferica… pana atunci mai bine sa invatam cum sa valorificam resursele si sa nu pierdem ceea ce inca avem…
Nu sunt pesimist, dar inca nu ne-am trezit, si inca nu ne asumam raspunderi… Brucan zicea 20 de ani si nu avem decat 15… inca minori!
Totusi… ce putem face? S-ar putea ca raspunsul sa fie simplu ca oul lui Columb si sa nu il vedem pentru ca e prea evident, si cand cineva ni-l spune nu il credem pentru ca nu e sofisticat si e prea simplu.
Admitind schema susmentionata am urmatoarele argumente pentru afirmatia ca Romania nu va mai fi un actor in multimea curentelor actuale ci va fi chiar exclusa din curentul central:
1. O natiune creeaza in istorie daca este cantitate umana suficienta prin raportare la alte natiuni contemporane ei, deoarece ea este o forta ce se raporteza la alte forte. Se pare ca tocmai aici romanii degenereaza.
2. O natiune intra in istorie daca este relativ omogena sau chiar omogena nu diferentiata si dezbinata etnic. Ce au facut galii?Care este compozitia si structura natiei romane?
3. O natiune creeaza istorie daca este unitara spiritual adica centrata in jurul unei valori supreme indestructibile pentru ea. Care este valoarea suprema ce ne uneste pe noi romanii?
4. O natiune care se inscrie in fluxul civilizatiei umane este actionala, operationala, practica nu-si rupe cultura de viata numai asa finalizindu-si lucrarea in lume. Este natia romana iesita din contemplativism, intelectualism implicata vital in validarea cunoasterii pe care o detine?
Avem „sansele” sa fim si noi o natiune superflua.
Argumente mai pot fi enuntate dar cred ca nu mai trebuie.