Mediul informational in care traim este in permanenta “complet”. Cu alte cuvinte, avem in permanenta zeci, sute, mii de optiuni pentru a ne alege sursele de stiri, de informatie utila, de invatare, de petrecere a timpului liber. Cel putin aparent, nu avem nevoie de nimic nou. Incepand cu omniprezentele posturi de televiziune, cu ziarele, Internetul si, de cativa ani, terminand cu programele de cautare automata (asa-numitele “search engines” care completeaza apetitul nostru de a sti cu functia de nepretuit a gasirii gratuite, la cerere si cvasi-instantanee a unor informatii relevante, pe baza unor cuvinte-cheie), mii si mii de entitati emitente de date sunt in competitie pentru atentia noastra.
In acest mediu, oricine vine cu un mesaj nou are de intampinat o dificultate majora, constand in spargerea acestei sfere “complete”, captarea pentru cateva clipe macar (omul modern are o atentie din ce in ce mai comutabila, intr-o lume din ce in ce mai digitizata) a atentiei recipientului si, cel mai greu, mentinerea interesului acestuia pentru a-l atrage sa revina la sursa propusa.
ACUM, saptamanalul nostru electronic, este purtatorul unui astfel de mesaj. Este un canal mediatic de tip nou (nu neaparat si unic) asemanator mai degraba unei gazete de perete decat unei publicatii adresata publicului larg. Orice publicatie clasica este interesata sa capteze atentia publicului si sa inceapa la un moment dat sa se autosustina din vanzari si/sau din publicitate.
Ori cred ca este evident ca nu ne propunem sa oferim de o viziune alternativa asupra celor mai importante stiri care privesc Romania. Cu permisiunea BBC, una dintre cele mai independente surse de informatii jurnalistice (daca nu chiar CEA MAI), un mic program care ruleaza automat de cateva ori pe zi extrage stirile cele mai importante din paginile lor si vi le pune la dispozitie sub forma de linkuri la paginile BBC. Prin bunavointa cunoscutului Florian Pittis, dispunem de linkul catre buletinele de stiri radio zilnice de la Radio Romania Actualitati. Prin camerele CONNEX avem imagini LIVE din zece locuri din Romania – si in curand, tot prin procedee automate, portalul nostru va dispune si de alte informatii interesante, specifice Romaniei, puse la dispozitie de surse credibile, profesioniste.
Practic, nu am luat in calcul in factorul nostru statistic de adresare, elementul cel mai specific al presei de tip “universal” a acestor ani: SENZATIONALUL. Cum am putea face fata competitiei unei reviste de scandal oarecare, unei publicatii orientata pe sex sau oricarei publicari de “dosare”? Din acest motiv ne ramane o nisa foarte ingusta deocamdata si anume aceea a analizei si opiniei, sub diferitele ei forme. Mai mult decat atat, recunoastem ca de fapt, intr-un fel, scriem pentru noi insine. Contributiile noastre originale sunt pentru un public interesat nu sa afle cine cu cine si ce a mai facut in Romania (suntem departe de “actiune” – si scriu altii mai bine decat noi pe aceste teme), ci mai degraba interesat sa vada liniile mari ale directiei in care se indreapta lumea, asa cum o cunoastem azi.
Avand distanta si detasarea necesara, scriem pentru noi si pentru cei care ne citesc nu pentru a oferi informatie USOR CONSUMABILA ci pentru a identifica informatie UTILIZABILA. Scriem pentru a ne cunoaste, pentru a oferi competente, pentru a construi. Scriem pentru a identifica probleme locale, strategii de rezolvare a acestora, pentru a ne referi la chestiuni specifice vietii noastre din perspectiva noastra. Altfel, desigur, vor scrie destui despre operatia de bypass a lui Clinton, despre scandalurile din jurul lui Tiriac, despre Iraq, despre informatii vrute si nevrute care ar putea cumva sa aiba un impact si asupra vietii noastre, undeva la a saptea mana, dar n-avem nici un clenci despre cum le-am putea folosi sa ne fie mai cald, mai putina teama de ziua de maine, sa avem parte de un pic mai multa dragoste in scurta noastra viata, dominata copios de mijloacele de informare in masa de luminile multicolore ale vietii altora.
Pe jumatate autoironic vorbind, ACUM nu este un “mijloc de informare in masa” ci un “mijloc de informare in scaun”. Nu dorim sa avem cat mai multi in jurul mesei (dintre care de regula doar cei aflati in imediata vecinatate au acces si la bunatati), ci cat mai multi asezati in scaune si, daca se poate, in spiritul aceleiasi comparatii, fiecare cu o farfurie in mana.
O astfel de misiune, a imbunatatirii localizarii informatiei la nivelul celor care o traiesc, va fi indeplinita mai devreme sau mai tarziu, de noi sau de altcineva. Vreau sa spun, desi prin promisiunea pe care am facut-o trebuie sa oferim ceva nou in fiecare saptamana, o facem nu pentru ca suntem platiti pentru aceasta (ar fi frumos sa fie asa!) ci din placere. Cum spuneam la un moment dat, nu ne propunem doar sa umplem pagini.
Cei mai multi dintre noi nu percep cat de util pentru noi insine este sa ajungem sa facem ceva si pentru altii. In genere pare o pierdere de timp si o permanenta sursa de dezamagiri, pana in ziua cand avem nevoie de ajutor.
Are ACUM un plan, o agenda secreta? Din punct de vedere al relevarii adevarului, in nici un caz. Din punct de vedere al lucrativitatii, nici atat. Cu toate acestea, exista totusi o agenda privata: sa ne cunoastem prin retorica utilizata in ceea ce scriem (si, de aceea si trebuie sa scriem), sa ne unim eforturile, ori de cate ori este posibil, in intreprinderi lucrative (spre deosebire de cititorii presei obisnuite cititorii ACUM ajung sa se cunoasca) si, nu in ultimul rand, sa ajungem sa avem activitati non-profit in interesul celor care chiar au nevoie de un pic de speranta.
Sunt ganduri frumoase, pentru o societate normala, cu oameni traind sub in lege si sub protectia legilor. Dar daca vreti sa ma convingeti sa admir cu incantare un rasarit de soare sau sa aflu ce a mai patit dl. Clinton si ma sfatuiti sa nu-mi pese ca hotul imi goleste buzunarele si imi pune botnitza la gura, dati-mi voie sa am suspiciuni in privinta bunelor dumneavoastra intentii. Daca doriti sa faceti o publicatie normala, pentru oameni normali, ajutati-ne in primul rand sa construim aceasta lume normala si va vom fi profund recunoscatori.
cu multa stima,
vasile
————————————–
NR. Domnule Vasile,
Tocmai ca din textul meu se intelege ca nu doresc sa scriu despre Clinton si nici sa facem concurenta putinelor mijloace de informare in masa din Romania care mai sunt nepartizane si va spun adevarul – pe care de altfel il stiti. Noi exact asta dorim, sa va ajutam, sa ne ajutam si pe noi insine in acest fel, sa lucram uniti ca sa facem o diferenta. Va multumesc pentru gandurile dv.
In momentul acesta motivez mai scazuta calitate a produsului meu prin aceea ca ma roade scirbosenia de realitate din Romania si impasul in care am ajuns datorita ei.
Vreau sa spun umatoarele idei practice:
1. Nu este o deficienta faptul ca procedati inductiv si generalizant asupra informatiei din contra exact aceasta fapta trebuie facuta.
2. Puteti in continuare si vizibil expune informatiile la diverse grade de generalitate astfel incit fiecare dintre noi sa asimilam pina unde putem, pe aceasta scara de la faptul unic (tiganul Gheorghe din comuna B judetul Braila tine doi copii minori la furt din buzunare in Paris) la categorii („comunistii autentici” au disparut la sfirsitul secolului XX in Romania) si noi si dumneavoastra ne deplasam mobil rapid controlat logic eficient pe aceste trepte. Voi continua…
——————
NR Urmaresc de ceva timp comentariile dv. Substratul a ceea ce facem este ca munca noastra este voluntara, dar avem puse la punct mecanisme care ne permit ca ea sa fie realizata de un numar impresionant de persoane, aflate oriunde in lume. Deocamdata asta e tot ce ne propunem. Prin urmare va invit sa produceti, in masura timpului disponibil, mai mult decat simple comentarii. O zi buna!
Domnule Maier, buna ziua.
Sa cred ca « pentru cine scriem » este un raspuns la mailul pe care vi l-am trimis ? Coincidenta ar fi prea mare.
Ecoul d-lui Vasile din Bucuresti este cat se poate de revelator a ceea ce ma sifoneaza putin in acest editorial : « Daca doriti sa faceti o publicatie normala, pentru oameni normali, ajutati-ne in primul rand sa construim aceasta lume normala si va vom fi profund recunoscatori ».
Imi permit sa formulez cu alte cuvinte ceea ce spune dansul, pornind de la o citatie din articol : « recunoastem ca de fapt, intr-un fel, scriem pentru noi insine ». Daca este asa, nu trebuie sa asterneti cuvinte pe hartie ; va puteti multumi cu imaginatia. Dar ati ales acest canal de informatie pentru a va face cunoscute opiniile, deci puneti cuvinte pe hartie care sunt citite de altii, comentate, criticate. Din acest moment, va angajati la ceva, printre altele, la a construi acea « lume normala » – o pun intre ghilimele fiindca totul este relativ si subiectiv…
Realizati raspunderea enorma pe care o aveti ?
In anii ’70 – epoca “peace and love”.
In prezent, o mare parte din argumentele miscarii “peace and love” mai sunt de actualitate, cu o singura mare diferenta : RASPUNDEREA a ceea ce facem si a ceea ce scriem ( in orice caz, daca vrem sa schimbam ceva).
Anomaliile societatii in care traim sunt atat de mari si totul se modifica atat de repede incat nu avem sanse de a putea schimba ceva decat daca suntem cel putin tot atat de incisivi ce cei care ne orienteaza vietile.
Si ce daca ne spargem fetele incercand sa facem acest lucru ? Incercam !!! … dar cu simt de raspundere…
Aceastea fiind spuse (si intrebate), va mai confirm inca odata intrega mea sustinere in ceea ce faceti.
—————————————————————-
NR. „Pentru cine scriem” nu este un ecou la o corespondenta, dar cand am pus in circulatie aceste ganduri am avut in vedere ca ele sa se constituie, in viitor, si ca un „raspuns prefabricat” la perceptii ca ale d-lui Vasile (regret ca nu foloseste semnatura completa) sau ale dv.
Ati intuit perfect, dar este totusi vorba de o coincidenta. Va vorbesc in numele celor care scriem pentru ACUM: da, vrem sa ajutam la construirea unei lumi normale. Dar nu avem inca resursele sa o facem. Ne aflam in etapa de punere laolalta a acestor resurse. Construim cel mai fragil element dintre acestea: un mijloc de a comunica intre noi, de a ne face ideile cunoscute, de a ne solidariza. Mesajul implicit al lui „scriem pentru noi” este ca actul nostru nu se doreste a fi o „invitatie la spectacolul lumii” ci un gest politic in care nu avem posibilitatea sa ne adresam decat celor care adauga prin efort personal la resursele despre care vorbesc mai sus.
Va multumesc pentru comentariul dv. si pentru posibilitatea pe care mi-ati dat-o de a „descifra” o data in plus ceea ce, spuneam, ati intuit perfect.