Unul dintre complexele cel mai adanc inradacinate in civilizatia romaneasca este cel legat de activitatea de marketing. Va propunem aceasta tema de reflectie pentru saptamana in curs.
De unde se trage acest complex? N-am putea pune degetul pe ceva specific. Sa fie inclinatia de veacuri a pietei romanesti pentru troc? Sa fie sutele de ani de biruri, incepand cu cele platite Inaltei Porti, si continuand cu datoriile de razboi platite URSS-ului iar mai apoi cu imprumuturile la diverse banci majore? Sa fie subconstientul colectiv legat de incheierea afacerilor numai in medii cu legaturi politice sau familiale? Nu stim. Poate inca zece motive diferite, combinate sau toate la un loc, dar cu acelasi rezultat: romanului ii este rusine sa vanda, de parca ar comite o ilegalitate facand marketing.
Rusinea de a vinde se traduce in mai multe alte napaste. Inainte de orice, nu suntem convinsi ca avem o marfa. Nu stim sa definim marfa. Daca cumva am definit-o, ne plasam pe pozitia “saraci dar cinstiti” si optam pentru a nu o mai ambala (scazandu-i, in acest fel, valoarea). Ori ne indragostim atat de mult de marfa asta incat o tinem in batatura pana se strica. Daca, in fine, am reusit cu chiu cu vai s-o ambalam, o vindem mult sub pretul pietei numai ca sa scapam de ea. Bineinteles, nu-i facem publicitate (in universul nostru ingust, ni se pare ca intreaga planeta ar trebui sa stie despre marfa asta a noastra, sa li se releve amatorilor de a o cumpara, cumva din senin). Mai adaugati si dv. aici…
Inteligenta si talentul care se disipa in slujba altor natiuni (alimentand totusi anual piata de consum a Romaniei cu miliarde de dolari, prin parintii, rudele si cunostintele ramase acasa), agricultura naturala a carei valoare pe piata internationala ar creste de cateva ori daca ar fi secondata de o retea de colectare si distributie, turismul de placere si cu veleitati curative, sunt doar trei exemple de resurse care, doar ele, ar putea aduce Romania in randul tarilor celor mai dezvoltate, probabil in timpul scurt al numai doua decenii. Nu suntem primii, nici ultimii care enunta acest adevar, devenit deja truism. O spunem insa cu legatura directa cu conceptul de marketing. Cel mai desavarsit sabotor al acestor domenii din 1990 incoace, desigur, Guvernul Romaniei, indiferent de culoarea politica sub care a continuat opera de strivire a tot ce e mai bun in Romania.
Este ATATA loc de dezvoltare in fiecare dintre aceste trei directii (resurse umane, agricultura, turism) in Romania incat cea mai mare parte a celor carora nu le este rusine sa vanda si au un minim capital de investit nu ar trebui sa aiba nici o ezitare: din “cuplarea” sub o forma sau alta la aceste resurse vor iesi bani adevarati si bunastare autentica in anii ce vor veni. Tarile vest-Europene ne vor bate la toate capitolele, maturand prin competitie loiala sau neloiala industrii intregi, dand la topit colosii de fier ruginit ai “epocii de aur”, etc. Dar nu vor putea stopa setea de cunoastere si genialitatea liceenilor romani, nu vor face branza si rosii mai bune si nu vor putea inventa forme de relief mai atragatoare si mai primitoare decat ale Romaniei.
Toate acestea ar trebui vandute fara rusine, dupa parerea mea. Ambalate perfect si in doze mici, bine calculate, pe masura ce seva unica a Romaniei le poate re-crea in propriul spatiu geografic si cultural. Indemnul spre reflectie se adreseaza in primul rand romanilor plecati, care pot inclusiv favoriza aceasta “vanzare” in mediile in care se afla. Nu contati prea mult pe cei de acasa sa poata face ceva cu forte proprii…
La buna vedere!
Stefan N. Maier
Bine ai facut ca ai trecut la reguli. Parca eu as fi scris articolul. Multiplica eforturile tale in aceasta directie si vei cistiga incredere din partea romanilor adevarati. Totusi sa nu ne crezi naivi.