O parte dintre prieteni si cunostinte ma intreaba de ce portalul nostru nu pledeaza mai mult pentru Romania. I-am intrebat ce inteleg ei prin Romania, doar ca sa descopar ca, la fel ca si in cazul meu, in matricele lor conceptuale persista imaginea unui teritoriu minunat, cu oameni buni, pasnici, ospitalieri, curajosi… Un fel de poem al simturilor, intiparit in memoria celor care ne-am nascut si am trait sau traim in Romania. Amintiri care amplifica pana la exaltare tot felul de evenimente placute care s-au petrecut in creierul nostru, candva in copilarie si in anii tineretii.
Am ajuns sa suspectez insa ca acestea ar fi fost la fel de puternice si de sublime daca ar fi avut loc oriunde altundeva. De exemplu nu in poienile inmiresmate ale Carpatilor ci in aerul poluat al vreunei metropole. Explicatia exte simpla: exista oameni cu amintiri frumoase despre Sahara, Antarctica sau orice alt taram extrem, mult mai aspru si mai neprimitor decat Romania. Amintirile frumoase depind mai mult de noi decat de mediul inconjurator.
Romania de azi, cea reala, este partial opusa celei din amintirile mele. In tinerete am trait cu speranta ca ne vom elibera, si eram capabil sa iubesc acel viitor. Astazi mi se pare ca un popor intreg nu s-a trezit decat ca sa-si vada incapacitatea de a se scutura de trecut. Nu e doar vorba ca nu exista oaze ideale in care oamenii sa fie ocoliti de probleme. Ori ca nu exista oaze de dreptate in care, la fiecare colt de strada sa fie plantat cate un Mos Craciun cu un cantar si cu cadouri. Sa te asezi pe cantar si Mos Craciun sa spuna: constiinta ta cantareste atata, faptele tale bune atata, deci atata MERITI, poftim cadoul CUVENIT. Dar totusi, daca Romania de azi este un teritoriu administrat in buna masura de structuri corupte, daca generatiilor tinere li se inchid atatea usi, de multe ori doar in afara de cazul in care se prostitueaza la propriu sau la figurat, daca mai multi mor sau emigreaza decat se nasc sau raman, daca in continuare statisticile acestui teritoriu indica recorduri de mortalitate infantila si avorturi, daca, in fine, speranta de viata este in continuare intre cele mai mici din Europa, dati-mi voie sa nu-mi pese de aceasta “Romanie”. Aceasta “Romanie” trebuie distrusa si inlocuita cu o alta, si nu cunosc alta cale de a o face decat aceea de a ne pasa de… romani, oriunde s-ar afla ei.
Pentru cine n-a aflat inca (desi ma indoiesc de faptul ca tocmai printre dv., stimati cititori ai portalului RLIV s-ar afla astfel de persoane) Terra va apartine celor mai isteti si mai agili, nicidecum “urmasilor urmasilor vostri” cum naiv dar firesc pentru epoca lui, isi imagina Barbu Delavrancea. Am in fata ochilor mintii o imagine naucitoare: miliarde de oameni conducandu-se dupa legi, reguli de taxare si cutume care nu le apartin, pentru ca traiesc intr-o lume care n-a fost (re)creata de ei. Ei o vor face nu pentru ca ii va convinge cineva, cu binisorul sau cu forta, ci pentru ca la radacina noului lor mod de viata se vor gasi conditionari existentiale majore: o hrana de calitate, obtinuta mai ieftin decat o pot obtine ei si, posibil, livrata din import; medicamente care ii vor salva, le vor prelungi viata sau le vor transforma anii de pensie dintr-o umilinta neputincioasa intr-o incununare a unei existente – toate acestea, neinventate de ei; masini mai bune si mai sigure, produse in alta parte; filme in limbi straine cu actori mai frumosi; muzica mai buna, tehnologie mai buna… conducand treptat-treptat la nevoia de a invata mai bine o limba straina decat limba materna…
In noua lume, in care nu ma indoiesc, am sanse sa traiesc si eu cativa ani (ca sa nu mai vorbim de copiii mei) forte care actioneaza global vor decide pentru grupuri de milioane si milioane de executanti ce au de facut de la o zi la alta, de la o saptamana la alta, de la un cincinal la altul. Cei mai inteligenti si mai abili nu vor face decat sa integreze, sau sa dirijeze integrarea unor componente produse in diferite locuri, in produse pe care le vor vinde tot celor care le produc (acestia din urma, fara sa stie macar la ce lucreaza!). Un numar urias de comunitati, secate de inteligenta, creativitate, initiativa, vor fi pastorite de banci, concernuri, organizatii, asociatii care n-au nimic in comun cu frontierele nationale, culturale sau etnice, pentru simplul motiv ca vor fi create din cei mai buni si cei mai inteligenti reprezentanti ai tuturor natiilor, persoane interesate de eficienta in primul rand si de impactul cultural al demersului lor abia undeva in coada listei de prioritati.
De aceea, cred, nu pledam mai mult pentru Romania. Pamantul si oamenii dintre frontierele tarii pot deveni, in cel mai bun caz, un domeniu in care romanii plecati, cunoscand limba, ar putea avea un avantaj competitiv in raport cu alti investitori. Insa romanii care vor sa revina si sa faca afaceri in tara nu pot deocamdata face fata competitiei neloiale care alimenteaza coruptia. Iar cu fiecare zi de hemoragie a materiei cenusii se pierde tot mai mult sansa realizarii unor produse competitive pe plan local, capabile in ultima instanta sa protejeze cultura si fiinta nationala, sa permita adaugarea etichetei “Made in Romania”.
Pe cat de ezitanti suntem sa pledam pentru o “Romanie” in curs de distrugere – probabil spre binele ei, avand in vedere cum arata azi (iar daca am pleda, n-ar fi vorbe in vant?) – pe atat suntem de mult in favoarea unei pledoarii pentru unitatea romanilor de pretutindeni. Daca ei vor fi uniti, intr-o buna zi poate ca va mai exista si o Romanie care sa insemne si altceva decat atractii turistice bazate pe trafic uman si cateva cladiri exotice, lanturi de fast food si o uriasa sursa de forta de munca ieftina. Dar pana acolo mai este mult. Si este cu totul alta poveste, in care refuz sa cred deocamdata, cata vreme asupra celor care vor incerca sa salveze sau sa contribuie la renasterea tarii nu le va fi bine personal, urmare acestei intreprinderi. Vremea patriotismului abstract a trecut. Vor castiga teritorii, cu populatiile lor cu tot, cei care vor reusi sa dea caldura mai ieftina iarna, sa puna o paine pe masa, sa ofere un medicament atunci cand este necesar. Vor avea dreptul sa scrie in organe de presa libere, capabile sa traseze linii morale si de conduita, cei care le vor administra profitabil si le vor mentine in viata fara sa depinda de toanele unor patroni interesati doar de maximizarea profitului.
Invitam, prin acest articol, pe toti cei aflati in Romania care considera ca pot oferi oportunitati de afaceri unor potentiali investitori din strainatate, sa ne scrie. Micii antreprenori romani, maghiari, germani, evrei, rromi sau de apartinand alto etnii, aflati pe acest teritoriu, cei care se descurca pe picioare proprii prin tot hatisul de birocratie, fara sa se compromita cu aranjamente politice (exista aceasta specie!) sunt, probabil, cei mai credibili agenti in jurul carora Romania poate deveni libera, in viitor.
Pentru acestia, pledam din toata inima!
Stefan N. Maier