Starea de nervozitate care i-a cuprins de ceva timp pe patronii Societatii “R” s.a., firma care editeaza ziarul Romania libera e doar un varf al unui aisberg care pluteste de multa vreme in apele ziarului fondat de singurii ziaristi care au avut curajul sa scrie impotriva lui Ceausescu, atunci cand acest lucru putea costa viata. Concomitent cu presiunile proprietarilor ziarului are loc si o incercare disperata a lui Petre Mihai Bacanu, directorul acestuia si initiatorul grupului “R” in anul 1988, de a pune ordine intr-o lume pe care refuza sa o inteleaga. Nu in ultimul rand conflictul, in prezent deschis, este rezultatul unor calcule gresite de ambele parti in momentul in care trustul german de presa a propus, iar Societatea “R” a acceptat ca primul sa preia peste 70% dintre actiunile celei din urma si, in consecinta, si controlul asupra ziarului.
Cum este posibil ca prima Societate pe actiuni din Romania sa fi ajuns in aceasta situatie? Mai multi cunoscuti m-au intrebat, stiind ca nu sunt strain de RL, in special in anii de inceput.
Raspunsul meu este simplu: ziarul Romania Libera suporta ACUM efectul unei administrari defectuoase care a inceput cu o afacere dubioasa datand de peste 12 ani, in care a pierdut o jumatate de milion de dolari. Efectul acelei lovituri financiare, realizata cu contributia unei persoane din interior (ceea ce a dus la musamalizarea incredibila a cazului) a condus la o permanenta stare de criza financiara a Societatii, dublata de noi investitii, ne-administrabile, in rarele momente cand Societatea dispunea de ceva bani. Este efectul unor structuri administrative in care s-au infiltrat persoane preocupate de afaceri personale mai mult decat de soarta Societatii “R”. In paralel, salariile proaste si relativa lipsa de incurajare a unei generatii tinere au facut ca RL sa nu devina ceea ce era de asteptat, si anume o scoala de elite. Nici nu vreau sa ma mai refer la “elitele” pe care le-a produs RL, am scris cu alta ocazie despre asta. Cei cativa care au reusit totusi sa se desprinda, au facut-o pe cont propriu.
De data aceasta insa, Petre Mihai Bacanu face un calcul gresit. El risca sa-si piarda slujba si, probabil, nimeni nu va iesi in strada ca el sa si-o recapete inapoi. In toti acesti ani el a fost cel care a condus Societatea “R”, el si-a ales colaboratorii, el a avut in maini tot manunchiul de fire care controlau firma si publicatiile ei. Va fi invatat sa lucreze intr-o echipa, pentru a lua acum totul de la inceput? Si-ar alege consilieri financiari care sa nu-l fure si care sa nu-l lase sa mai gafeze? Ar avea energia personala si fondurile pentru a o face? Ar avea loc pe piata de ziarul Ziua, cu aceeasi retorica politica, desprins prin Sorin Rosca Stanescu practic din Romania libera dar avand o politica de culise mai abila si mai “adaptata realitatilor Romanesti”? Ma indoiesc. Mai degraba cred ca Bacanu se va retrage sa-si scrie memoriile sau poate va face ceea ce trebuia sa faca mai de mult, si anume sa intre in politica, sa-si refaca credibilitatea si sa devina un lider. Daca se va intampla acest lucru, sper sa priveasca retrospectiv si sa inteleaga greselile pe care le-a facut cu cei care ar fi putut, in timp, sa devina o echipa capabila sa faca o diferenta in Romania. Chiar daca va avea de cautat oameni noi, carora sa le insufle din curajul lui.
Lasand toate aceste detalii la o parte totusi, ziaristul Petre Mihai Bacanu ar fi meritat mai multa consideratie din partea trustului WAZ. Nu era normal sa se ajunga la un conflict deschis intre el si actionarul majoritar. Iar semnalele de nemultumire ar fi trebuit discutate si lamurite la cel mai inalt nivel, respectiv intre Bodo Hombach si Petre Mihai Bacanu, nicidecum interpus un tert, simplu executant care, probabil, a incercat in ultima instanta sa-i aplice lui Bacanu o “disciplina germana”. A mai incercat si Ceausescu, domnule Klaus Overbeck. Nu spun ca Bacanu e un geniu managerial, dar chiar sa va amestecati in politica ziarului mi se pare o lipsa crasa de profesionalism.
Portalul “Romania, Libera in Viitor” este deschis oricarei reactii din partea lui Petre Mihai Bacanu sau colectivului redactional, daca vor dori sa utilizeze (si) acest canal de comunicare. La RLIV nu-i va cenzura nimeni. RLIV poate gazdui in domeniul romanialibera.com articolele ziarului, daca ele nu-si vor gasi locul acolo unde li se cuvine, datorita unor patroni obtuzi.
Sunt nedumerit sa vad ca editorii ziarelor romanesti se iau la harta scriind editoriale in paginile ziarelor dumnealor, aruncandu-si invective…eu stiam ca un ziar exista pentru a informa publicul si mai exista pentru a monitoriza nivelul coruptiei unui guvern care se afla la putere – nu pentru a servi ca plati „cu aceeasi moneda” intre cei ce se afla la carma ziarelor romanesti.
Sunt mahnit totodata sa observ ca investitorii straini (si aici ma refer la investitorii germani) pur si simplu cenzureaza la ordinul guvernului condus de partidul unic (fost PCR) iar ca metode de coercitie sunt folositi banii. Sunt atat de stranse relatiile de afaceri intre partidul unic din Romania si omologii lor din Germania incat sa se ajunga la a calca in picioare dreptul la libera exprimare? Oare tot asa se deruleaza democratia si in tara acestor investitori?
Eu cred ca explicatia conflictului de la „Romania Libera” este mult mai paminteasca. Deci, eu cred ca actionariatul german vede aceasta afacere ca pe o … afacere si nimic mai mult. Putin intereseaza cine sunt actionarii romani, fie ei si fosti dizidenti, daca nu produc profit, ci doar pierderi. De aici si planurile diferite in care este vazut acest conflict: jurnalistii de la „RL” prefera sa considere ca germanii au intrat intr-o intelegere politica subterana cu PSD, decit sa admita ca ziarul lor este slab, trist, lipsit de vlaga si care se sustine de multi ani doar prin „Mica Publicitate”. Pentru ca asta este „Romania Libera” si nu de-acum, de ieri, de azi, ci de citiva ani buni. La asta se adauga un manageriat foarte slab al lui P.M.Bacanu si echipa lui. Ca si in fotbal (nu toti fotbalistii de valoare ajung si antrenori de seama), asa si cu jurnalistii, chiar si dizidenti: nu ajunge sa fi fost un bun jurnalist de „fapt divers” (bostani record, magnolii care infloresc de 2-3 ori pe an) ca sa poti sa pretinzi ca esti si manager de succes.
Exista in viata, lucruri care se intimpla aparent fara nici o explicatie. Dincolo de orice comentariu, nimic nu e intimplator-toate (si bune si rele) se platesc. Domnul Petre Mihai Bacanu este un om extraordinar, dar este un om. Pentru toate cite le facem, platim un „impozit” … sanatate sa fie, ca de restul …