Anul acesta, martor al celor douăzeci și unu de ani scurși de la evenimentele din 1989, Regele Mihai a împlinit 89 de ani. După opt decenii de când a devenit Rege, în ochii săi se citește limpede nu serenitatea desprinderii de zbuciumul lumii, ci îngrijoarea pentru țară și oamenii ei, pentru vremurile de încercări ce par că nu vor să plece. Pentru felul neîngăduit de superficial în care sunt privite libertățile și democrația, pentru disprețul crescând față de instituții și pentru felul în care, uneori, se ignoră răspunderile față de conducerea treburilor publice.
Să ai în panoplia Statului român un lider de anvergura Regelui Mihai, ajuns la aproape 90 de ani, nu este puțin lucru. Este, de fapt, ceva unic. Îmi fac datoria să afirm douăzeci dintre motivele pentru care România are nevoie să prețuiască aportul Regelui Mihai în devenirea ei istorică și instituțională, în marea familie europeană:
1) Familia Regală este una dintre cele mai vechi instituții ale Statului român, ea a împlinit, în anul 2010, 144 de ani.
2) Regele Carol I a fost primul șef de Stat (european la modul propriu) al României. I-au urmat alți trei, toți membri ai Familiei lui.
3) Dinastia regală era cea care întruchipa Statul, atunci când am devenit, pentru prima oară în istoria noastră, țară suverană și independentă, cu numele de România, în anul 1881.
4) Modernizarea țării (neîncheiată până astăzi) a fost începută de un strămoș al Regelui Mihai I.
5) Profesionalizarea politicii, a Armatei, a economiei, a administrației, a educației, domenii de bază ale Uniunii Europene, au fost începute de Carol I.
6) Regele Mihai este ultimul șef de Stat care a plecat din iadul de dincoace de Cortina de Fier, în ziua de 3 ianuarie 1948, reprezentând ultimul bastion al Europei democratice și occidentale în zonă.
7) Între 1948 și 1989, Regele Mihai a susținut aceleași principii pe care România le promovează astăzi, în calitate de membru al Uniunii Europene. A făcut-o într-o vreme în care generația noastră cânta „Salut voios de pionier”.
8 ) Din decembrie 1989 încoace, Regele Mihai a rămas unul dintre rarii oameni publici din România care a avut, în mod constant, un comportament european. Iar aceasta a dat respectabilitate Statului român, chiar dacă Regele nu este șeful de Stat în funcțiune.
9) Autovehiculele trimise de Putere care i-au blocat drumul, în anul 1990, pe șoseaua București-Pitești, împiedicându-l să meargă la mormintele Familiei sale, la Curtea de Argeș, zădărniceau nu drumul Regelui Mihai I, ci joncțiunea României cu Uniunea Europeană și cu NATO.
10) Un milion de oameni în stradă, la Paștele din 1992, doreau o Românie europeană. Acei oameni nu erau cuprinși de „delir monarhic”, așa cum a spus un iresponsabil, mai pe urmă.
11) În 1997, 2002 și de atunci încoace, Regele a trecut peste multe în sufletul lui, pentru a fi de folos țării. A crezut că este mai bine așa, că România va intra mai ușor în familia demnă a națiunilor libere dacă el procedează astfel.
12) Din anul 2001 încoace, Familia pe care Regele o conduce a avut mii de angajamente, pentru consolidarea instituțiilor țării și pentru respectabilitatea ei.
13) Dușmanii României și ai destinului ei european i-au luat totul: Tronul, bunurile personale, tinerețea, i-au zădărnicit 60 de ani de viață, dreptul de a sta acasă la el, șansa de a continua opera dinastiei legitime. Nimeni nu îl mai poate „răsplati” cu ceva. Ar fi suficient dacă nu ne-ar mai juca feste memoria. Mai ales că Europa are, și ea, amnezii multiple.
14) Regele Mihai era șef de Stat acum 83 de ani, o vreme la care nici unul dintre oamenii politici de astăzi nu erau încă născuți.
15) Regele Mihai este dinastic legat de Europa, prin sute de conexiuni, fiind la el acasă în aproape orice țară europeană ar merge.
16) Destinul lui poartă în orice condiții și în orice împrejurare sâmburele de identitate națională și de statalitate, fără de care România nu se va putea regăsi pe sine pe de-a întregul, iar aceasta este o constatare de bun-simț, nu o pledoarie pentru monarhie.
17) Uniunea Europeană are ea însăși nevoie de identitate și de un anume fel de legitimitate. Un astfel de om, atâta vreme cât Dumnezeu îl ține în viață, este un argument vibrant al României în Europa. Mai rămâne doar ca partea vocală a elitei românești să asume acest lucru. Poate că o va face înainte de anul 2100.
18) Regele a avut stoicismul de a fi suportat, din 1989 încoace, toate manifestările publice ostile, cu nimic meritate, care au dovedit lumii, din nefericire, că România continuă să fie o țară mică și „originală”, capabilă de surprize neplăcute.
19) Exilul lui scuză România anilor cât el a fost în exil.
20) El este Regele.
Vă mulţumesc pentru acest articol.
Doina Manea
Eu nu va multumesc pentru acest articol pentruca e prost scris si contine o sumedenie de afirmatii ce te fac sa si razi sa si te infurii. Ce pregatire intelectuala are Mihai? Ce stie sa faca? Mai bine l-ar „unge” seful familiei pe fiul lui recent descoperit.Are sange albastru, e om cultivat – bun de demnitar.
Domnule Doru State,
Care sunt afirmațiile care vă fac să râdeți și să vă înfuriați? Ce înseamnă „pregătire intelectuală”? Regele Mihai, printre altele, știe să piloteze avioane (http://news.bbc.co.uk/1/hi/uk/4118629.stm), a fost stock-broker și a avut o fermă de pui în arendă (vezi cartea Michael of Romania, de Ivor Porter). Care este „fiul lui recent descoperit”?