S.O.S. – “Save Our Souls” – Salvati sufletele noastre – este mesajul difuzat de corabiile care se scufunda. S.T.S. – “Save Their Souls” – Salvati sufletele lor – este mesajul pe care ma simt tentat sa-l difuzez, vazand corabia Romaniei in pericol si neauzind nici un S.O.S. din directia aceea.
Pe de alta parte, un asa-zis mesaj “S.T.S.” adresat prin intermediul unui articol de circulatie foarte restransa, unui public in marea lui majoritate rezident in afara granitelor tarii, avand acces la Internet si avand o cultura sociala si politica mult peste nivelul mediu, nu va schimba cu nimic viitorul imediat al Romaniei.
Decisive vor ramane canalele de televiziune si simbolistica propusa de acestea, iar intr-un final apoteotic al lui 2004, vom fi martorii unei marete celebrari a victoriei unui partid-stat, ce va prelua de la el insusi, triumfalist, cascheta de capitan plina de insigne NATO, timona si instrumentarul de directie a unei corabii bine infipta intr-o enorma duna de nisip.
Daca isi mai pune cineva intrebarea de ce au fost angajati atatia consilieri straini pentru alegerile din 2004, dubiile ar trebui sa i se risipeasca. In lipsa unor diferente de substanta in viata de zi cu zi, electoratul va reactiona bine la simbolistica, la show, la televiziune. Pentru acesti consultanti nu impactul realizarilor unor candidati asupra bunastarii populatiei va conta, ci “vanzarea” celor mai nesemnificative … ma scuzati … imaginati-va dv. ce… pe care le-au produs clientii lor. Nimicuri care, privite din unghiul oricarui om cu scaun la cap, vi s-ar parea ordinare sau grotesti, ii vor fi servite publicului roman in urmatoarele luni cu sosuri eroice, mistice, mantuitoare. Si vreti sa stiti ceva? Va avea impactul scontat.
Mai mult decat orice, se va incerca, subliminal, sa se liciteze “ce mult va va da X” – unde X poate fi o asa-zisa personalitate sau partid. Romanul adora sa i se dea. El uita insa ca personalitatile politice, partidele si insititutiile de stat nu produc nimic. Pentru a le da, toate aceste entitati vor trebui mai intai sa ia de la cei care lucreaza si produc plus-valoare. Sa centralizeze, sa-si retina o cota-parte de asa maniera incat in schema sociala sa se afle cel putin cu un cap deasupra celor care produc si abia in cele din urma sa redistribuie – de regula celor care au cele mai reduse posibilitati de a produce, sub forma de pensii, asigurari sociale si de sanatate, etc. etc.
Prin urmare, cine va promite mai mult prezinta si cele mai mari sanse de a incerca sa ia mai mult. Votand pe cei care promit mai mult, electoratul alege pe cei care ii vor lua mai mult. Singurul antidot al acestui fenomen este acela ca promisiunile favorabile sunt in genere minciuni, iar celor alesi nu le pasa in cele din urma nici macar sa ia mai mult. Mecanismele curente le asigura destule venituri ilicite, chiar si pe timpul unui singur mandat.
Cei plecati din tara, care inca isi imagineaza ca lucrurile nu s-au schimbat cu nimic, este bine sa stie ca de fapt s-au schimbat mult. Nu suntem doar ceea ce ne imaginam noi ca suntem, ci si ceea ce cred ceilalti despre noi ca suntem. Astfel, degeaba suntem sensibili la aceiasi stimuli ca dintotdeauna, degeaba credem ca prietenii ramasi acasa ne raman prieteni, daca nu exista o permanenta comunicare si scopuri comune pe care sa le urmarim.
Crescand aparte pentru ani si ani de zile, cei plecati intr-o lume dominata de riscuri, cel mai adesea materiale, dar si de sperante, iar cei ramasi acasa in atmosfera calduta in care nu se intampla nimic, o luam pe cai diferite si de cele mai multe ori, revazandu-ne, doar ni se pare ca ne intalnim. In realitate gravitam pe orbite complet diferite. Vorbim, intr-adevar, dar nu prea ne auzim. Nu de putine ori, celor plecati ni se imputa ca “revenim cu aere” – desi in sinea noastra noi nutrim convingerea ca am ramas aceiasi. Diferenta fundamentala provine din mentalitatea noua pe care o dobandim, in fata oportunitatii de a alege. Suntem mai putin impresionati de ambalaje, invatam sa deosebim substanta de imaginea substantei, binele de propaganda binelui, minciuna de adevar, coruptia de onestitate.
De ce? Pentru ca viata noastra ajunge sa depinda de alegeri zilnice pe care le facem, iar orice alegere gresita se plateste. Unele chiar foarte scump. Alegerea, pentru cei ramasi in Romania, nu a condus la nici o diferenta, din 1990 incoace. Deci ce importanta ar mai avea o alegere in plus sau in minus?
Realizez ca acest articol poate suna ca o predica in pustiu. Pentru ca, pe fond, mesajul lui este: “aceia care sunteti in stare sa deosebiti forma de substanta, sfatuiti-i pe cei pe care puteti, sa aleaga oameni gospodari si capabili de compasiune in alegerile locale din Romania anului 2004”.
Exista alternative? (Ma va intreba, poate, cineva). Nu stiu, este raspunsul meu sincer. Dar in comunitatile locale oamenii gospodari sunt cunoscuti. Adevarata schimbare de acolo ar trebui sa porneasca. Nimanui n-ar trebui sa-i mai pese cine « iese » presedintele tarii, cine vor fi ministri, cum se va alcatui Parlamentul. Pentru ca oricum toate aceste institutii, din fericire, vor face din ce in ce mai putine lucruri dupa capul lor, principalele planuri sociale si economice ale Romaniei urmand sa fie schitate in alte birouri, de catre persoane pe care, daca doriti, puteti sa le asimilati cu niste consilieri straini… Dar despre asta, poate intr-un articol viitor.