Istoria societatii umane este stratificata, iar liniile de demarcatie intre diferite niveluri de civilizatie sunt marcate de revolutii tehnologice. Trecerea de la bronz la fier, de la halebarda la praful de pusca, de la penita la tiparnita, de la curier la telegraf, de la praful de pusca la bomba atomica, de la compresa cu spirt la antibiotic, de la telefon la internet, sunt doar cateva exemple de delimitari care au separat, de-a lungul timpului, grupuri de oameni aparent egali dar care, la o analiza atenta au avut sanse diferite de a supravietui, de a-si educa si antrena copiii pentru a supravietui la randul lor, de a se plasa la adapost de grijile zilei de maine.
Revolutiile politice, ideologice, religioase si culturale au reprezentat, fiecare la timpul ei, mai degraba adaptari ale constiintei la conditiile create de revolutiile tehnologice. Pentru comoditate voi numi revolutiile tehnologice “tari” iar pe celelalte “slabe”. Venind cu reinterpretari ale datelor problemei, revolutiile slabe au servit mai degraba ca forme de reintegrare a lui Homo Sapiens intr-un nou univers, decat ca motoare ale noului. In fine, au servit la vremea lor (iar unele servesc bine mersi in continuare), propagarii efectelor revolutiilor tari si acoperirii intregii game de aplicatii la care acestea se preteaza. Mai putin, as indrazni sa afirm, chiar nesemnificativ, unor noi inovatii tehnologice. (Un exemplu de esec monumental, de care poate cei mai batrani dintre noi isi amintesc, il reprezinta incercarea Japoniei de a produce, cu mai bine de cincisprezece ani in urma, printr-o creativitate fortata, asa-numitele calculatoare de Generatia a V-a). Exista nenumarate exemple de revolutii tari care au creat consecutiv revolutii slabe, dar foarte putine exemple de cazuri inverse.
Nu intamplator, deoarece revolutiile slabe isi creaza institutii disciplinate pentru a exploata pe cele tari, ele ajung efectiv sa se opuna noului. De multe ori, preocupate de competitia cu institutii similare, produsele revolutiilor slabe, materializate sub forma unor brave institutii, devin insensibile la curente innoitoare venite din exterior. Nevoia de renovare a “magazinelor” diverse in care ele isi vand marfa ii duce pe patronii lor la gandul ca trebuie sa inchida o vreme, ceea ce ar insemna cresterea sectorului de piata al “celorlalti”. Consecinta? Institutiile se invechesc, incep sa miroasa urat, devin dominate de diferite forme de autoritarism, se rigidizeaza si dispar. Unele, in bai de sange.
Internetul reprezinta o revolutie tehnologica (tare, deci, in terminologia noastra ad-hoc) extrem de vasta (tocmai v-am spus un alt lucru pe care nu-l stiati, nu-i asa?). Internetul are calitatea de nepretuit de a nu apartine nimanui si este o revolutie suficient de noua pentru a nu fi avut timp sa creeze prea multe institutii care sa-si derive politica, ideologia, religia sau cultura din binefacerile lui. Insa regula se va repeta si de aceasta data. Iar elementele incipiente ale noilor institutii ce vor urma, se regasesc in Comunitatile Virtuale.
Ce va urma?
Imaginati-va, deasupra retelei Internetului, un strat al retelelor de persoane. Multe retele de persoane, covarsitor de multi oameni obisnuiti ca mine si ca tine stimate cititor, incercand sa se identifice cu multimi de alti oameni dar si sa-si pastreze individualitatea si mediul privat in acelasi timp, dorind sa coexiste alaturi de alti oameni pe care nu tin neaparat sa-i cunoasca personal dar ar dori sa aiba un profil cat mai sinergic cu al lor. In cadrul acestor retele se va indrazni periodic sa se propuna si uneori chiar se va reusi sa se faca auzite puncte de vedere, sa se realizeze proiecte, materializandu-se intentii exprimate virtual, in spatiul realitatii. Transformand idei, in actiune si fapte.
Cel putin cativa dintre dv. Veti fi de acord ca principalii regizori ai vietii noastre in acesti ani sunt teroristii si politicienii. Nu am ajuns inca sa cred ca-si dau mana pe deasupra capului nostru ca sa ne stoarca de tot ce avem mai bun, dar trebuie sa recunoasteti ca, daca ar face-o, ar fi o afacere foarte profitabila. La fiecare colt al intersectiilor de drumuri ale vietii noastre sta cate un terorist cu o maciuca in mana. Daca ar lovi in moalele capului pe fiecare al 100-lea trecator, ar fi simplu. Am sti sa circulam numai in serii de cate 99. Insa teroristul loveste aleator. Acest lucru serveste binisor politicianului care, asezat ca un politist in mijlocul intersectiei, ne manipuleaza prin intermediul mijloacelor de informare in masa, se erijeaza in aparatorul nostru, isi consolideaza pozitia si foloseste taxele platite de cetatean prea des pentru a aplica politici nedorite de cetatean.
Nu stiu prea multe lucruri despre comunitatile virtuale, mai degraba le intuiesc (daca as avea inclinatii profetice as spune: “am o viziune”. Dar stiu unele lucruri simple. Vor avea mijloacele de informare proprii, dotate cu mecanisme care vor separa adevarul de minciuna. Vor genera credibilitatea statistica a fiecarui membru, pe baza unor corelatii matematice intre spuse si fapte, iar agentii de relatii publice nu vor putea, in cadrul unei comunitati virtuale, transforma prin mesaje si tehnici iscusite, un xenofob intr-un iubitor de oameni sau invers, un hot intr-un om cinstit sau invers, un pericol iminent intr-o bagatela sau invers, si asa mai departe.
Comunitatile virtuale vor realiza proiecte si vor fi de admirat prin puterea de a obtine resurse acolo unde nimeni altcineva nu va reusi. Vor depasi barierele statale si, fara sa aiba ca scop evaziunea fiscala sau subminarea puterii statelor, vor schimba geografia politica a lumii, vor aduce noi forme de cultura si expresie artistica. Vor genera increderea omului simplu, ca mine sau ca tine stimata cititoare, in puterea adevarului pe care il pune in circulatie.
Grupul Virtual Real, pe care incercam sa-l construim, va fi una dintre aceste comunitati virtuale. Sau cel putin asa am dori. Sau in orice caz, ne straduim. Ce il impiedica pe unul dintre autorii Forumului, care semneaza cu pseudonimul Nea Marin sa-si puna in practica o idee simpla, si anume aceea de a organiza si eficientiza gesturi caritabile care ar putea salva vieti omenesti, in special vietile unor copii? Faptul ca nu exista inca reteaua careia sa i se adreseze cu incredere. Dar daca Nea Marin sau alti cititori cu intentii bune, care nu doresc sa nu lase politicienii si teroristii sa le regizeze viata prin intermediul mijloacelor de informare in masa ne-ar scrie, am putea incerca, probabil, impreuna, sa transformam unele lucruri din Virtual in Real.
Am putea incerca sa facem parte din Stratul Urmator.