Caracterul omului rafinat se distinge prin uniformitate si naturalete. Indivizii cuprinsi de spasme, crize de nervi si schimbari de 180 de grade in opinii sunt fie imaturi, fie clientii azilurilor de nebuni fie, in cazul Romaniei pot face cariere de succes in politica. Spuneam intr-un articol precedent ca daca constiinta autocenzurii nu mai functioneaza, omul devine un amplificator de haos, deoarece in acest caz propriul intelect pierde haturile, iar omul respectiv devine rob al patimii care l-a facut sa nu se mai autocenzureze: de ex. avaritia, betia, etc .
Am fost uimit sa vad reportajul in care ziaristul american Daniel Pearl, avand nevasta gravida in ultimele luni, raspundea inainte de moarte rapitorilor lui din Pakistan: da, sunt evreu ca si tatal meu. Pearl mi-a adus aminte de Constantin Brancoveanu cu cei 3 fii ai sai, care nu a renuntat la religia stramoseasca cu pretul mortii. Acestea sunt persoanele care impun respect si alcatuiesc coloana vertebrala a unei culturi, a unei civilizatii.
La polul opus avem de-a face cu cazuri patologice, chiar sefi de partid, care fac afirmatii totalmente contrare in rastimp de cativa ani. Avem oameni cu facultati care, dupa cum bate vantul, sar din barca unui partid in a altuia, pentru un pumn de arginti. Oare acesti oameni mai au vreo conduita? Prostitutia morala e mai grava decat cea fizica, deoarece cea fizica se mai poate scuza prin faptul ca ne nastem cu instinctul primar al reproducerii. Anuland insa constiinta, propriul cenzor, care si ea ni s-a dat la nastere si prin educatie, ajungem la apostazie – nimic altceva decat prostitutia morala de care aminteam mai sus.
Superficialitatea sau usuratatea sunt specifice oamenilor neterminati. Cazuri ca acestea, de obicei izolate, ajungand sa se propage printre liderii politici, creaza catastrofe: vezi cazul 23 August. Eu am fost intrebat la un moment dat de catre un coleg neamt: bine, bine, a spus el, unchiul meu nu a putut intelege niciodata cum cei cu care facuse 2000 de km. de front, i-au pus intr-o dimineata arma in piept. Asta l-a costat 4 ani de prizonierat in Siberia, a mai spus el. Astazi gandesc: intorcand armele, si Germania si Rusia aveau sa ne considere tradatori. Dar de ce a trebuit, inainte de orice, sa luam armele in mana de partea Germaniei? Raul trebuie cautat la originea lui, in compromisurile initiale pe care le facem…
Vizitand o zona turistica din Romania, acum cativa ani, impreuna cu un localnic, m-am oprit in fata unei case impunatoare: localnicul zice – a, asta e Niculaie a lui Doru, a trecut la adventisti – vezi ce casa i-au dat? Mai mergem o bucata de drum si localnicul zice – stii, eu am lucrat ghid la muzeu 5 ani pana anul trecut, cand m-am transferat la primaria locala, unde primesc un milion mai mult. Sa-i bag in masa p-aia de la muzeu, ca ma tineau la munca de dimineata pana noaptea. Bine, zic eu, dar totusi te-au hranit 5 ani. Nu mi-a raspuns.
Se pare ca naufragiul economic si politic spre care ne indreptam in viteza, nu mai poate fi evitat. Fenomenul este urmarea unei crize morale, mult mai profunde. Liderii politici, oricat de corupti, ar fi putut fi treziti la realitate printr-o combativitate sustinuta din randurile societatii, fapt care insa nu s-a produs, dupa cum nici Ceausescu nu a fost combatut pana in ’89, iar cine l-a combatut in ’89 inca nu se stie prea clar. Guvernul opozitiei a ratat sansa de a schimba ceva, ba chiar va ramane in istorie la fel de opac si chiar poate mai anemic decat ceilalti, opozitia si guvernele parand ca schiopul care il ajuta pe orb si impreuna fac o pereche buna.
Evenimentul mai recent, de a cere viza fratilor de peste Prut, frati fata de care datoria morala a Romaniei ca pret al dezertarii din 1939 nu s-a sters inca, poate fi adaugat contextului respectiv ca si exemplele de mai inainte. Totalmente diferit fata de comportarea Ungariei vis-a-vis de ortacii lor de peste hotare, as putea spune.
Oare decimarea intelectualilor si oamenilor de afaceri romani in canalul comunist (la propriu si la figurat) a produs o societate in care genele care indeamna spre progres, calitate, demnitate, educatie, combativitate si onestitate sunt extrem de rare? Cu mici exceptii, Romania continua sa prezinte o societate disfunctionala, incapabila de a se rafina prin autocontrol, literalmente balcanica in sensul actual al cuvantului.
In acest context, cu atat mai mult merita salutata si sprijinita initiativa Coalitiei pentru un Parlament Curat! Dar despre aceasta, vom mai avea timp sa scriem.