Pentru Rusia, Vladimir Putin pare un urmas demn de Petru cel Mare. Pentru noi, greseli dupa greseli.
Interviul recent acordat de fostul pionier al glaznostului, Mihail Gorbaciov ziarului financiar Financial Times denota clar faptul ca Putin a renuntat la formula guvernamentala “Glaznost”, anume de a forma guvernul in jurul unor economisti de generatie noua, cu vederi liberale, acesta optand de a se bizui pe fostii colegi de la KGB, oameni inregimentati intr-un sistem disciplinat, incapabili de a oferi surprize nedorite sau de a actiona individualist (“Silovici”).
Aceasta tendinta arata posibilitatea Rusiei de a redeveni expansionara, si putinta de a controla o zona de actiune mai larga printr-un sistem guvernamental de tip militar.
In conditiile in care dupa 1990, Rusia a alocat cu grija toate vanzarile de armament strategic catre tari neadiacente si dat fiind faptul ca bugetul nostru nu a permis alocari reprezentative armatei, aceasta fiind Cenusareasa tuturor guvernelor postdecembriste, situatia apare ca fiind foarte vulnerabila.
Alegerea Romaniei de a oferi concesii de unica folosinta Americii, vezi a doua autostrada / cazul Bechtel, denota lipsa de experienta internationala de negociatori a guvernelor post decembriste, care au promovat personaje provenind din anturaje sindicalisto-proletariale in posturi cheie.
Ca urmare a faptului mai sus mentionat, Comunitatea Europeana s-a simtit jenata, pe buna dreptate. In conditiile in care aceasta putea oferi siguranta unor tari ca Romania si Bulgaria in fata neo-imperialismului rus, noi se pare ca ne-am taiat craca de sub picioare.
Dat fiindca baza militara de la Constanta nu s-a materializat inca intr-o prezenta consistenta a armatei americane in Romania, intrarea Romaniei in NATO nu poate reprezenta o garantie certa a unei inviolabilitati teritoriale pentru Romania.
Situatia autostrazii aparuta surprinzator, ca o ciuperca otravitoare dupa ploaie, similar unui “tun” tiganesc oferit spectatorului uluit, arata totodata lipsa de grija fata de generatia tanara a guvernului roman: prin suplimentarea cheltuielilor bugetare cu aproximativ 300 de milioane de dolari anual pe o perioada de 10 ani, vom asista fireste la mariri de taxe. Vazand ca posibilitatea de a castiga un salariu decent descreste de la an la an, ce tragere de inima vor mai avea tinerii sa se inscrie in scolile romanesti, si mai mult decat atat, sa nu plece din tara? Fireste vestul va spune multumesc unei forte de munca tinara, calificata si cu foarte putine pretentii in comparatie cu proprii cetateni, si mai mult ca sigur vom asista unui nou exod.
Nemaivorbind ca indeplinirea unuia din criteriile de convergenta la Euro, ca deficitul bugetar sa nu depaseasca 3% din Produsul Intern Brut, pare mai indepartata ca totdeauna.
Bineinteles ca nu ne vom avanta la speculatii nesubstantiate ca de pilda, care a fost pretul renuntarii Rusiei de a se opune invaziei americane in Iraq, in conditiile in care aceasta, in prima faza, s-a opus viguros intentiei americane de a schimba guvernul irakian? Dar intrebarea ca atare e totusi legitima: nu cumva alte zone de influenta au fost cedate de americani Rusiei, de ex. Romania si Bulgaria? Deci mutarea de aparare fireasca a Romaniei ca urmare a acestui scenariu ar fi fost sa se lege cu toata puterea de sansa de a intra in uniune in 2007, ceea ce nu s-a intamplat, ba din contra.
In present, motivatia cum ca din cauza stadiului inapoiat al reformelor nu vom putea intra in Uniune ca si faptul ca deja, economic vorbind, Uniunea Europeana si-a atins potentialul maxim, motivatie care are toate sansele sa fie acceptata fara intrebari suplimentare pe plan international, ne lasa vulnerabili in fata Rusiei.
Iluzia guvernului Romaniei cum ca slugarnicia in fata actualului guvern republican din America ar oferi Romaniei un plus de credibilitate este puerila. Aici in America, la fel ca si in Europa, credibilitatea nu se construieste decat printr-o transparenta si o deschidere favorabila a aparatului birocratic de a construi un dialog reciproc cu toti potentialii investitori, si de a oferi sanse de participare egale tuturor. Astfel, recenta decizie a celui mai mare fond de pensii American, Calpers, de a nu investi in Romania, astfel oferind o indicatie clara ca Romania nu a corespuns cerintelor de stabilitate si oportunitate asteptate, fond care totusi va investi in tari invecinate ca Ungaria sau Polonia, nu ofera decat noi deceptii. Nu ne ramane decat sa oferim contracte de infrastructura platite de sarmanul om de rand, acolitilor, in stilul caracteristic, saudito-turc. Ca doar am fost pasalic, nu-i asa?
(Nota: Autorul articolului detine un Masterat in Afaceri Internationale de la universitatea Columbia din New York, si a functionat ca vice-presedinte adjunct la Deutsche Bank New York)