Citeam mai deunazi si dezbateam impreuna cu un bun prieten, o stire nu tocmai noua : peste 400.000 de familii din Romania traiesc cu suportul financiar al rudelor lor din strainatate (stabilite definitiv sau temporar –la munca, cum se spune). Cu alte cuvinte, pentru circa un milion de romani din tara, ajutorul « de afara » este deocamdata singura solutie de supravietuire.
Daca mai era nevoie de o dovada ca emigratiei romane nu ii este indiferenta soarta semenilor lor din tara (chiar daca repatrierea valutei este dirijata exclusiv catre rude), aceasta poate fi identificata cat se poate de concret !. Fenomenul este atent analizat de diversi economisti, unii considerandu-l benefic, altii apreciindu-l ca o sursa necontrolabila a inflatiei care macina economia Romaniei. Personal, cred ca miliardele de dolari pe care ii transfera « ai nostri » catre « ai nostri » nu trebuie sa ingrijoreze doar pe economisti (care isi fac datoria de a analiza aceste fenomene), ci ar trebui sa constituie un motiv in plus de reflexie pentru administratiile locale.
Apare in mod natural intrebarea : pana cand se poate autosustine un astfel de fenomen ? Oare acesti bani (multi, la prima vedere, si destinati in principal cheltuielilor curente si nicidecum investitiilor) pot inlocui veniturile stabile si producatoare de plus-valoare conferite de un loc de munca ? M-am referit la administratiile locale – si nu intamplator …ci pentru ca distributia cifrelor ne arata ca grupurile sau comunitatile asistate financiar din strainatate se regasesc cu prepoderenta in judetele sarace, unde nivelul somajului este foarte ridicat. Spre exemplu, statisticile realizate de bancile comerciale din judetul Neamt arata ca nemtenii plecati la munca in strainatate au trimis rudelor lor – in cursul anului trecut – peste 100 de milioane de dolari (cat jumatate din exporturile realizate de firmele comerciale din judet !).
S-ar putea ca toate aceste cifre si fenomenul in sine sa nu reprezinta ceva nou pentru multi dintre dumneavoastra, macar si pentru simplul motiv ca sunteti chiar parte a lui. Dar putini dintre dv. cunoasteti magnitudinea lui.
Ca fost angajat al administratiei de la Bucuresti, as putea sa ma amagesc ca inteleg destul de bine de ce decalajul dintre administratia centrala si cele locale se incapataneaza sa se reduca cu o viteza de melc. Poate ca fiind bucurestean prin nastere, ar trebui sa ma bucure faptul ca orasul meu natal atrage peste 40% din investitiile straine directe. Si ca aceasta cifra are tendinta crescatoare…Dar stiu totodata ca aceasta se face in detrimentul restului tarii (unde de fapt sunt dispersati cei peste 45% din cei care traiesc sub pragul de saracie).
Se spune ca este un fenomen normal, de etapa, dar totusi ma intreb ce se va intampla cu restul de milioane de romani din provincie ? (unde am si eu rude, ca multi dintre dumneavoastra) Sunt ei condamnati sa continue sa se adapteze la a trai prost sau si mai prost doar pentru faptul ca administratorii lor locali nu au inca expertiza necesara de a intocmi proiecte valabile pentru atragerea de investitii si, implicit, de a crea noi locuri de munca ? In mod obiectiv, nu pot ignora faptul ca si acei slujbasi ai administratiilor judetene sunt – paradoxal si generic – tot rudele noastre… care « nu prea stiu » sa puna in pagina un proiect sau sa gandeasca un buget cu resurse reale, care « nu prea stiu » limbi straine, etc. Si care « nu prea au » sanse in viitorul apropiat sa depaseasca acest handicap…Deci ?
Ce ar mai putea face in plus romanii din strainatate pentru cei in nevoie de acasa ? Poate ca « nu prea multe »…ca sa nu creeze inflatie…Vom continua sa le trimitem bani lunar si pachete de sarbatori? Poate ca da. Exista alta solutie cand stim cu totii cate « bube » are inca administratia romaneasca?
M-as hazarda sa spun ca ceva-ceva s-ar mai putea face. De cativa ani am sansa si privilegiul de a lucra pentru o agentie a ONU care are ca principala menire asistarea (economica, politica si sociala) a tarilor in curs de dezvoltare. Finantarea proiectelor se face in principal din contributiile statelor membre, dar si pe principiul ca cei mai bogati sunt cei care ii pot ajuta pe cei in nevoie. La aceste resurse se adauga uneori si « fondurile de incredere » special create pentru diversele tipuri de proiecte.
De aceea ma intreb daca ar fi chiar imposibil ca o parte romanii din afara tarii sa creeze un program de dezvoltare sau de sprijin – ce mai conteaza denumirea ? Nu neaparat a intregii Romanii, dar macar pentru romanii cu nevoi extreme. Care sa nu aiba pretentia utopica de a rezolva ceea ce cade in responsabilitatea autoritatilor romane ? Dar care sa demonstreze ca poate pune ceva, in locul lipsei. Ca de lipsuri…nu ducem lipsa…
Strangerea de sume relativ modeste si actionarea pentru inlocuirea unui boiler stricat in miez de iarna intr-un camin de copii sau de batrani, pentru repararea unui podet sau pentru inlocuirea bancilor intr-o clasa de scoala pot fi mai la indemana unui astfel de program decat a unei birocratii locale a carei « urnire » este cert mai scumpa decat actiunea ca atare. Si care administratie inca se amageste ca aceste probleme sunt mai putin importante decat redactarea de strategii sau rapoarte pentru « centru » sau care…oricum vor fi rezolvate odata cu integrarea noastra in UE. Asa o fi. Dar pana atunci?
Tind sa cred ca birocratia noastra bolnava este o tinta falsa. Ea nu poate fi ajutata exclusiv din exterior, atat timp cat nu exista indeajuns de multa vointa in interior. Asta incearca sa ne explice si partenerii nostri straini. Si pentru prea multi de acasa nu mai este timp pentru a astepta insanatosirea administratiei.
Uitandu-ma la cifrele cu care v-am retinut atentia, la milioanele de dolari pe care romanii din strainatate si le « rup de la gura » in fiecare luna pentru cei dragi lor, ma intreb daca ar fi posibila canalizarea – asa cum au facut si fac si alte comunitati etnice – acestei coeziuni evidente intr-o modalitate viabila si structurata de asistenta romaneasca pentru romanii in nevoie? Transformarea virtualului « PRIN NOI INSINE ! » in realitati palpabile.
Sunt convins ca in momentul in care romani din afara tarii vor incepe «a sadi » bani in proiecte pentru comunitati din Romania, la masa donatorilor se vor aseza cu placere si interes si strainii.
Si sunt sigur ca vor crede in acesti romani asociati poate doar virtual, dar care isi ajuta semenii in mod real, cel putin pentru un motiv: ei disponibilizeaza banii lor proprii (multi–putini), deci nu pot fi coruptibili !
Nu va sfiiti sa ma contraziceti! Poate sunt un idealist. Ajutati-ma prin parerile dumneavoastra sa ajung la raspunsurile cautate. Va multumesc.
Traian Filip
Parerea mea
Nu e rau Traian……….unicul meu comentariu este ca am intalnit dorinte patologice de a „smecheri” o actiune caritabila……..ce poate degenera in expolatarea fondurilor de orice natura………eu zic ca trebuie sa fim ceva mai realisti si sa acceptam realitatile si sa le tratam ca atare cu un sistem ce poate produce „realitati palpabile” pentru oameni………..este ca si cum am cere bani bancilor sa fie transportati in valize in Romania si sa nu ne asteptam sa fie furati………o sa fie furati, totul este sa dezvoltam un sistem ce recunoaste aceasta realitate si nu se ascunde sub „promisiunea” de a naviga fara „pierderi”. Este ca si cum am discuta de „afaceri” in romania fara a discuta de cine plateste mita la fiecare „usa” ……….nu sint politician sau versat in a prezenta „realitatii” romanesti dar eu zic ca trebuie sa fim ceva mai „realisti” referitor la realizarea oricarei operatiuni, cit este ea de mica. Daca vom acepta ca avem de a face cu o mentalitate corupta si vom actiona in consecinta vom putea prezenta „realitatea” mult mai credibil. Great program, great ideea…
Buna ziua si sa auzim numai de bine,
Sunt cu totul de acord la trimiterea de bani in tzara, si un dollar e bun , macar gestul conteaza. Dar am o oarecare „jena” . Trimit numai cu doua conditii:
„mai da pretentioasa mai e fatuca asta” imi suiera acuma urechiile :), deci conditii:
1. Sa primesc o dovada scrisa ca banii au ajuns exact acolo unde trebuia sa ajunga (scrisa nu vorbe )
2. la fiecare dolar ce io pot sa trimit, marii bogatasi ai Romaniei sa puna un dolar jumate! (vezi legea americana 401K)
Am vazut io scris cine e bogat in Romania, si cine e bogat are vile in Paltinis, si in Romania omu bogat se vede de la distantza! Fala e mare. Ei bine, cum au putut sa se faca miliardari in dolari in 5 ani, pot saracii ca le plang de mila, sa doneze ceva bani pe la banci, sau macar sa dea banii inapoi la oameni!! Era o banca ceva de genu caritas, FNI sau asa ceva, da aia bogatii or scos tot cu cateva ore inainte de faliment! As am vazut io fratii Paunescu in DC !!! Cum fac saracii ceva rau de scris prin ziare, apar prin DC la chefuri! Si io plecata din Detroit cu treburi, ia ambasadoru de unde nu-i :((( of of of
Sau macar sa nu mai fure si sa dea de lucru la oameni. Io oricum sunt mica si pretentioasa :))), dar inapoi la subiect. Mi-i drag sa vad lumea descurcareatza, da nu pe spatele la altii. Din altii astia, si io fac parte. Sunt satula pana in gat, suprasaturata sa vad cum se fura cu acte in regula! Am fost si raman sluga adevarului! Urasc minciuna si fala pe degeaba! Cine s-a descurcat bravo lui, keep going! Da cine o furat, mama mama de funduletzu lor. Nu e lucru sanatos! Ca se profita de lege e una, dar legea e lege, dar cand faci legea dupa palcul unuia ….eeee multe se aduna pe malul Cibinului…
Inapoi la donatii, io dau un dollar numa daca astia bogatii (no nume date aicea) dau unu si jumate pe langa !
Am deptul sa fiu pretentioasa pe munca mea !
Numai bine si Noroc !