Ora 13. Pe o alee din placi de beton, strajuita de o parte si de alta de hale industriale, o duduie cu un lant gros de aur la gat si cu unul la un picior, imbracata intr-o haina de blana facuta din 21 de vulpi argintii, plimba un Doberman. Dobermanul ridica un picior. Face pipi pe o instalatie de transformare a energiei electrice. E locul lui preferat, pe care l-a mirosit indelung inainte de a-si satisface tabietul. Pe aici trec si Zozo si Bibika, de rase Cocker Spaniel si respectiv Ogar Afgan. Un muncitor din hala priveste prin geam, muscand apatic din sandviciul cu parizer si mai luand o gura de cafea din termos. E ora pranzului la una dintre intreprinderile cu care Ceausescu spera sa patrunda in elita producatorilor mondiali.
In curtea intreprinderii, asezata intamplator (si prea tentant) langa unul dintre cartierele rezidentiale ale metropolei, s-au construit deja un numar impresionant de vile, fiecare dintre ele, la randul ei impresionanta: zeci de camere, gradini, piscine, garaje multiple, servitori. Unii dintre proprietarii lor isi plimba pur si simplu cainii pe aleile intreprinderii. Despre asta este vorba in tabloul nostru.
Cainii adulmeca falimentul programat pe care directorul intreprinderii se incapataneaza sa nu-l accepte. Omul respectiv, directorul, ar putea fi foarte bine un personaj dintr-un film romanesc al anilor ’80: tanarul, fost stagiar in intreprinderea respectiva, avand drag de munca si de meserie si nelasandu-se batut, in lupta cu structurile inchistate, cu interesele personale ale unora dintre cei mai bine plasati membri de partid ai zilei. Numai ca nu este vorba de un scenariu de film ci de realitate, faptele se deruleaza nu intr-o dictatura comunista ci intr-o democratie de tip nou (specifica regimului capitalist nascut de socialism), intreprinderea este privata si nu de stat, iar batalia directorului se da nu pentru cauza unui partid ci pentru triumful normalitatii.
Va invinge spiritul kafkian? Vor invinge structurile de tip mafiot? Sau poate se va reusi ca intreprinderea respectiva sa nu mai fie teren de plimbare pentru caini si dudui de rasa? Nu stiu. O sa va tin la curent. Tare mi-e ca Dobermanul isi va continua nestingherit plimbarea de siesta.
Ceva se va intampla totusi in acest an. Aparitia pe scena politica a unor figuri noi, combinata cu dezamagirea generala in legatura cu solutiile incercate de electorat pana in prezent, bazate mai mult sau mai putin pe incercari ideologice, va crea pentru prima data loc duduii cu lant la picior sa candideze si ea la ceva. Electoratul roman este lamurit ca partea de paine a vietii sale il priveste in exclusivitate (mai putin o bucata de circa jumatate din orice castiga, pe care trebuie s-o dea guvernantilor sub forma de taxe). Asta se intampla indiferent de cine este la putere. Cu partea de circ se sta mai prost.
Actualii guvernanti, va gandi probabil publicul, parca fac totul prea “pe ascuns”. Nu se bat cu nimeni, sunt prea “europeni” in maniere, fara sa fie de fapt europeni in substanta. N-au stat a coada vacii sau a oii – unii dintre ei au crescut chiar cu guvernante – si nu inteleg si nu vor intelege niciodata realitatile Romaniei dincolo de Soseaua de Centura a Bucurestiului. In esenta acesta va fi mesajul politic castigator in 2004.
In 2004 ne pregatim de circ si surprize. Nu si pentru aceia dintre dv. care inteleg aparitia acestei dudui cu Doberman…
Stefan Maier