se cerne prin sita trecerii mele
încă o zi de Rusalii
îmi strâng în braţe cele două nepoate
Anisia şi Clara
şi doar un nepot în ultimii ani
treizeci şi trei la număr
este unicul Matei
în familia noastră iubitoare de la ţară
îmi deschid agenda şi adun amintiri
în pagini impare realizări şi împliniri
iar în cele pare ce aş fi putut face
dacă nu m-aş fi născut aici
unde nici firul de iarbă parcă nu mai este verde
aşa cum era în copilăria mea
şi-n visele ce acum îmi par inerte
în ţară
mă doare neliniştea maturităţii mele
chiar dacă am învăţat şi buchisit fiecare slovă
a muncii cu simţ de răspundere
şi a respectului pentru valoare şi frumos
în a mea ţară
încerc să zâmbesc dar ceva mă doare
şi plec fruntea la decenii trecute
ce puteau fi şi pentru mine
cunună de lauri la fel de egală
ca şi a altor semeni ce vorbesc o altă limbă
dar trăiesc decent cu fruntea sus
bucurându-se că există
la ei în ţară.