Le-am cerut studentilor mei, anul III Romana-Engleza, sa comenteze, in engleza, un poem englez din secolul XIX, la alegere.
Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX si nici o poezie. (Au studiat in anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatruRomeo si Julieta (numita alternativ “roman“, novel, ori poem). Restul de cincisprezece din saizeci, care si-au amintit totusi o poezie, au scris totusi in engleza.
Am corectat mai jos greselile lor :
- Pluralul lui viu nu e vi, ci vii.
- verbul a lua nu se scrie i-au.
- obijnuit e incorect.
- Ii nu se scrie despartit, i-i.
- sa de-a e incorect (corect e sa dea).
- Nu se zice propiu, ci propriu.
- them nu poate inlocui their.
- No se poate spune them mother in loc de their mother.
- intitulated nu exista in engleza (cf. Merriam-Webster) .
- combinated nu exista in engleza.
- to enjoy of life e incorect ( verbul to enjoy e tranzitiv).
- writted e incorect in loc de wrote.
- poetry nu e identic cu poem.
- lirycs nu e ortografiat corect, si cu siguranta nu inseamna textul unei poezii, ci versurile unui cintec.
- roman nu exista in engleza, corect e novel.
- disapointness nu exista, corect e disappointment.
- beautifuly thing e incorect.
- tryed e incorect.
- gaves nu exista (give sau gave).
- tooked place e incorect.
- tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci.
- Romeo and Juliet nu e un roman.
- Romeo and Juliet nu e un poem.
- Shackspear nu se scrie astfel.
Daca se dadea admitere la facultate ei ar fi cazut la admitere.Toti acesti tineri vor deveni profesori de limba engleza si romana peste trei luni.
Imi este inexplicabil cum asemenea studenti pot deveni profesori, cind in orinduirea veche, bolsevica si totalitarista, ei n-ar fi putut nici macar trece admiterea. Cum s-a ajuns in aceasta situatie ? Putin dupa Revolutie, prin 1995, cred, au aparut locurile cu taxa la Universitati. Ceva mai tirziu s-a suprimat concursul de admitere. Astfel, Universitatile au dat de gustul banilor. Studentii deveneau intangibili. Devreme ce plateau, prezenti sau nu, trebuiau sa treaca examenele, trebuiau sa capete diplome. Dupa diplome, dadeau concursul de titularizare, pe care nu-l luau, ramineau suplinitori, si titulari negasindu-se, tot suplinitorii predau.
Primii studenti pe bani au terminat prin 2000. Primii lor elevi au terminat liceul prin 2004. Dupa implementarea programului Bologna , studentii au terminat in trei ani in loc de patru sau cinci, cu lucrari de licenta de saizeci de pagini, nu de o suta sau doua sute. Lucrarile scurte pot fi cumparate sau descarcate contra cost de pe Internet, de pe situri specializate (o suta de lei bucata).
Liceenii intra pe bani la Universitate, fara admitere, termina in trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor sint prost pregatiti, mai prost pregatiti decit precedentii. Paradoxal, se face mai multa scoala la liceu decit la Universitate : la liceu, profesorii pot inca sa lase repetenti elevii care nu invata, fiindca liceul e gratuit, iar profesorii nu sint platiti dupa numarul de elevi. Studentii sint mai prost pregatiti decit elevii de liceu.
Le-am cerut celor saizeci de studenti ai mei referate. Din saizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (control paste) de pe un sit internet, www.referate. ro.
O vina pentru situatie o are asa-numitul invatamint axat pe competente. In noul sistem, elevii, vezi doamne, nu mai tocesc date seci, ci dobindesc competente. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de scoala noua ! Exista materii axate pe competente (a invata engleza, franceza ori muzica inseamna sa stii vorbi engleza, franceza, respectiv sa cinti, fluieri sau fredonezi melodii). Exista materii bazate pe cunostinte (istoria, geografia, anatomia si zoologia, de pilda). Exista materii intermediare, ca biologia si chimia, in care competentele si cunostintele sint complementare. Cultura generala e alcatuita doar din cunostinte. Educatia axata pe competente naste monstri, fiindca a sti cine a pictat Gioconda e o cunostinta, nu o competenta. O alta studenta, tot de anul III Litere, ma instiinteaza ca poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistretul cu colti de argint. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea macar sa-i fi poti identifica poeziile. Se presupune ca un absolvent de engleza stie dupa trei ani ca in engleza, romanul se numeste novel.
Universitatea zulusa
Este imperativ necesar, e indispensabil ca sa se revina la Universitatea gratuita cu concurs de admitere si cu numar limitat de locuri. E suficient ca s-a inchis un cerc vicios, ca absolventii de universitati fast-food au virusat invatamintul gimnazial si liceal, si trimit universitatilor liceeni care nu stiu nimic. Conform cu situl QS, Quaquarelli Symonds, Israelul, tara mica, cu suprafata Moldovei, are trei universitati pe locurile 102, 114 si 132 din lume. Carolina din Praga e pe locul 230 in lume. Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400. Universitatea Bucuresti e pe locul 500, linga Universitatea din Szeged , (populatie 166 000 locuitori) universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh , Kazahstan si Sri Lanka . Universitatea din Liubliana e pe locul 400. Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gurion, din desertul Neghev, e pe locul 323.
Universitatea Babes-Bolyai este dupa locul 600, linga niste universitati saudite, srilankeze si kazahe (nisip, jungla, nisip). Situl ARWU al Institutului de Pedagogie al Universitatii Jiao Tong se opreste la primele cinci sute de universitati din lume, unde pe la coada se afla Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana si cea din Wellington, Noua Zeelanda. Universitatea din Bucuresti are de ajuns din urma universitatea zulusa din Durban , cea slovena (Liubliana, 280 000 locuitori) si cea din Wellington (386 000 locuitori, la capatul lumii, in largul Pacificului) .
Am expus in Observatorul cultural, numarul 296 din 2005, cazul unui profesor universitar de latina . Greselile de traducere pe care le facea demonstrau o cunoastere precara a limbii latine.
(Solilocviile lui Augustin) Aliud est enim exhausta pestis, aliud consopita. Una este o epidemie terminata, altceva e o epidemie care mocneste.
Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 60: „…una sint secaturile molimei, si alta scufundarile in somn adinc“.
(Etica lui Abelard) Poenitentia est commissa deflere et flenda non commitere. Cainta inseamna sa deplingi cele savirsite si sa nu savirsesti lucruri de deplins.
Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 81: „Cainta a fost data spre a plinge, dar nu inseamna ca plinsul o si face eficienta“.
(Solilocviile lui Augustin) Hoc ergo unum superius praetermiseras. Trecusesi cu vederea acest lucru mai sus. Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 82 : „Asadar, acest lucru il pui mai presus“.
(Toma de Aquino, De ente et essentia) sicut diaphaneitas de aëre…“ – …ca transparenta la aer…
Dan Negrescu, traducere, p. 85: „… starea diafana in arama…“.
Un om care confunda a neglija cu a pune mai presus, si care confunda transparenta aerului cu opacitatea aramei, prevedeam in acel articol, va deveni in curind conducator de doctorate in limba si literatura latina .
Profetia mi s-a adeverit. Din 2009, profesorul dr. Dan Negrescu, de la Facultatea de Litere din Timisoara , conduce doctorate in limba si literatura latina .
Invatamintul romanesc e prabusit cu totul. Predau profesori care fac greseli de clasa a sasea. Absolva cu diploma studenti care acum cinsprezece ani ar fi cazut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificati.Comisia centrala de acreditare a titlurilor universitare face conducatori de doctorat in gluma.
Sint un excelent prooroc.
Nu se mai mire nimeni ca n-avem universitati remarcabile cu cercetatori remarcabili, cind insisi conducatorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.
Coda
Am cunoscut din mers, pe strada, in aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistrita ori Dej. De meserie facea garduri de fier. Ca studii, ispravise liceul cu vreo patruzeci de ani in urma. Am stat cu de vorba despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sirbu si Art Nouveau. Citise imens.
Am stat de vorba la Sasca Montana cu un batrinel sarman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Parinteasca dimindari, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice si Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea cinsprezece ani de temnita grea dupa 1950.
Cind universitatile romanesti vor fi in stare sa cultive intelectuali de talia absolventilor de liceu din vremea lui Dej, de talia puscariasilor din vremea lui Groza, fiti amabili si treziti-ma.
Problema universitatilor din Romania nu e sa ajunga din urma cine stie ce universitati vestice. Problema universitatilor noastre e sa ajunga din urma nivelul liceelor romanesti din 1988. Si atunci mai vorbim.
Educatia e singurul domeniu in care nu se vorbeste de greaua mostenire a comunismului. Regimul de debandada, numit democratie si ministrii incapabili si iresponsabili au transformat invatamintul romanesc intr-un haos.
Din toti olimpicii internationali romani de anul trecut, unul singur s-a inscris de nevoie la Universitatea din Bucuresti, fiindca nu stia engleza, ca sa devina bursier la o Universitate straina.
Fac inca patru profetii :
Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va inscrie student in vreo universitate romana.
Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studentilor romani va fi acelasi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.
Peste zece ani nici o universitate romaneasca nu va intra in lista primelor cinci sute de universitati din lume, iar kazahii, sauditii, srilankezii si zulusii ne vor privi ca si acum, de sus.
Nici peste zece ani ministerul educatiei nu-si va decupa din presa un articol despre starea invatamintului roman, ca sa-l aiba la indemina.
Va impartesesc gandurile, temerile si nostalgia unor vremuri apuse. Sunt si eu cadru didactic, dar apartin unei alte generatii. Declinul invatamantului preuniversitar a inceput dupa parerea mea undeva prin 2000/2001, cand efectele noii legi a invatamantului din 1997 si-au aratat coltii. Tin totusi sa mentionez ca mai sunt si elevi, educabili dupa noua lege Funeriu, care isi doresc sa faca performanta, care sunt constienti ca fara care nu poti razbi in viata.
desi nu sint parinte, ceea ce ma scuteste de chinul „educarii” unui copil in actuala forma in care au ajuns educatia si invatamintul in tara asta – careia din ce in ce mai mult i se potriveste zicerea „frumoasa tara, pacat ca i locuita” -, sint un produs al invatamintului riguros si disciplinat de dinainte de 1989. ma feresc sa numesc „1989”, revolutie. dar il putem considera macar o punte.
am prieteni care au copii adolescenti, copii care nu vor copia nicicind conduita si atitudinea acelora dintre ei care se mai apleaca spre invatatura pentru ca stiu ca veni va un timp cind le va folosi. exclus a mai lua in seama si ideea ca n toate vremile, stiinta de carte are folosul ei, dar citi dintre tinerii de azi se mai gindesc ca de fapt adevarata avere pe care o pot avea sint ei insisi pentru sine?
am intilnit copil de clasa a VIII-a care nu stia ca Anglia se afla in Europa! am intilnit student in an terminal care nu stia nici macar secolul in care a vietuit Ciprian Porumbescu. mai tirziu mi am dat seama ca ar fi trebuit sa ma multumesc cu faptul ca stia ce facuse omul care se arata cultural cu numele „Ciprian Porumbescu”.
n am de gind a face teorii gen „lupul moralist” dar ma ngrozeste gindul ca acesti tineri, bulversati si fara indrumarea initiala din familie, vor deveni la rindul lor parinti.
una peste alta, faptul ca datorita devotiunii profesoarei mele de limba romana din scoala generala, am ajuns sa stapinesc legile limbii noastre, remarc doua greseli in textul domnului Dan Ungureanu, si anume:
-„devreme” scris impreunat nu reda ideea care s a vrut comunicata. „devreme” este un adverb de timp care n are nici un fel de legatura cu locutiunea „de vreme” care ar fi fost ca o manusa pentru text;
-„trebuiau” este o forma gresita pentru ca verbul „a trebui” este un verb impersonal care nu se conjuga la nici unul dintre timpuri, si care atrage dupa sine propozitia subordonata subiectiva. asadar…
aud si citesc in mii de dati si de situatii forme gresite ale verbului „a trebui”. ma doare, zau ma doare!
de ce nu s o mai fi facind limba romana si la clase mai mari de a VIII-a, mintea mea nu poate sa priceapa. ca ma gindesc ca nimeni dintre cei care au pretentia ca legiuiesc in mindra tara romaneasca n a ajuns la concluzia ca n ar mai fi nevoie!
revenirea la examenele de admitere in facultati este nu binevenita ci chiar OBLIGATORIE!!! si odata minunea restabilita, sa devina obligatoriu si un examen de limba romana. dixit! multumesc. si va dati seama ca daca eu, inginer de profesie, am invatat atitea pe acea vreme, inchuiti va ce poate sti un literat, un profesor, un artist mersi la scoala atunci.
Better later then never. Abia acum am citit articolul, este plin de substanta! Si totusi, deoarece „Mieux vaut viser trop haut que trop bas”, ma intreb daca autorul are o calificare in domeniul limbii si literaturii romane. Daca da, cum ramane cu derapajele „devreme” si „trebuiau”? Iar daca nu are,datele problemei nu se schimba; este cadru didactic, tocmai in invatamantul superior. In plus, proba de cultura generala profesionala: autorul se joaca cu termeni de care habar nu are: „depozite porfiroblastice cuaternare” este o imensa gogorita. Aceasta aberatie provine dintr-o deplasare la Sasca, e bine ca a fost pe acolo, dar a vazut ce trebuie? Ii recomand si o vizita la Ciclova, zona e plina de comori geonomice.
Daca tabloul descris este mai mult decit un derapaj, sau un fenomen marginal, este mai mult decit ingrijorator. De 18 ani de cind traiesc in Germania si observ calitatea invatamintului de aici, nu incetez sa amintesc calitatile si nivelul scolii romanesti (fara exagerare – si nu sunt singurul care constata diferentele imense fata de invatamintul din tarile „foste comuniste” din rasaritul Europei) in comparatie cu metodele „constructivismului radical” si ale tuturor -ismelor provenite din ideologia generatiei de la ’68. Daca acum „formarea competentelor”, „lucrul in grupa”, „prezentarile din partea grupei”, incep sa fie opozabile dobindirii cunostintelor, respectiv studiului individual,atunci … e grav de tot – ma tem ca Romania pierde si ultimul capital real pe care il are.