a sunat un clopoţel
şi mi-am ascuţit auzul la un tocilar
de prin vremurile astea
ce-s aşezate anapoda pe o scară rablagită
în ordinea inversă a valorilor
ce nici pleacă nici stau
pe grumazul unuia şi altuia
degeaba
se prea poate să fie la o răscruce de atitudine
dar de ce atâta nepăsare
din moment ce se precipită o soluţie
diluată ce-i drept
în prea multă apă de ploaie
cu o baghetă de şef şiret
ce ne strânge de gât la fiecare gaică
a colacului de salvare
aruncat degeaba
în viitor se zăreşte o suită de valuri
ce se îmbulzesc către prada săracă
dar ce contează că pe mal
aşteaptă plângând o mare de oameni
degeaba…