Descifrez hieroglife pe năframa unei vestale.
Tare îi mai plăceau serbările, înălţimii sale.
Pe vremea aceea, soarele nu era atât de fierbinte.
Hieroglifele aveau înţelesuri duble, chiar triple.
Un trandafir cu două frunze însemna, de exemplu,
“Călcaţi pământul făgăduinţei,
Să răsară flori în grădină, mai frumoase ca înainte!”
Dar şi,
“După întâi septembrie, pensiile se recalculează.
Nu există perioadă de graţie.”
Uneori, chiar,
“Nu lăsaţi uşa deschisă la coridor.
Intră hoţii şi dispar banii pentru licitaţie.”
La sfârşitul efortului de descifrator,
Istoria dinastiei era developată.
Dar n-a fost uşor!
M-a intrigat şi un alt simbol tainic, ciudat:
O frunză aşezată într-o rână
Pe malul fluviului, într-o grădină.
Am descoperit acelaşi semn
Şi la fraţii lui Ulise, în Olimp.
Faptul mă conduce la o concluzie clară:
Toate neamurile au suferit de aceeaşi boală.
Unii s-au vindecat între timp.
Semnul tainic, ciudat,
Era o formă de inducere în eroare, o păcăleală;
Să acopere golul din visteria regatului, rămasă goală.