deunăzi m-am lăsat în braţele nepăsării
şi am uitat deliberat în camera de oaspeţi
diplomatul şi o parte din mine
la îndemâna unor actualităţi
ce tocmai tunau:
– ai întârziat să-ţi lustruieşti pantofii de lac!
am privit spre geamul dinspre viitor
şi mi-am ascuţit auzul
în marginea unei trepte urcate în fugă
pe unghiul drept
considerat de purtător
mai mare de 90 de grade
– te-ai aşezat pe pălăria mea din fetru!
privesc spre geamul dinspre prezent şi-i spun:
– e prea mare pentru capul tău!
accesoriul împotriva ploii
şi nu contează din ce anotimp!
– te concediez!
a fulgerat suportul de pălărie
am căzut pe gânduri
şi am plecat în camera de oaspeţi
unde mi-am spus cu voce tare:
„nu te mai certa niciodată cu un prost
că te aduce la experienţa lui
fostă, prezentă, şi viitoare”.