Ilegalităţile “pseudo-autorităţilor” din regiunea transnistreană continuă să aibă loc. Nici cazul lui Vardanean şi nici cel a lui Cazacu nu au influenţat deloc starea lucrurilor. Reacţiile tardive lipsite de intensitate ale Chişinăului ţin larg dezlegat mâinile “oficialilor” transnistreni. Cei din urmă sfidează în continuare legislaţia naţională constituţională şi cea internaţională, aplicând abuziv norme “croite” pe fundamente “sovietice” şi inspirate din legislaţia rusească actuală. Regimul separatist de la Tiraspol recurge la metode din ce în mai dure şi insidioase pentru a-şi atinge scopul – de a perpetua teroarea pentru a menţine viu separatismul.
Tânăra sechestrată recent de organele de forţă de pe malul stâng elucidează cât de gravă este situaţia din regiunea necontrolată. Totuşi, caracterul infracţional al acţiunilor “instituţiilor pseudo-statale” este un adevăr demult cunoscut, dar mai mult deranjează tăcerea autorităţilor constituţionale ale căror politici nu schimbă în bine situaţia cu respectarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor moldoveni din regiunea separatistă. Soiul de indiferenţă adoptat de Guvernul R. Moldova lasă spaţiu larg pentru interpretări nu tocmai pozitive despre responsabilitatea şi capacitatea acestuia de a reacţiona corect în raport cu toate părţile la provocările repetate ale Tiraspolului. Or, după cazurile sonore legate de Vardanean şi Cazacu autorităţile ezită să pună pe agendă discuţiile privind crearea unor mecanisme naţionale de susţinere a persoanelor ale căror drepturi sunt încalcate în regiunea transnistreană. Liniştea pe marginea cazului tinerei luate practic ostatic de organele transnistrene dovedeşte în mod repetat impotenţa cronică şi nepăsarea tipică a Chişinăului. De ce nepăsare? Pentru că situaţia se repetă şi după arestarea lui Ernest Vardanean, când Guvernul anunţase că va susţine financiar familia lui Vardanean, dar nu s-a ţinut de cuvânt, cel puţin în opinia soţiei lui Ernest, care a recunoscut că ajutorul promis a fost mai mult declarativ decât real. Atitudine similară poate fi întâlnită şi în cazul lui Cazacu. Din păcate, autorităţile nu au fost capabile nici măcar să asigure protecţia părinţilor lui Cazacu, care încearcă să soluţioneze personal problema, protestând în faţa ambasadei Rusiei, unde au şi fost bruscaţi de un grup de indivizi agresivi.
Vidul total în domeniul drepturilor omului şi a statului de drept existent în regiunea transnistreană ia proporţii alarmante. Teroare în regiunea transnistreană se va amplifica, pentru că numărul populaţiei scade proporţional cu sporirea caracterului represiv al regimului secesionist.
Din moment ce guvernarea liberal-democrată pretinde că este promotor al valorilor europene, printre care se numără şi drepturile omului, este inadmisibilă tolerarea fărădelegilor care au loc pe malul stâng. În acest sens, trebuie să existe o conlucrare cu societatea civilă, dar acolo în mare parte la fel domină indiferenţă. Participarea Consiliului Naţional de Participare este imperioasă, ceea ce acum lipseşte cel mai mult. Probabil, aceasta explică şi relaxarea autorităţilor care întâlnesc presiune doar din partea câtorva organizaţii neguvernamentale revoltate de situaţia din regiunea transnistreană, în loc ca întreaga societate civilă să-şi spună cuvântul.
În mod greşit, Chişinăul crede că dacă va închide ochii la încălcările flagrante ale drepturilor omului de pe malul stâng, atunci nu va prejudicia dialogului cu Rusia. Trebuie să existe o legătură strânsă dintre aspectul politic şi cel umanitar al problematicii transnistrene. Odată ce Guvernul salută exacerbat Declaraţia Medvedev-Ucraina sau înţelegerile dintre Medvedev şi Merkel, acesta trebuie să fie la fel de implicat şi atent la involuţiile pe dimensiunea umanitară, demonstrând ataşament şi consideraţie plenară faţă de întregul proces de reglementare a conflictului transnistrean. Or, autorităţile trebuie să asigure evoluţii pe toate direcţiile, fără a permite avansarea disproporţionată a dialogului politic în detrimentul celui care ţine de depturile şi libertăţile omului.