Străfulgerare. Orele tăcerii

Din noaptea calmă răbufnesc şi ţipă.

Prea mult se scurge sângele-n risipă

Din rana mea. Pe unde-mi sunt străjerii

Ce îşi purtau credinţa pe aripă ?

S-au frânt secunde-n sugrumarea serii

Şi mi-au înfipt seminţele durerii

Uimirea-n trup când spaima se-nfiripă.

Ce fac ? Ce simt ? Să strig, dar către cine ?

Descumpănirea ţintuieşte lent.

Îmi e de-ajuns o palmă să aline

Prelinsul sterp al roşului ardent ?

Simt doar cum umbra care-n taină vine

Sărută crud incertul timp prezent.

19 iunie 2010