Klaus Johannis implineste pe 12 iunie varsta de 51 ani, iar anul acesta un deceniu in functia de primar al burgului de pe Cibin.
Sibiul si-a primenit infatisarea intr-un contur de oras european unic unde confluenta catorva culturi au contribuit la mentinerea armoniei interetnice.
In urma cu ani mai toate scolile aveau clase cu predare in limba maghiara, germana pe langa cele in limba romana.
Transilvania si Sibiul nu se limiteaza numai la nationalismul exacerbat, dus la extrem.
Datorita influentelor maghiaro-germane tinutul devanseaza restul Romaniei.
Dupa plecarea masiva a sasilor in anii ’80 satele din jurul Sibiului au cazut in paragina, gradinile si-au pierdut simetria minunata a harniciei.
Serbarile si petrecerile tinute impreuna aveau rolul unui schimb interetnic, in voie buna.
Noi, romanii incercam sa deprindem valsul, sasii se prindeau in invartite si fecioresti, nelipsind nici perinita.
Sasii, datorita rudelor din Germania aveau magnetofoane, patefoane Blaupunkt sau Telefunken si impartaseau cu noi muzica noua pe care in afara emisiunilor bruiate de la radio nu aveam cum sa le ascultam.
Rasfoiam cu nesat reviste germane, cataloagele Neckermann si Quelle.
Convietuirea romano-saseasca a inraurit asupra noastra o mai puternica dorinta de plecare din tara, ne-a oferit un prim contact cu Occidentul, redus in zone ca Dobrogea, Moldova.
Multi dintre noi am invatat limba germana.
In conditiile unei structuri politice malefice cu efectele acesteia in Romania, un primar fara ambitia unui politician de vocatie, in fapt o persoana taciturna, si-a exercitat calitatea de gospodar innascut renovand Sibiul.
Johannis intelege ca dezvoltarea urbanistico-sociala in perioada de dupa deceniile de comunism se infaptuieste prin relatii economico-culturale cu tari avansate de la care trebuie sa invatam.
S-au obtinut sponzorizari din partea catorva familii regale (Luxemburg, Marea Britanie) si mult sprijin din partea Germaniei, Frantei si a Elvetiei. In prezent Sibiul are linii aeriene directe cu Munchen, Vienna, Milano s.a.
Mai sunt multe de facut, nu propavaduiesc perfectiunea. Dusmanii, detractorii se gasesc mereu asemenea chibitilor de pe marginea stadionului cu gura mare a javrelor.
Se lasa seara peste Dealul Ursulinelor ca un dasag de ani si inca mai credem in adolescenta rasfirata catre Jungerwald cu blondele serilor de la Sachsentreffen, in satele cu turnuri din piatra.
Vechi camarazi ai unui timp dintre navete si zilele metodice petrecute ca dascali de tara se coloreaza in cerneala sepiei – timp neiertator ingalbenind vazul arinilor toamna.
Nu schitez vreun portret fortat, magulitor adresat unui prieten doar pentru functia sa, ci un La Multi Ani, in numele prieteniei din vremea liceului cu speranta intr-o perioada prospera.
Va doresc D-le Iohanes, indeplinirea tuturor dorintelor si din toata inima un „LA MULTI ANI!”(Niciodata nui prea tarziu, nu?)
TRĂIEŞTI BINE, TRĂIEŞTI GREU
SĂ CREZI MULT ÎN DUMNEZEU !
CÂT DE GREA ŢI-AR FI POVARA,
SĂ-ŢI IUBEŞTI DIN SUFLET, ŢARA !