chiar undeva pe strada mea
lângă indicatoarele albastre am aţipit
şi m-am lăsat legănat de un vis ce părea real
până la nuanţa de culoare
a cerului
jumătate din astru îmi mângâia dimineţile
şi cu degetul arătător prezenta adeseori
cealaltă jumătate ce privea înapoi
comparaţiile şi epitetele unor vremuri apuse
ale cerului
surprins am încercat să mă ridic din nou
dar am căzut la semnul pus pe ceartă
şi doar atunci am înţeles corect
ce poate fi unic pentru toţi
doar cerul
şi undeva jumătate surprins
singur doar eu…
nu cerul.