caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Savoir Vivre



 

Scrisoarea unui român, muncind în Israel, către sora lui (I)

de (2-5-2010)

ISRAEL – BUCURIE SI DURERE

Ai zis sa-ti scriu despre ISRAEL, dar trebuie sa incep cu inceputul, cum am ajuns sa plec acolo. Vezi tu surioara, viata uneori e dura si doare; pot zice ca de la „doamna” viata am primit de toate.

Era in anul 1996, iunie, si dupa inca un drum la Bucuresti (pentru a vedea de viza de munca), mi s-a spus ca in 17 e plecarea in ISRAEL. Am fost fericit, salvarea mea era acolo, treceam prin momente grele, vindusem garsoniera, platind un loc de munca in AUSTRIA, dar a fost inselatorie. Am ramas fara bani, banii ca banii, dar speranta nu mi-am pierdut-o, visand la zile mai bune. Speranta moare ultima, se zice.

Eram „super” sarac, nimeni nu stia ce era-n sufletul meu, toti ma condamnau. De ce? Nu stiu.

Sa ma intorc la ziua plecarii.

M-am trezit dimineata, de fapt m-a trezit mama, caci culcindu-ma tirziu nu am auzit ceasul. Bine ca m-a trezit cu binecuvintatele injuraturi, dupa care a plecat la ea acasa.

Eram destul de trist, nimeni nu ma iubea (doar Dumnezeu); de ce a trebuit sa ma blesteme si in ziua plecarii? Nu-mi era de ajuns blestemul saraciei? Nu-mi era de ajuns ulcerul ce ma facea sa vars singe, nestiut de nimeni, zi de zi? Nu-mi era de ajuns povara vietii moarte ce o duceam ?

Mi-am sarutat copilul care dormea, mi-am luat geanta (era goala – fiind sarac nu avusesem bani sa ma pregatesc; aveam un prosop, slapi, 2-3 haine) si am plecat. Nu stiam unde plec si ce voi face, stiam doar ca trebuie sa muncesc sa-mi iau o casa, si sa fac viata usoara copilului meu.

Trec cu relatarea mea peste calatoria cu trenul, avionul si iata-ma ajuns in BEN GURION (cel vechi). Acolo ne-a luat in primire administratorul firmei si ne-a dus la locul de cazare in LOOD, dupa care ne-a explicat regulile si ne-a lasat sa ne aranjam si acomodam, urmind ca peste 2 zile sa incepem munca.

Am fost repartizati la SHOAM, un oras la 50 km de LOOD , unde se construiau vile. Fiind nou si nestiind multa meserie, m-au pus „holoangar”; preparam material pentru 12 zidari, era destul de greu ca nu aveam betoniera si il faceam la mina; aveam si niste crize de ulcer ca turbam, dar stringeam din dinti si mergeam inainte. Cum puteam sa cer sa merg la medic de la inceput?

Nu-mi permiteam luxul sa fiu bolnav, cu toate astea am patit-o… Cum? Am lucrat dezbracat o zi intreaga, la 40 sau mai multe grade si am facut insolatie, m-am umflat ca un butoi si m-au dus la spital. A trecut si asta…

Dupa 3 luni am fost mutat la alta lucrare, in RA’ANANA ; am muncit mult si acolo, pina cind intr-o zi, lucrind pe schela, s-a rupt si am cazut de la etajul 3. Am fost atit de aproape de moarte ,incit cind am vazut ce urita e, am refuzat sa plec cu ea. Cind mi-am revenit ,eram jos ,rupt aproape tot si nu puteam respira, aveam trei coaste rupte, capul crapat. Au fugit colegii la mine si primul lucru ce am facut? Am cerut o tigare – gindeam ca daca o fi sa mor sa mor plin de fum, sa nu ma imput si imi venea sa dorm si stiam ca nu e bine…

M-au dus la spital si au vrut sa ma trimita acasa (nu mai eram util), dar le-am zis ca pot munci, asa ca am semnat o hirtie prin care firma se spala pe miini in caz de moarte. Plecarea acasa dupa 4 luni de munca in ISRAEL insemna SARACIE,VISE UCISE ,TOT CE E MAI GRAV CA MOARTEA !

Si am ramas, bandajat cu pansament (coastele nu se pun in ghips) si am muncit asa, munca mai usoara dar munca. Timp de 6 luni m-am chinuit, nu puteam dormi noaptea, nu puteam tusi, bine ca nu am fost constipat, si din cauza medicamentelor ce le luam m-am otravit, respingea ficatul tot, apa, mincare…2 saptamini am baut doar lapte. Gindul la o viata
mai buna imi alina suferinta, nimeni nu stia ca corpul meu era un lagar al durerii, dar nu am renuntat…

TE IUBESC MULT SURIOARA, MAI SCRIU SI MIINE…

Cristian

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.224.60.122