Tentacule alunecoase încolăcesc fiinţa,
Zbatere zadarnică de aripi frânte
Curmat e zborul spre zenit.

Te retragi în cochilia din care te-ai înfiripat.
Armura cenuşie şi rece te apără de cuvinte,
Însă izolarea ucide lumina.

Ochii trişti-curgere de ape
Albăstrite de sarea lacrimilor.
Îţi cuprind faţa în mâinile mele,
Abisul privirilor contopite năuceşte.

Întinde mâna să-ţi cuprind degetele şovăielnice.
Atingerea lor…fâlfâire de aripi de fluturi.
Risipeşte norii-umbră peste sufletul tău
Şi încălzeşte-l la focul sărutărilor mele.

Vino să furăm o bucată de timp,
Vieţi creionate într-o altă dimensiune…
Alergăm spre răsăritul soarelui,
Unde nu e tristeţe…doar eternă beatitudine…