abur verde, inimă de Armindeni.
rădăcinile noastre au atâta lumină!
şi noaptea alunecă… luna cântă
cu Adriano Celentano, uită gustul
de incendiu, cămaşa ei flutură
o alergare de dor, visul se face
că e realitate… şi noi ne sărutăm!
îmbrăţişarea se face durere dulce,
rouă de pelin, primăvara verii,
beţie şoptită de ochiul lui Nichita,
flori de liliac şi coame de cai…
şi hai, hai-hui, ramuri-ramuri,
ceruri-ceruri… învârtite la pălării,
şi noi, guri ce leagănă fericirea,
verzi, proorocind a fir de iarbă,
linişte, zâmbete cu chip de barcă!
1 mai 2010, 04:25